One defendant's sentence cut for post-offense cooperation; other defendants' drug trafficking convictions upheld.

Asupra recursurilor penale de față constată:

Prin Sentința penală nr. 275 din 5 mai 2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. 6070/121/2008, s-a dispus:

I. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnarea inculpatului S.M.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, înlăturându-se din încadrarea juridică dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. reținute prin rechizitoriu, conform art. 334 C. proc. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a mai fost condamnat inculpatul S.M.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 33 - 34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele sus-menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, sporită la 10 ani și 5 luni închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata prevenției de la 20 martie 2008 la zi.

II. În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A.A. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 33 - 34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele sus-menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare, sporită la 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale rezultante.

III. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

IV. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul C.P.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpaților M.A.A., D.M. și C.P.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedus din pedepsele aplicate inculpaților M.A.A. și D.M. timpul reținerii, de 24 ore.

Au fost menținute măsurile preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luate față de inculpații M.A.A. și D.M. și, respectiv, obligarea de a nu părăsi țara luată față de inculpatul C.P.G., cu obligațiile instituite prin Încheierea din 13 august 2008 a Tribunalului Galați.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a dispozitivelor electronice (camere video miniaturale) folosite de inculpați la comiterea infracțiunilor de comerț electronic, precum și cantitatea de 0,87 grame cocaină depusă la I.G.P.R.

Au fost obligați inculpații la 1.200 RON fiecare, cheltuieli judiciare statului, conform art. 189 și art. 191 C. proc. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În prima parte a anului 2007, în cadrul cercetărilor efectuate în cauzele penale privind activitatea infracțională desfășurată de numiții M.M.l., B.A. și C.C., între alte persoane, au rezultat indicii că și inculpatul S.M.I. făcea parte dintr-un cerc de consumatori și traficanți de droguri care acționau pe raza municipiului Galați, urmărind obținerea unor importante sume de bani.

În vederea stabilirii și probării activității infracționale, prin Ordonanța din 22 august 2007, a fost autorizată introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire I.M. și cumpărarea supravegheată de droguri de la inculpat.

Acționând în baza autorizației legale, la data de 22 august 2007, investigatorul sub acoperire s-a întâlnit cu inculpatul S.M.I., în apropierea locuinței acestuia din Galați și, în schimbul sumei de 700 RON, a cumpărat 2 doze de cocaină, cu greutatea de un gram fiecare.

Prin constatarea tehnico-științifică efectuată în cauză s-a stabilit felul și cantitatea drogului traficat.

În cauză a fost autorizată și interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de inculpat, rezultând că acesta comercializase diferite cantități de droguri unor consumatori din municipiul Galați.

Între consumatorii de droguri aprovizionați de inculpat au fost identificați și numiții I.A., Ș.A., S.B., N.A., C.l., C.G.

Din declarațiile martorului I.C. a rezultat că era consumator de droguri din vara anului 2007 și că inculpatul S.M.I. îl inițiase în acest viciu, de la inculpat cumpărând cannabis și hașiș, el și alte persoane.

Conform relatărilor aceluiași martor, prețul unei doze de marijuana era de 25 RON și între 100 și 150 RON, doza de hașiș.

Conform declarațiilor martorului, inculpatul fusese învățat să prepare dozele de către inculpatul M.A.A., iar în vara anului 2007, ambii consumaseră cocaină la domiciliul lui Ș.A.

Și această din urmă persoană, a menționat implicarea inculpaților S.M.I. și M.A.A. în activități de trafic de droguri.

Activitățile desfășurate de inculpatul S.M.I. pe linia traficului de droguri au fost confirmate și de martorii S.B., C.G., C.D., N.A., N.A.Ș., G.R. și R.M., toți consumatori de droguri.

Conform declarațiilor martorei C.G., aceasta l-a întâlnit pe inculpat, în luna octombrie 2007, la locuința prietenei sale, B.M., oferindu-le droguri spre consum. După circa o săptămână, martora l-a contactat telefonic pe inculpat de la care a cumpărat hașiș. Și martorul C.D. a declarat că, în luna septembrie 2007, l-a contactat telefonic pe inculpatul S.M.I., căruia i-a cerut să-i procure o țigară cu hașiș, plătind suma de 30 RON.

Potrivit declarației martorului N.A., în cursul anului 2007, inculpatul se oferise să-i procure droguri (hașiș, marijuana, cocaină), spunându-i că se ocupă cu această activitate; propunerea inculpatului nu a fost acceptată de martor. Cu toate acestea, martorul a cumpărat un gram de hașiș de la inculpat, pentru care a plătit suma de 200 RON.

S-a reținut de către instanță că, de regulă, inculpatul consuma droguri împreună cu cei pe care îi aproviziona, inclusiv în modalitatea arderii drogului și inhalării în comun a substanței volatile.

