Territorial jurisdiction for annulment of sectoral pension recalculation: applicable thesis of Art. 154 Law 263/2010
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning competence to the Sibiu Court of Appeal, thereby reversing the initial declination by the Sibiu court and the subsequent declination by the Bucharest court. The dispute arose from an action to annul a pension recalculation decision issued under Law No. 119/2010, challenging the jurisdictional basis when the defendant is a sectoral pension house rather than the National Pensions Administration Service. Relying on Article 154 of Law No. 263/2010, which derogates from common territorial jurisdiction rules to facilitate access to justice for pensioners, the court held that actions against sectoral pension houses are subject to the jurisdiction of the court where the claimant resides, rather than the court of the defendant's seat, thus confirming the applicability of the first thesis of the provision over the second.
Legislator headnote
AI generatedart. 156 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, art. 156 din Legea nr. 19/2000; Territorial jurisdiction for annulment of sectoral pension recalculation: applicable thesis of Art. 154 Law 263/2010: Dispozițiile art. 154 din legea 263/2010 (care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului in litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Intr-o primă ipoteză se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Din contra, in situația in care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu reclamantul R.I. a chemat în judecată Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor solicitând anularea deciziei privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010.
Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 409 din 21 aprilie 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 156 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită, potrivit cărora instanța competentă este aceea de la sediul pârâtei întrucât acțiunea nu este introdusă împotriva C.N.P.A.S.
La rândul său, Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 3030 din 30 martie 2012, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Sibiu, reținând că în speță are aplicabilitate art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 care prevede că instanța competentă este aceea de la domiciliul reclamantului.
Ivindu-se conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.
Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Dispozițiile art. 154 din legea 263/2010 (care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului in litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Intr-o primă ipoteză se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Din contra, in situația in care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea din raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește facilitarea accesului la justiție al pensionarilor in litigiile ce privesc stabilirea pensiilor.
Trebuie precizat că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. și S.R.I., structuri care au fost desființate. Potrivit art. 135 din lege „atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea M.M.F.P.S., M.A.N., M.A.I. și S.R.I., adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi”.
Cum în speță, cererea a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a textului legal menționat potrivit căreia competența revine instanței în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalului Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2012.