Extraordinary revision rejected where new evidence was previously part of the record and did not meet statutory requirements for novelty.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal filed by a convicted defendant against the appellate court’s rejection of a request for revision, thereby upholding the final conviction and ordering the appellant to pay 500,000 lei in judicial costs to the state. The defendant sought the extraordinary remedy of revision under Article 394 of the Code of Criminal Procedure, arguing that new documents had been discovered which, in his view, should have led to his acquittal; however, the lower courts had previously rejected this claim on the grounds that the allegations did not fall within the statutory categories for revision and that the cited evidence had already been examined during the original trial and appeal proceedings. The Supreme Court found the arguments unfounded, ruling that the invoked facts were not objectively new, as they were known to the courts and discussed during the original administrative of evidence, and thus failed to meet the strict legal requirements for initiating a revision proceeding.
Legislator headnote
AI generatedart. 394 C. proc. pen; Extraordinary revision rejected where new evidence was previously part of the record and did not meet statutory requirements for novelty: Art. 394 C. proc. pen., enumeră cazurile în care se poate folosi calea extraordinară de atac a revizuirii, iar motivele invocate, atât în scris, cât și oral nu se încadrează în nici unul din acestea.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 114 din 24 mai 2002, Tribunalul Sibiu a respins cererea formulată de condamnatul A.G. pentru revizuirea sentinței nr. 33/1997 a Tribunalului Sibiu, modificată prin decizia nr. 11/1998 a Curții de Apel Alba Iulia și prin decizia nr. 470/1999 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că aspectele invocate de condamnat în cererea de revizuire nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
În afară de aceasta, s-a mai reținut că cele invocate de revizuient, pe lângă faptul că nu sunt obiective, probele invocate în cererea de revizuire au fost avute în vedere pe parcursul procesului penal.
Apelul declarat, a fost respins de către Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 212 din 10 septembrie 2002.
Împotriva acestei soluții, condamnatul a declarat recurs.
Apărătorul a susținut că au fost descoperite acte noi, pe baza cărora instanțele nu ar fi pronunțat condamnarea revizuientului ci achitarea lui.
Recursul nu este fondat.
Verificând hotărârile pronunțate se constată că acestea sunt legale și temeinice sub toate aspectele.
Analizând cererea respectivă din care reiese că revizuientul a fost condamnat ca urmare a lipsei de rol activ a instanțelor se constată că aspectele invocate de condamnat, pe de o parte își au corespondent în probatoriul administrat în cauză, iar pe de altă parte, actele despre care se susține că ar fi noi au fost avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță și în căile de atac.
Art. 394 C. proc. pen., enumeră cazurile în care se poate folosi calea extraordinară de atac a revizuirii, iar motivele invocate, atât în scris, cât și oral nu se încadrează în nici unul din acestea.
Mai mult decât atât ele nici nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei pentru că au fost discutate pe parcursul desfășurării procesului penal, deoarece ele se referă la administrarea unor probe care au fost solicitate la proces.
În consecință recursul urmează să fie respins.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de condamnatul A.G. împotriva deciziei nr. 212 din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2003.