Activitatea de distribuire și vânzare a drogurilor desfășurată de inculpații S.M.I. și M.A.A. a fost confirmată și de convorbirile telefonice interceptate în cauză, procesele-verbale de transcriere a înregistrărilor depuse la dosar fiind relevante în acest sens.

Tot ca situație de fapt, s-a reținut că între inculpații S.M.I. și M.A.A. exista o strânsă relație de prietenie încă din anul 2007, iar în anul 2008, cei doi inculpați au intrat într-o asemenea relație și cu inculpații D.M. și C.P.G.

În acest context, la începutul anului 2008, cei patru inculpați au hotărât să obțină sume de bani prin falsificarea și clonarea de carduri bancare, scop în care au decis să procure aparatura electronică necesară clonării cardurilor și să se deplaseze în străinătate pentru a afla date despre unele conturi bancare.

Pentru clonarea și citirea cardurilor bancare erau necesare mai multe aparate video miniaturale, precum și un cititor de carduri denumit „pisică", pe care inculpatul M.A.A. s-a angajat să îl achiziționeze.

La rândul său, inculpatul M.A.A. a cumpărat două camere video miniaturale care urmau să fie montate la bancomate pentru „filmarea" operațiunilor efectuate de utilizatori.

După discuțiile purtate și cu C.P.G., cei patru inculpați au stabilit să meargă în străinătate pentru a începe activitatea de citire și falsificare a cardurilor, având nevoie în acest scop și de altă aparatură ce putea fi cumpărată doar din afara țării.

Inculpatul C.P.G. a înmânat inculpatului M.A.A. suma de 1.800 RON, acesta din urmă achiziționând o altă cameră video care, în final, a rămas în păstrarea inculpatului D.M.

S-a mai achiziționat și un „laptop" performant care urma să fie folosit de inculpați la folosirea și citirea cardurilor electronice.

Întrucât nu a fost posibilă achiziționarea unui „cititor de carduri" (pisică), inculpații au hotărât să folosească o altă metodă, respectiv clonarea unui site pe internet care să reproducă în mod fidel site-ul unei instituții bancare.

Cu ajutorul obținut de la numiții „F." și "P.", persoane care au rămas necunoscute inculpatului S.M.I., au fost transmise, prin sistem informatizat, un număr de date de identificare pentru 31 cărți de credit, informații ce urmau a fi folosite de inculpați la inscripționarea cardurilor falsificate și extragerea de numerar din conturile titularilor de credit.

Printr-o altă adresă de e-mail folosită de inculpatul M.A.A., acesta a transmis unor persoane rămase neidentificate un număr de cinci comunicări similare, constând în date de identificare ale unor cărți de credit și conturi bancare.

Cu ajutorul numitului „F.", cei patru inculpați doreau să continue activitatea infracțională în Marea Britanie, sens în care stabiliseră să plece din țară la 21 martie 2008.

Activitatea inculpaților a fost însă stopată de intervenția autoritățile judiciare, la data de 20 martie 2008.

S-a reținut de către instanță că desfășurătorul convorbirilor telefonice aflat în dosarul de urmărire penală și descris în rechizitoriu relevă cu certitudine activitatea celor patru inculpați și, în mod deosebit, a inculpatului M.A.I., în ceea ce privește constituirea unui grupări organizate pentru comiterea de fraude informatice, prin falsificarea instrumentelor electronice de plată.

Referitor la poziția procesuală a inculpaților, s-a reținut că aceștia au recunoscut, în general, învinuirile aduse, cu excepția inculpatului D.M.

Inculpatul S.M.I. a avut o conduită parțial sinceră, iar inculpații C.P.G. și M.A.A. au avut poziții oscilante.

În cursul judecății, inculpații M.A.A., D.M. și C.P.G. au refuzat să fie ascultați, iar inculpatul S.M.I. a recunoscut în parte acuzațiile.

Recunoașterea formulată a vizat exclusiv fapta de trafic de droguri de risc.

Cu toate acestea, prima instanță a constatat că, din probele existente la dosar coroborate și cu declarația de la urmărirea penală, rezulta că inculpatul fusese depistat de investigatorul sub acoperire I.M. desfășurând activități de trafic de droguri de mare risc și avusese, totodată, o contribuție importantă la constituirea și funcționarea grupului infracțional ce urma să comită infracțiuni informatice prin clonarea de carduri bancare.

S-a reținut că activitățile inculpatului pe linia traficului de droguri erau confirmate de martorii N.A., C.G. și C.B., I.C., Ș.A. și S.B., din declarațiile acestora rezultând și semnificația limbajului folosit în convorbirile telefonice, termenii utilizați referindu-se la droguri.

Pe baza acelorași declarații, s-a reținut că vânzarea și consumul droguri se realizau în anumite locuri, la indicația inculpatului.

De asemenea, s-a constatat că investigatorul sub acoperire a acționat legal în cadrul cumpărării autorizate de cocaină de inculpat.

