Competence to adjudicate restitution notification: urban intravilan land not subject to agricultural regime under Law 10/2001

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 1711 din 19 noiembrie 2010, a admis contestația formulată de reclamantul I.D.D., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, și, pe cale de consecință: a anulat decizia din 21 mai 2009 emisă de intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, obligând-o pe aceasta să soluționeze notificarea din 19 octombrie 2001 depusă de BEJ I.M.M. și să propună măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul în suprafață de 7.684 m.p. situat în incinta SC A. SA Câmpulung.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut următoarele:

Prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 reclamantul a solicitat SC A. SA Câmpulung, în principal, restituirea în natură a imobilului constând în teren în suprafață de 7.684 m.p., iar, în subsidiar, acordarea de despăgubiri prin echivalent bănesc.

Dosarul administrativ a fost înaintat către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, motivat de faptul ca SC A. SA se află în procedura falimentului în baza Legii nr. 85/2006, iar bunurile solicitate au fost vândute în cadrul acestei proceduri.

Reclamantul a arătat că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în mod greșit a apreciat că regimul juridic al terenului revendicat este reglementat de legile fondului funciar și a decis declinarea competenței soluționării notificării în favoarea Primăriei Câmpulung, județul Argeș, având în vedere că imobilul revendicat se află în intravilanul localității Câmpulung, județul Argeș, respectiv loc de casă, având număr de conscriere (poștal). Or, după cum este cunoscut, terenurile arabile nu dețin stradă și număr de casă.

Tribunalul a reținut, față de cuprinsul actului de vânzare-cumpărare înscris la Grefa Tribunalului Muscel în 31 martie 1923, că s-a cumpărat terenul de 7.684 m.p. „cu tot ce se afla pe loc, precum case și pomi”.

Suprafața solicitată, respectiv cea de 7.684 m.p., este menționată și în extrasul eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Argeș, precum și prin adresa din 11 mai 1971 emisă de Uzina Mecanică Muscel.

Potrivit adresei din 09 noiembrie 2010 emisă de Primăria Municipiului Câmpulung se comunică că la adresa din Câmpulung, se regăsește în registrele agricole din perioada 1951-1958, proprietara I.E., cu un teren în suprafață de 1 ha și una casă de locuit.

Cu aceeași suprafață se regăsește și în registrul agricol din perioada 1951-1963, întregul trup de teren se află „în căminul casei”, compus din: 4 ari - arabil, 94 ari - fânețe și 2 ari - curte, iar după această perioadă nu se mai regăsesc însemnări privind terenul proprietatea defunctei I.E.

Pentru terenul de 7.684 m.p., expropriat în vederea extinderii fostei Uzine Mecanice Muscel, defunctei I.E. nu i s-a dat alt teren în schimb.

Tribunalul a reținut, astfel, că atât la data preluări de către stat prin Decretul nr. 471/1960, cât și la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, terenul s-a aflat/se află în intravilanul orașului Câmpulung, județul Argeș, iar din probele administrate în cauză, aspect necontestat de intimată, terenul se află în incinta SC A. SA Câmpulung.

Potrivit situației juridice emise de Primăria Câmpulung, terenul în cauză nu a făcut obiectul legilor fondului funciar și, prin urmare, nu s-a putut reține incidența prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia civilă nr. 18 din 28 septembrie 2011, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-pârât Guvernul României - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței civile nr. 1711 din 19 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I.D.D.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Pârâtul Guvernul României - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin motivele de apel formulate, a considerat că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în mod corect a dispus, prin decizia din 21 mai 2009, declinarea notificării formulată de petentul I.D.D. spre competentă soluționare către Primăria Câmpulung, județul Argeș, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, instituție căreia îi revenea în exclusivitate competența de a se pronunța în condițiile legii asupra notificării menționate.

Din conținutul adresei din 26 august 2002, adresă emisă de SC A. SA, în calitate de unitate deținătoare, a rezultat că imobilul-teren, revendicat de petent, a făcut parte din circuitul agricol, regimul juridic al acestuia fiind cel prevăzut de Legea nr. 18/1991.

Pârâtul a mai considerat că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a încadrat în mod corect notificarea petentului în dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 5 alin. (1) și (2), Titlul I al Legii nr. 247/2005.

Potrivit dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., Curtea a găsit nefondat apelul pentru următoarele considerente:

Pârâtul-apelant a criticat sentința apelată, susținând că instanța de fond nu a aplicat în mod legal dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și nu a reținut că terenului în litigiu nu i se aplică dispozițiile Legii nr. 10/2001, ci ale Legii nr. 18/1991, republicată, fiind teren agricol.

Pentru dovedirea naturii juridice de teren agricol ce intră sub prevederile Legii nr. 18/1991 apelantul a invocat doar conținutul adresei din 26 august 2002 a unității deținătoare SC A. SA. Apelantul nu a adus probe noi în apel.

Verificând actele dosarului, Curtea, ca instanță de apel, a constatat ca fiind temeinică sentința apelată.

Astfel, în mod legal instanța de fond a calificat terenul în litigiu ca fiind teren intravilan ce cade sub incidența Legii nr. 10/2001. Pentru a aprecia astfel, instanța de fond a coroborat toate probele administrate în cauză, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare din 31 martie 1923, extrasul eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Argeș, adresa din 11 mai 1971 emisă de Uzina Mecanică Muscel, adresa din 09 noiembrie 2010 a Primăriei Municipiului Câmpulung, înscrierile din registrul agricol din perioada 1951-1963. Din toate aceste probe s-a reținut că terenul în litigiu a fost, la data preluării de către stat prin Decretul nr. 471/1960 și la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, teren intravilan, având pe el construită o casă.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- terenul în litigiu, 7.864 m.p., se regăsește în registrele agricole din perioada 1951-1958 și a făcut parte din circuitul agricol, regimul juridic al acestuia fiind cel prevăzut de Legea nr. 18/1991.

- în speță sunt aplicabile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Recursul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția IV-a civilă, reclamantul I.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului anularea deciziei nr. 162 din 21 mai 2009 și obligarea pârâtului la soluționarea pe fond a notificării din 19 octombrie 2001, în sensul stabilirii și acordării de măsuri reparatorii pentru imobilul-teren în suprafață de 7.684 m.p. situat în incinta SC A. SA Câmpulung.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 a solicitat SC A. SA Câmpulung, în principal restituirea în natură a imobilului constând în teren în suprafață de 7.684 m.p., iar în subsidiar acordarea de despăgubiri prin echivalent bănesc.

Dosarul administrativ a fost înaintat către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, motivat de faptul că SC A. SA se află în procedura de faliment în baza Legii nr. 85/2006, iar bunurile solicitate au fost vândute în cadrul acestei proceduri.

S-a reținut că față de cuprinsul actului de vânzare-cumpărare înscris la Grefa Tribunalului Muscel, că s-a cumpărat terenul de 7.684 m.p. „cu tot ce se afla pe loc, precum case cu pomi”.

De asemenea, se reține că, atât la data preluării de către stat prin Decretul nr. 47/1960, cât și la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, terenul s-a aflat în intravilanul orașului Câmpulung, județul Argeș.

Față de probele existente la dosarul cauzei, instanța de apel în mod judicios a statuat că terenul în litigiu nu a făcut obiectul legilor fondului funciar și, prin urmare, nu se poate reține incidența prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Așadar, față de cele reținute, se constată că recursul nu este fondat și, pe cale de consecință, se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei nr. 718A din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2012.