Prosecutor's appeal admitted; sentences increased to 6 years for robbery and 2 years 6 months for home invasion

Deliberând asupra cauzei penale de față

Din actele dosarului rezultă următoarele:

Prin sentința penală nr. 68 din 13 iunie 2002, Tribunalul Călărași a condamnat pe inculpatul M.E.V. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și la un an închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Inculpatul a fost obligat la 1.600.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă R.E.I.

Pentru pronunțarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt :

În noaptea de 5 aprilie 2002, M.E.V. aflându-se la discoteca fostului cinematograf FLACĂRA din Oltenița a întâlnit pe R.E.I., aflat în stare avansată de ebrietate, el fiind venit din Brașov la o soră care locuia în Oltenița. Partea vătămată i-a cerut sprijin inculpatului pentru a-și găsi geanta cu bagaj pe care o lăsase la garderobă.

După ce partea vătămată și-a recuperat geanta, inculpatul s-a hotărât să-i ia lucrurile aflate în ea, în care scop s-a oferit să-l ajute, să ajungă acasă la sora sa.

Apoi, ambii s-au deplasat pe lângă un parc, dar zona fiind populată inculpatul a schimbat direcția de mers pe o stradă lăturalnică și neiluminată, unde a lovit partea vătămată de mai multe ori, acesta aruncând geanta în curtea unui imobil, după care a fugit.

Inculpatul a escaladat gardul imobilului părții vătămate P.F., fără drept, găsind geanta aruncată din care și-a însușit mai multe bunuri și suma de 800.000 lei.

După ce a escaladat din nou gardul, inculpatul s-a deplasat la locuința tatălui său, unde a ascuns parte din bunurile însușite, a doua zi dimineața fiind depistat de organele de poliție.

Prin decizia penală nr. 517 din 27 august 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, a desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, a înlăturat dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen. și l-a condamnat pe inculpatul M.E.V. la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen. și la un an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., în baza art. 33 și art. 34 C. pen., dispunând executarea pedepsei de 5 ani închisoare.

S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care a apreciat că pedeapsa de 5 ani aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie este insuficientă, în raport de antecedentele sale penale, iar pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., este nelegală întrucât minimul special al acestei infracțiuni este de 2 ani închisoare.

Recursul declarat de inculpat nu a fost motivat.

Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este întemeiat.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În speță, instanța de apel nu a dat suficientă eficiență criteriilor mai sus menționate, aplicând doar minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de tâlhărie, în formă calificată, săvârșită de inculpat.

Astfel, nu s-a avut în vedere în suficientă măsură faptul că inculpatul a acționat cu premeditare și nu și-a curmat acțiunea, chiar după ce geanta cu bunurile părții vătămate, a fost aruncată de acesta într-o curte, iar violențele aplicate victimei au avut oarecare intensitate necesitându-i 5 - 6 zile de îngrijiri medicale.

Este evidentă persistența inculpatului în săvârșirea unor infracțiuni de furt, în perioada anilor 1992 - 2001, când era minor, el mai fiind condamnat la patru pedepse, între 3 luni și 2 ani închisoare, toate cu executare în regim de detenție, pentru infracțiunea de furt calificat, fiind pus în libertate la 3 aprilie 2002. Săvârșirea tâlhăriei la două zile de la liberare din Închisoare (5 aprilie 2002) dovedește că sancțiunile anterioare nu și-au atins scopul și nu s-a realizat educarea sa.

De altfel și poziția procesuală a inculpatului de a încerca să denatureze adevărul, cât și împrejurarea că a săvârșit două infracțiuni în concurs, trebuia să atragă mai mult atenția instanței de judecată.

Față de aceste elemente, se justifică aplicarea unei pedepse mai ferme, proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei și al făptuitorului, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.

În ce privește pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) din C. pen., se constată că este nelegală.

Având în vedere că infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., se sancționează cu o pedeapsă de la 2 la 7 ani închisoare, în condițiile în care instanța de apel a înlăturat aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 - art. 76 C. pen., pedeapsa inculpatului pentru această infracțiune nu poate fi coborâtă sub minimul special de 2 ani închisoare.

Ca atare, se impune condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă situată între limitele speciale prevăzute de textul incriminator.

Pentru considerentele arătate urmează a se constata că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este fondat și va fi admis, iar recursul declarat de inculpat va fi respins, urmând a se dispune potrivit dispozitivului acestei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 517/ A din 27 august 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul M.E.V.

Casează decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepselor.

Înlătură dispozițiile art. 34 C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor, respectiv 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen. și un an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

Majorează pedepsele aplicate inculpatului: pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., de la 5 ani închisoare la 6 ani închisoare și pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., de la un an și 6 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul M.E.V. va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.E.V.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 6 aprilie 2002, la 18 martie 2003.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2003.