S-a reținut în acest sens că investigatorul nu a provocat comiterea faptei, inculpatul efectuând vânzarea la simpla solicitare a investigatorului.

În plus, s-a reținut că organele de poliție dețineau informații că inculpatul se ocupa cu traficul de droguri, pe acest temei fiind autorizată introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire și cumpărarea supravegheată de droguri de la inculpat.

Ca urmare, a fost înlăturată apărarea inculpatului S.M.I., în sensul că ar fi fost provocat să vândă droguri către investigatorul sub acoperire.

Tot astfel, au fost înlăturate cererile și apărările formulate de inculpați în legătură cu inexistența grupului infracțional organizat.

Instanța de fond a constatat că, din probele existente la dosar, rezulta că inițiativa constituirii grupului infracțional a aparținut inculpatul S.M.I. și tot acesta l-a determinat și pe inculpatul C.P.G. să adere la această grupare, scopul asocierii constituindu-l comiterea de fraude informatice, prin clonarea și citirea de carduri bancare.

Instanța de fond a mai constatat că gruparea infracțională avea atribuții clar stabilite pentru fiecare membru în parte, sarcinile fiind împărțite între inculpați și vizau deopotrivă procurarea de aparatură electronică pentru falsificare și citire a instrumentelor electronice de plată, efectuarea operațiunilor propriu-zise, precum și asigurarea finanțării necesare achiziționării aparaturii electronice.

Cu referire la rolul și implicarea inculpatului M.A.A. în gruparea infracțională, au fost menționate propriile declarații formulate în cursul urmăririi penale, prin care recunoscuse comiterea faptelor, inclusiv cea privind efectuarea de operațiuni financiare neautorizate, descriind cu lux de amănunte propria contribuție, aportul său constituindu-l procurarea aparaturii electronice necesare comiterii fraudelor informatice.

Totodată, s-a reținut că activitatea infracțională desfășurată de acest inculpat era confirmată în bună parte și de declarațiile celorlalți 3 inculpați, precum și declarația martorului M.A. și de procesele-verbale de constatare și percheziție întocmite de organele de urmărire penală, procesele-verbale de identificare a unor bunuri și comunicările prin e-mail.

Din probatoriul administrat rezultă că inculpatul M.A.A. intrase în legătură cu numiții „F." și „P.", cărora le comunicase și prin e-mail date de identificare pentru un număr de 31 cărți de credit într-o primă etapă, iar apoi, date de identificare pentru alte 5 cărți de credit.

Potrivit desfășurătorului de convorbiri telefonice, inculpatul M.A.A. și ceilalți inculpați din cauză conveniseră să își continue activitatea de fraudare a unor instrumente electronice de plată și în afara țării, în special în Marea Britanie, demers care nu a mai continuat, ca urmare a intervenției organelor judiciare.

În ceea ce privește vinovăția inculpatului C.P.G., s-a reținut că aceasta era dovedită cu declarațiile de la urmărirea penală, declarații prin care inculpatul recunoștea că aderase la gruparea infracțională la solicitarea lui S.M.I., că avea cunoștință de scopul asocierii și de foloasele materiale preconizate a fi obținute din activitate și hotărâse și ce anume rol să-și asume în cadrul grupării.

Astfel, inculpatul C.P.G. îndeplinise rolul de sponsor pentru obținerea de aparatură electronică, oferindu-i inculpatului M.A.A. suma de 1.800 RON în vederea achiziționării camerelor video miniaturale și a unui laptop performant, necesar pentru filmarea și citirea instrumentelor electronice de plată.

Ideea clonării unui site de internet pentru obținerea de date în vederea identificării cardurilor ce urmau a fi citite a aparținut tot inculpatului C.G.P., care deținea cunoștințe temeinice privind operarea pe calculator.

De asemenea, s-a reținut că punerea în legătură a inculpatului M.A.A. cu numiții „F." și „P." a fost realizată tot de inculpatul C.G.P., care avea cunoștință despre faptul că respectivele persoane se ocupau cu clonarea și falsificarea instrumentelor de plată electronice.

Referitor la inculpatul D.M., s-a reținut că acesta a avut un rol deosebit de important în cadrul grupării infracționale, deținând și ascunzând bunuri ce urmau a fi folosite la comiterea de fraude informatice.

La percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului D.M. a fost descoperită o cameră video miniaturală, ce urma să fie folosită în activitatea infracțională a grupării.

Din declarațiile martorului M.A. a rezultat că camera video fusese cumpărată de inculpatul S.M.I. și aceasta o predase spre păstrare temporar inculpatului D.M.

S-a mai reținut și că inculpații S.M.I. și M.A.A. furnizaseră amănunte cu privire la activitatea inculpatului D.M., declarând că erau prieteni de mai mult timp și că împreună l-au determinat și pe inculpatul C.G.P. să adere la gruparea lor, discutând între ei modul de clonare, falsificare și citire a instrumentelor de plată electronice.

