Ex officio peremption of administrative appeal against National Anticorruption Directorate order due to one-year procedural inactivity
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, specifically the Administrative and Fiscal Court Section, declared the appeal perished ex officio, thereby leaving in force the appellate decision that had suspended the execution of a specific prosecutor general's order; the case involved a class action by numerous individuals and intervenors against the National Anticorruption Directorate to suspend the enforcement of an internal administrative order under the Administrative Litigation Law, but the proceedings were halted because the appeal remained dormant for one year without any procedural acts to interrupt the statute of limitations. The decisive legal basis was Article 248(1) of the Civil Procedure Code, which mandates the automatic perishing of any request for reform or revocation if it remains in delay due to the fault of the parties for a period of one year, a condition met as no acts under Articles 249–251 of the Civil Procedure Code were performed to interrupt or suspend the perishment during the suspension of the case.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 252 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 249 C. proc. civ; Ex officio peremption of administrative appeal against National Anticorruption Directorate order due to one-year procedural inactivity: Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată și hotărârea instanței de fond.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 6500/2/2009, reclamanții C.E., M.E.C., B.D., S.M., B.C.D., D.M.E., T.M., S.M., P.C., C.D., A.E., A.C., S.V., D.D., E.V., D.C., C.I.V., M.I.M., E.N.N., D.V., R.G., I.V.M., Ț.D.F., B.H.O., N.P., I.V., V.M.C., M.N., D.P.S., E.I.F., S.D.C., R.M.C., R.A., C.N., C.G., C.D., I.M., P.I., A.D.C., S.M., B.S., F.B.C.M., V.D., B.C., J.A., D.I., R.C.S., C.M.M., S.A.F., P.P., M.I.A., Ț.O.C., Ț.C.A. au chemat în judecată pe pârâta Direcția Națională Anticorupție, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 206 din 07 iulie 2009 emis de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, până la soluționarea în fond a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
La data de 29 iulie 2009 s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienții P.L.G., B.G. și C.D.C., prin care s-a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 206 din 07 iulie 2009 emis de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, până la soluționarea în fond a cauzei, invocând aceleași motive ca și reclamanții.
Prin încheierea din data de 26 noiembrie 2009, Curtea a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu, în temeiul art. 49 și urm. C. proc. civ.
Prin sentința nr. 781 din 11 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamanților și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții P.L.G., B.G. și C.D.C. și a suspendat executarea Ordinului nr. 206 din 07 iulie 2009, emis de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Națională Anticorupție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La termenul de judecată din data de 12 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii, deși procedura de citare a fost legal îndeplinită, a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Datorită faptului că în termen de un an de la suspendare, nici una dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, din oficiu, în condițiile prevăzute de art. 252 C. proc. civ., respectiv a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”, iar potrivit art. 249 C. proc. civ. „perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes”.
Cum, în speță, de la data suspendării cauzei și până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părților și având în vedere că nu s-au îndeplinit nici un fel de acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249 – 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței nr. 781 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2012.