Attempted aggravated murder conviction: sufficiency of evidentiary corroboration for retracted confession and justification of individualized sentencing

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 124 din 12 iulie 2002, Tribunalul Neamț a dispus condamnarea inculpatului M.V. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 27 februarie 2002, la zi.

S-a luat act că partea vătămată M.M. nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul să achite Spitalului Orășenesc Târgu Neamț suma de 5.523.664 lei cheltuieli de spitalizare, iar Serviciului de Ambulanță suma de 433.285 lei cheltuieli de transport.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul M.V. locuia în comuna Bălțătești, jud. Neamț, împreună cu soția sa, M.V. și fiica M.M., în vârstă de 23 de ani.

În seara zilei de 25 februarie 2002, în jurul orei 23,00, inculpatul, aflat în stare de ebrietate s-a întors la domiciliu și a intrat în camera unde se afla fiica sa, care se uita la televizor. Inculpatul a dat sonorul televizorului la maxim. Soția sa, M.V. și fiica lor, M.M., i-au spus inculpatului să dea sonorul mai încet.

Iritat de faptul că partea vătămată M.M. a intervenit în conflictul verbal dintre el și soția sa, inculpatul a lovit-o cu un obiect înțepător-tăios (o lamă) în zona abdomenului, cauzându-i o plagă tăiată penetrantă abdominală, cu secțiune de ciucure epiploic sigmoidian și hemoragie în spațiul retroperitoneal stâng, leziuni care, prin gravitatea lor, au pus în primejdie viața victimei, astfel cum reține în constatarea medico-legală efectuată de Serviciul de Medicină Legală Neamț și în raportul de expertiză medico-legală traumatologică al I.M.L. Iași.

După ce și-a agresat fiica, inculpatul a plecat din nou la bar pentru a consuma băuturi alcoolice.

Partea vătămată a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Orășenesc Târgu Neamț unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale, necesitând 18 - 19 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.V., solicitând admiterea lui, casarea hotărârii atacate și în principal, achitarea sa pentru fapta reținută în sarcina lui, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu este autorul faptei.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 363 din 5 noiembrie 2002, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M.V., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor și în principal, achitarea sa pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Din examinarea actelor și lucrările dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului conform materialului probator administrat în cauză și au aplicat o pedeapsă just individualizată.

Apărarea inculpatului în sensul că nu este autorul faptei reținută în sarcina sa, este infirmată de probele administrate.

Vinovăția inculpatului a fost stabilită cu certitudine prin declarațiile părții vătămate M.M., ale martorelor B.E., F.A. (cărora M.V. le-a relatat imediat cele întâmplate), a martorei M.V. și prin depozițiile inculpatului, de recunoaștere a faptei.

Astfel, în declarația dată în fața organelor de urmărire penală, inculpatul a descris minuțios modul în care i-a produs leziunile părții vătămate și anume: „am luat din suportul situat sub oglindă o lamă de ras, pe care am ținut-o la unghia degetului mare, după care am tăiat cu acest obiect pe fiica mea M., în zona abdominală”. Această declarație se coroborează cu concluziile Raportului de expertiză medico-legală efectuat de Institutul de Medicină Legală Iași, din care rezultă că partea vătămată M.M. a prezentat o plagă penetrantă abdominală cu secțiune de ciucure epiploic sigmoidian cu hemoragie spațiul retroperitoneal stâng, leziunea producându-se prin lovire activă cu obiect înțepător-tăios.

Revenirea martorei M.V. și a părții vătămate M.M., asupra declarațiilor date în fața organelor de urmărire penală, sunt lipsite de relevanță, deoarece nu se coroborează cu nici o probă administrată în cauză, întrucât nu există dovezi că leziunile suferite de victimă ar fi fost produse în alte împrejurări.

Așa fiind, se constată că cererea formulată de inculpat în sensul achitării lui în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, nu este fondată și urmează să fie respinsă.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, se apreciază că aceasta a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, la stabilirea și aplicarea pedepsei instanțele au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea și împrejurările comiterii ei, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală, a recunoscut inițial fapta și a regretat-o.

De altfel, pedeapsa de 6 ani închisoare se încadrează în limitele prevăzute de textul de lege incriminator și este în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserției sale în societate și prevenția generală.

Cum nici cel de al doilea motiv de recurs se constată că nu este întemeiat, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul M.V. să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 27 februarie 2002, la 14 martie 2003.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 363 din 5 noiembrie 2002 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 februarie 2002, la 14 martie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2003.