Relevante în stabilirea contribuției infracționale a inculpatului D.M. au fost apreciate desfășurătoarele convorbirilor telefonice depuse la dosar, dar și declarațiile inculpatului C.G.P. care, în faza de urmărire penală, a relatat activitatea desfășurată de acest inculpat.

În drept, activitatea infracțională desfășurată de inculpați a fost încadrată juridic, după cum urmează:

Pentru inculpatul S.M.I. care, în cursul anului 2007, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, deținut și comercializat droguri de risc, în special cannabis, a fost încadrată în dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, constând în comercializarea a doze de cocaină către investigatorul sub acoperire I.M., a fost încadrată în dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, înlăturându-se prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. reținute prin rechizitoriu.

S-a reținut de către instanță că vânzarea către investigator avusese loc în aceeași împrejurare, printr-un singur act material de executare.

În ceea ce privește fapta aceluiași inculpat care, în cursul anului 2008, a organizat și constituit un grup infracțional în scopul săvârșirii de fraude informatice, prin falsificarea de instrumente electronice de plată, a fost reținută incidența prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.

Pentru inculpații M.A.A., D.M. și C.P.G. a fost reținută infracțiunea de constituire și aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, încadrare juridică atrasă de asocierea cu inculpatul S.M.I. în vederea comiterii de fraude informatice, prin falsificarea de instrumente electronice de plată, în cursul anului 2008.

În plus, pentru inculpatul M.A.A. a fost reținută și infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., încadrare juridică atrasă de transmiterea fără drept și în mod repetat, în cursul anilor 2006 - 2008, de date de identificare ale unor carduri bancare.

La individualizarea judiciară a pedepselor pentru inculpați s-a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor, împrejurările de săvârșire, scopul în vederea căruia s-a acționat și conduita manifestată în cursul procesului penal.

Pe baza acestor elemente, instanța a apreciat că nu se impune stabilirea unor pedepse sub minimul special, neexistând temeiuri care să justifice reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților.

S-a considerat însă că pedepsele principale trebuie orientate către limita minimă prevăzută de lege, având în vedere vârsta inculpaților și buna conduită manifestată în familie și societate, precum și atitudinea avută în proces, de recunoaștere a faptelor, cu excepția inculpatului D.M.

Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată cu apel de către inculpații S.M.I., D.M., M.A.A. și C.P.G.

Prin apelul declarat de inculpatul S.M.I. s-a criticat greșita încadrare juridică dată faptei prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prin nereținerea și a alin. (2) din norma de incriminare și raportarea limitei de pedeapsă la infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 356/2002, deși fapta considerată infracțiune-scop era reglementată de dispozițiile art. 24 alin. (1) din aceeași lege.

De asemenea, a fost criticată greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, susținându-se că acțiunile desfășurate nu puteau fi considerate ca activități de constituire a unui grup organizat în vederea comiterii de infracțiuni.

Totodată, s-a menționat că în cauză nu erau îndeplinite nici dispozițiile art. 2 lit. d) din Legea nr. 39/2003, în sensul că nu se putea vorbi de existența unei infracțiuni cu caracter transnațional, de vreme ce fapta considerată infracțiune gravă nu își produsese rezultatul pe teritoriul altui stat.

Greșita condamnare a inculpatului fost invocată și în raport de infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, arătându-se că vânzarea celor 2 doze de heroină avusese loc la instigarea investigatorului sub acoperire și că raportul întocmit de investigator constituia singura probă în cauză ce nu se corobora însă cu alte mijloace de probă.

Deopotrivă a fost criticată și greșita individualizare a pedepselor pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, susținându-se că împrejurările invocate în favoare constituiau circumstanțe atenuante judiciare în sensul art. 74 lit. b) și c) C. pen., pedepsele aplicate pentru infracțiunile de trafic de droguri impunându-se a fi reduse și pe temeiul dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, conform relațiilor comunicate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Serviciul Teritorial Galați.

Prin apelurile declarate de inculpații M.A.A., D.M. și C.P.G., a fost criticată greșita condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, susținându-se în esență că probele administrate în cauză nu confirmau acuzația de constituire a unui grup infracțional organizat, nefiind îndeplinite cerințele normei de incriminare cu referire la existența unei grupări structurate și ierarhizate, cu durată în timp și ai cărei membri să acționeze în înțelegere, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave și obținerea de avantaje financiare.

În plus, s-a susținut că inculpații D.M. și C.P.G. nu au avut niciun moment reprezentarea apartenenței la un grup infracțional organizat.

Tot ca motiv de apel, inculpatul C.P.G. a invocat și omisiunea reținerii alin. (2) în încadrarea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și greșita raportare a pedepsei la infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, având în vedere că infracțiunea preconizată consta numai în clonarea de carduri și nu de transmitere de date confidențiale ale unor asemenea instrumente de plată electronice.

