Judicial independence and criminal immunity of judicial acts in absence of bad faith or negligence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeals filed by the complainants, thereby upholding the appellate court’s rejection of their complaint against the prosecutor's decision not to initiate criminal proceedings. The dispute arose from a civil inheritance litigation where the complainants alleged that a judge committed forgery and abuse of power while a private party instigated such offenses, but the criminal authorities found no evidence of bad faith or negligence in the judicial decision. The court relied on the constitutional and statutory principles of judicial independence and the immunity of judicial acts from criminal liability absent proof of criminal intent or gross error, concluding that the complainants' grievances regarding the merits of the civil case were properly addressed through ordinary civil remedies rather than criminal prosecution. The final operative order mandated that the appellants pay judicial costs of 100 RON each to the state.
Legislator headnote
AI generatedart. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Judicial independence and criminal immunity of judicial acts in absence of bad faith or negligence: Față de aceste motive, recursurile petiționarilor vor fi respinse, ca nefondate, conform dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 74 din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii P.G. și P.E. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 286/P din 16 martie 2008.
S-au reținut următoarele:
La data de 10 iulie 2008, petiționarii au formulat plângere împotriva magistratului P.R. - judecător la Judecătoria Rădăuți și G.V. (persoană cu care aveau litigiul de față, succesiune), întrucât acesta din urmă a instigat judecătorul la săvârșirea infracțiunii de fals, precum și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor - comise cu ocazia judecării Dosarului nr. 1227/1998.
Dosarul nr. 1227/1998 a avut ca obiect cererea de ieșire din indiviziune formulată de G.V. și alte părți vătămate, în contradictoriu cu P.G., solicitându-se ieșirea din indiviziune, atribuirea bunurilor conform testamentului și partajarea terenurilor ce li se cuveneau după defuncții părinți P.V. și P.E.A.
Prin Sentința civilă nr. 2244 din 23 iunie 2000, Judecătoria Rădăuți - judecător P.R. a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională formulată de P.G., respingând cererea privind reducțiunea testamentului întocmit de P.E.A. în favoarea reclamantelor P.A. și H.E.
Împotriva sentinței petiționarul P.G. a declarat apel, respins de Tribunalul Suceava prin Decizia civilă nr. 2421 din 19 noiembrie 2002, iar, ulterior, recursul a fost admis de Curtea de Apel Suceava prin Decizia civilă nr. 3059 din 21 noiembrie 2003, P.A. și H.E. fiind obligate să-i plătească suma de 14.540.000 RON, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului.
Procurorul a constatat că nu se pot reține fapte penale în sarcina judecătorului care a soluționat cauza în fond, acesta luând măsurile procesuale ce se impuneau, cu respectarea principiilor inamovibilității și independenței, potrivit probelor administrate.
Nu s-a dovedit că G.V. a instigat vreo persoană să consemneze aspecte nereale.
Plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin Rezoluția din 18 aprilie 2009.
Curtea de Apel Cluj a respins plângerea petiționarilor, ca nefondată, întrucât nu s-a constatat că în cauză s-a săvârșit o infracțiune, intimata P.R. acționând în limitele și spiritul legii, pe baza probelor administrate în cauză.
Recursul declarat de petiționari împotriva sentinței este nefondat.
Petiționarii și-au motivat recursul pe același plângeri invocate și în motivarea plângerii inițiale, susținând că judecătorul nu a luat în considerare pe parcursul administrării probelor împrejurări esențiale referitoare la efectuarea măsurătorilor de către expert, ce nu corespundeau realității.
Curtea de apel a făcut o corectă apreciere a actelor cauzei, motivând judicios respingerea plângerii, ca nefondată.
Potrivit dispozițiilor constituționale și Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, magistratul este independent în soluționarea cauzelor deduse judecății, iar nemulțumirile părților se examinează numai prin căile de arac prevăzute de lege, de care, de altfel, petiționarii au uzat.
Chiar dacă soluțiile dispuse ar fi greșite nu înseamnă că în cauză s-a comis o infracțiune, atât timp cât nu s-a dovedit că s-a acționat cu rea-credință ori neglijență - ceea ce, în speță, nu s-a dovedit.
Față de aceste motive, recursurile petiționarilor vor fi respinse, ca nefondate, conform dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii P.G. și P.E. împotriva Sentinței penale nr. 74 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă recurenții-petiționari la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2010.