Apărarea aceluiași inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei în raport de noua încadrare juridică și reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, având în vedere buna conduită înainte și după săvârșirea infracțiunii.

Prin Decizia penală nr. 44/A din 15 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul S.M.I. și desființată, în parte, sentința primei instanțe numai în ceea ce privește cuantumul pedepselor principale și complementare aplicate pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc și trafic de droguri de mare risc, după cum urmează:

A fost descontopită pedeapsa de 10 ani și 5 luni închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în pedepsele componente de:

- 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 10 ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000;

- 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a redus pedepsele aplicate inculpatului S.M.I. la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000;

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele sus-menționate cu pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare sporită la 6 ani și 5 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.M., M.A.A. și C.P.G. împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță asupra existenței faptelor și vinovăției inculpaților au fost corect reținute de prima instanță, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate în cauză.

De asemenea, s-a constatat că activitatea infracțională desfășurată în cauză a fost corespunzător încadrată juridic, faptele reținute în sarcina inculpaților realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

Tot astfel, s-a considerat că pedepsele stabilite de prima instanță au fost corect individualizate în cuantum și ca modalitate de executare pentru fiecare dintre inculpați în parte, neexistând temeiuri care să justifice reducerea pedepselor, cu excepția inculpatului S.M.I., în privința căruia erau aplicabile prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În acest sens, s-a reținut că din Adresa din 27 octombrie 2009 emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Serviciul Teritorial Galați rezultă că inculpatul S.M.I. formulase în timpul urmăririi penale un denunț împotriva unei persoane sub acuzația de trafic de droguri, denunț pe baza căruia persoana în cauză a fost trimisă în judecată.

Ca urmare, s-a constatat că inculpatul beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc și trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) și, respectiv, art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, conform art. 16 din aceeași lege.

În consecință, procedând la o nouă individualizare a pedepsei, în limitele impuse de art. 16 din Legea nr. 143/2000, ținând seama de vârsta și situația personală a inculpatului, natura și gravitatea faptelor, modalitatea și împrejurările de săvârșire, precum și urmările produse sau care s-ar fi putut produce, instanța de apel a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special prevăzut de lege, stabilind o pedeapsă rezultantă care să reflecte pluralitatea de infracțiuni.

În considerentele deciziei pronunțate în apel au fost examinate criticile inculpaților invocate în susținerea cererilor de achitare și motivele pentru care nu au fost primite apărările formulate și menținută hotărârea instanței de fond.

De asemenea, au fost înlăturate și criticile inculpaților referitoare la greșita încadrare juridică a faptei din perspectiva dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2003, precum și cele vizând greșita individualizare a pedepselor.

S-a arătat de către instanță că, deși niciunul dintre inculpați nu a recunoscut apartenența lor la grupul infracțional organizat, existența asocierii constituite rezultă din probatoriul administrat, precum și scopul în vederea căruia membrii grupului au acționat.

S-a arătat că din coroborarea declarațiilor inculpaților cu conținutul convorbirilor telefonice interceptate, declarațiile martorei M.A.B., facturile de achiziționare a camerelor video miniaturale de la magazinele on-line și rezultatul percheziției informatice efectuate asupra laptopului ridicat din posesia inculpatului M.A.A. rezultă că inculpații se constituiseră într-un grup structurat, acționând în înțelegere și în cadrul unor sarcini prestabilite, în scopul săvârșirii de fraude informatice.

Pe baza aceluiași probatoriu, s-a reținut că infracțiunea-scop constă în retragerea unor sume de bani din conturile deținute de diverși titulari de card, prin clonarea de carduri și folosirea lor pentru ridicarea de bani cash de la bancomate sau prin transmiterea datelor și parolelor aferente unor asemenea instrumente de plată electronice către o altă persoană care, la rândul său, urma să efectueze operațiunile sus-menționate necesare extragerii banilor, avantajele materiale preconizate profitând și inculpaților.

S-a arătat de către instanță că toate aceste activități se înscriau în latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, încadrare ce sancționează transmiterea neautorizată a oricăror date de identificare în vederea retragerii de numerar de pe un instrument de plată electronică.

S-a reținut că activitatea desfășurată în acest scop de inculpatul M.A.A., pentru care s-a dovedit că de pe două adrese ale sale de internet a trimis numitului „F." din Marea Britanie datele de identificare și parolele a 31 de carduri, iar unor alte persoane, în Italia, datele de identificare și parolele a 5 carduri, a fost cunoscută și acceptată de toți inculpații din cauză, în concretizarea hotărârii comune privind obținerea de profituri din accesarea frauduloasă de conturi bancare.

În acest sens, s-a menționat că ideea clonării și falsificării de carduri și folosirea lor la bancomate din Anglia, Italia și alte țări a aparținut inculpatului D.M., plan infracțional împărtășit și inculpaților S.M.I. și M.A.A. și, ulterior, acceptat.

În baza înțelegerii infracționale, s-a procedat la o împărțire a rolurilor între membrii grupării, inculpatului D.M. revenindu-i sarcina de a se ocupa de partea financiară necesară procurării instrumentelor de falsificare - laptop, un cititor de carduri și camere video miniaturale, inculpatului S.M.I. cea de achiziționare a cititorului de carduri și a cardurilor blank, iar inculpatului M.A.A. sarcina de a procurarea programul de descărcare a datelor din cititorul de carduri pe laptop și a camerelor video miniaturale.

Ulterior, la acest grup infracțional a aderat și inculpatul C.P.G., acesta având tot rolul de a asigura mijloacele financiare necesare realizării activităților ce intrau în scopul grupului infracțional.

Cu referire la vinovăția inculpatului C.P.G., s-a reținut că acesta îl pusese în legătură pe inculpatul M.A.A. cu numitul „P." din Marea Britanie, pentru a obține programul „extractor de mail-uri", indispensabil utilizării metodei „phishing", rezultând astfel că inculpatul cunoștea metoda ce urma a fi folosită în vederea săvârșirii infracțiunii-scop, fiind justificată și în cazul său stabilirea pedepsei prin raportare la infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002.

Referitor la cererea apărării privind schimbarea de încadrare juridică în sensul reținerii și a alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003, instanța de apel a arătat că textul de lege menționat nu constituie decât o normă de trimitere sub aspectul pedepsei cu care se sancționează fapta incriminată la alin. (1), fără relevanță în ceea ce privește caracterizarea juridică a faptei.

Tot astfel, a fost înlăturată și susținerea inculpatului S.M.I. privind pretinsa instigare în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc din partea investigatorului sub acoperire I.M.

S-a arătat de către instanță că, așa cum bine reținuse și judecătorul fondului, introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire se făcuse pe baza informațiilor deținute de organele de urmărire penală privind implicarea inculpatului în activități pe linia traficului de droguri.

Respectivele informații fuseseră obținute cu prilejul instrumentării Dosarelor penale nr. 37/D/P/2007, nr. 67/D/P/2007, nr. 92/D/P/2007 și nr. 150/D/P/2007 privind B.A., M.M.l., C.C.D. și C.A., persoane cercetate sub acuzația săvârșirii de infracțiuni la regimul drogurilor și stupefiantelor.

Ca urmare, s-a constatat că introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire a fost necesară pentru stabilirea activității infracționale a inculpatului, agentul statului acționând în limitele legii și autorizării primite din partea procurorului, fără a provoca în vreun fel săvârșirea infracțiunii.

De asemenea, s-a arătat că actele întocmite de investigatorul sub acoperire nu constituia unicul probatoriu administrat, activitatea infracțională a inculpatului fiind dovedită și cu declarațiile martorilor I.C., Ș.A., S.B., N.A., C.l.D., R.M., C.G., B.M., R.L.M., C.B. și G.R.

În plus, s-a menționat că sub aspectul traficului de cocaină - drog de mare risc, rapoartele investigatorului se coroborează și cu declarațiile martorilor I.C., Ș.A., C.B.

Referitor la individualizarea pedepselor pentru inculpați, instanța de apel a constatat că aceasta a fost judicios efectuată, cu observarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de natura și gravitatea deosebită a faptelor, împrejurările de comitere și scopul urmărit, precum și de poziția procesuală a inculpaților și circumstanțele lor personale.

S-a arătat că în ansamblul datelor cauzei nu se impunea reducerea pedepselor sub minimul special, împrejurările invocate în favoare fiind deja valorificate prin stabilirea pedepselor în cuantumul minimului special prevăzut de lege sau orientate spre limita minimă.

Și împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații S.M.I., D.M., M.A.A. și C.P.G.

Prin recursul inculpatului S.M.I., invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., au fost reiterate criticile privitoare la greșita încadrare juridică dată faptei prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prin nereținerea și a alin. (2) din norma de incriminare, având în vedere că, potrivit rechizitoriului, constituirea grupului se realizase în scopul falsificării de instrumente de plată, precum și sub aspectul că activitatea desfășurată nu îndeplinea condițiile cerute pentru existența grupului infracțional, așa cum acesta este definit prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, greșita condamnare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și greșita individualizare a pedepsei.

În ceea ce privește soluția de condamnare pronunțată pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, apărarea inculpatului a invocat atât insuficiența probelor în acuzare, cât și instigarea în săvârșirea faptei din partea investigatorului sub acoperire, cu argumentația prezentată și în fața instanței de apel.

În esență, s-a menționat că, din probatoriul administrat la propunerea inculpatului rezultă că la data comiterii pretinsei vânzări de droguri către investigator, inculpatul lipsea din localitate, iar procesele-verbale întocmite în respectiva ocazie nu cuprindeau mențiuni referitoare la ora la care ar fi avut loc vânzarea.

Pe de altă parte, s-a arătat că din declarațiile investigatorului sub acoperire rezultă că acesta îl căutase pe inculpat în vederea cumpărării de droguri și, tot la cererea sa, avusese loc și vânzarea de droguri.

S-a arătat astfel că investigatorul provocase traficul de droguri și în aceste condiții mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu puteau fi folosite în procesul penal, în acord și cu jurisprudența constantă în materie a Curții Europene.

Greșita individualizare a pedepselor a fost susținută în raport de buna conduită avută de inculpat înainte și după săvârșirea faptelor, dedusă din lipsa antecedentelor, gradul ridicat de instrucție, comportarea corespunzătoare în familie, societate și la locul de muncă și atitudinea cooperantă cu autoritățile judiciare, contribuind la identificarea unei persoane care săvârșise infracțiuni legate de droguri.

Prin recursurile inculpaților M.A.A., C.P.G. și D.M., hotărârile pronunțate în cauză au fost criticate tot sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, solicitându-se reducerea acestora sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante în considerarea bunei conduite în familie și societate și în raport de contribuția concretă avută la comiterea faptei pentru inculpatul D.M.

Pentru aceleași considerente, apărarea inculpaților M.A.A. și C.P.G. a solicitat și schimbarea modalității de executare a pedepsei, arătându-se că reeducarea inculpaților putea fi asigurată și fără privare de libertate, având în vedere actele depuse în circumstanțiere, relevante sub aspectul periculozității sociale.

Totodată, inculpatul M.A.A. a solicitat și reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, ca urmare a faptului că a contribuit la identificarea și tragerea la răspundere penală a unor persoane care săvârșiseră infracțiuni grave.

Prin recursul inculpatului D.M. a fost invocată și incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., susținându-se că inculpatul nu a avut cunoștință de existența grupului infracțional organizat.

În acest sens, s-a arătat că probele aduse în acuzare - convorbirile telefonice interceptate - nu demonstrau vinovăția inculpatului.

Examinând cauza în raport de motivele formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată nefondate recursurile inculpaților S.M.I., D.M. și C.P.G. și întemeiat recursul declarat de M.A.A., în limita considerentelor ce urmează:

În ceea ce privește fondul cauzei, Înalta Curte reține că principala critică a inculpatului S.M.I. vizează greșita condamnare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Critica apărării a fost susținută de ilegalitatea mijloacelor de probă obținute în legătură cu această infracțiune și de faptul că vinovăția inculpatului ar fi fost stabilită numai pe baza rapoartelor și declarațiilor investigatorului sub acoperire.

Susținerile formulate nu sunt întemeiate.

Se reține în acest sens că cercetările în cauză au avut la bază informațiile deținute de organele de urmărire penală în legătură cu posibila implicare a inculpatului în desfășurarea unor activități pe linia traficului de droguri, informații obținute în cursul instrumentării Dosarelor nr. 37/D/P/2007, nr. 67/D/P/2007, nr. 92/D/P/2007 și nr. 150/D/P/2007 ale D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bacău, finalizate prin trimiterea în judecată a mai multor persoane, sub acuzația de săvârșire a unor infracțiuni de trafic și consum de droguri.

Pe baza acestor informații referitoare la comportamentul infracțional al inculpatului, prin Ordonanța procurorului de caz din 22 august 2007, a fost autorizată folosirea unui investigator sub acoperire și cumpărarea supravegheată de droguri de la inculpat.

La aceeași dată, acționând în baza autorizației primite, investigatorul sub acoperire I.M. a cumpărat de la inculpat 2 doze de cocaină, cu suma de 700 RON.

Declarațiile investigatorului și actele întocmite în procedura operațiunii sub acoperire au fost avute în vedere de instanțe la pronunțarea verdictului de vinovăție, înlăturându-se susținerile inculpatului în sensul că ar fi săvârșit infracțiunea numai din cauza intervenției investigatorului sub acoperire, care a acționat ca agent provocator.

Înalta Curte constată că argumentele instanțelor anterioare justifică valabil concluzia exprimată în legătură cu inexistența provocării din partea poliției.

Așa cum s-a arătat, împotriva inculpatului existau indicii concrete privind implicarea în derularea unor activității de trafic de droguri înainte de introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire.

De asemenea, în cursul cercetărilor efectuate s-a reușit identificarea unui număr important de consumatori de droguri care se aprovizionau cu droguri de la inculpat.

Declarațiile martorilor I.C., Ș.A., S.B., N.A., C.l.D., R.M., C.G., B.M., R.L.M., C.B. și G.R. furnizează informații complete privind împrejurările în care s-au stabilit relațiile dintre ei și inculpat, condițiile în care aveau loc tranzacțiile, prețul și felul drogului traficat.

Ca atare, nu se poate considera că, în lipsa intervenției investigatorului sub acoperire, inculpatul nu ar fi comis infracțiunea pentru care a fost condamnat, dimpotrivă, conduita sa anterioară demonstrând predispoziția spre traficul de droguri.

De asemenea, se constată că vinovăția inculpatului nu a fost stabilită numai pe baza declarațiilor și actelor întocmite de investigatorul sub acoperire, ci și cu luarea în considerare a declarațiilor martorilor I.C., Ș.A., C. și B.l., precum și a celorlalți martori, relevante în ceea ce privește felul drogului traficat și, respectiv, modalitatea concretă în care erau stabilite detaliile tranzacțiilor de către inculpat.

Tot astfel, se constată că în cauză a fost respectată și contradictorialitatea procedurii, fiind audiați nemijlocit în instanță martorii acuzării și investigatorul sub acoperire.

În aceste condiții, nu se poate reține că hotărârile pronunțate în cauză s-au întemeiat exclusiv pe probele administrate în cursul urmăririi penale ori că drepturile apărării ar fi fost încălcate, inculpatul având posibilitatea de a adresa întrebări martorilor și de a contesta mărturiile incriminatoare.

Pe de altă parte, inculpatul a susținut că în ziua săvârșirii faptei nu se afla în localitate și că despre această împrejurare aveau cunoștință martorii B.C., G.A. și G.Z.

Declarațiile acestor persoane au fost înlăturate de instanțe, pe motiv că martorii nu ofereau suficiente garanții de obiectivitate, având în vedere relațiile de rudenie cu inculpatul, dar și faptul că declarațiile nu erau perfect concordante în ceea ce privește aspectele esențiale.

Înalta Curte constată justificată concluzia instanțelor.

Astfel, deși martorii sus-menționați au susținut că inculpatul a lipsit din localitate, în perioada 20 - 23 august 2007 aflându-se în comuna Jilău, pentru a supraveghea strângerea zarzavaturilor și a legumelor, apărarea nu a indicat numele niciuneia dintre persoanele care au prestat efectiv respectiva activitate, aspect ce era absolut necesar în vederea stabilirii cu exactitate a prezenței inculpatului în acel loc.

Inculpatul a susținut că pe perioada cât a lipsit din localitate ar fi supravegheat munca celor 6 - 7 lucrători angajați pentru strângerea recoltei, însă nici el și nici martorii audiați nu au menționat identitatea persoanelor cu care au lucrat.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că instanțele anterioare au evaluat judicios probatoriul cauzei, înlăturând din examinare declarațiile martorilor B.C., G.A. și G.Z., ca nesincere.

Prin urmare, situația de fapt și vinovăția inculpatului S.M.I. au fost corect stabilite în cauză, neexistând motive care să susțină acuzația de provocare din partea poliției ori imposibilitatea consumării faptei, ca urmare a absenței inculpatului din localitate.

Apărarea aceluiași inculpat a contestat și încadrarea juridică dată faptei comise în scopul săvârșirii de fraude informatice, iar inculpatul D.M. a invocat inexistența unor probe certe în ceea ce privește apartenența sa la grupul infracțional organizat.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În speță, activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților se circumscrie noțiunii de grup infracțional organizat, așa cum aceasta este definită de textul de lege sus-menționat.

Rezultă din probatoriul administrat, atent și complet analizat de instanțele anterioare, că inculpații în cauză s-au constituit într-un grup structurat, acționând în înțelegere și în baza unor sarcini prestabilite, în scopul comiterii de fraude informatice.

Inițiativa constituirii grupării infracționale a aparținut deopotrivă inculpaților D.M., S.M.I. și M.A.A., subsecvent hotărârii luate în vederea comiterii de fraude informatice, prin falsificarea de instrumente de plată electronice.

În baza înțelegerii infracționale vizând clonarea și falsificarea de carduri și folosirea lor la bancomate din străinătate, s-a procedat la împărțirea sarcinilor între inculpați și stabilirea activităților ce urmau fi desfășurate în concret de fiecare inculpat în parte.

Conform înțelegerii convenite, inculpatul D.M. și-a asumat rolul de a asigura finanțarea necesară achiziționării instrumentelor de falsificare, inculpatul S.M.I. urmând a se ocupa de procurarea aparaturii propriu-zise, respectiv un cititor de carduri, cardurile blank, precum și inscriptorul de carduri, iar inculpatul M.A.A. având rolul de a descărca datele de pe cititorul de carduri pe calculator în vederea inscripționării ulterioare a acestora.

De asemenea, se constată că gruparea infracțională astfel constituită a avut și o anume durată în timp, inculpații realizând actele de pregătire propuse în vederea săvârșirii infracțiunii-scop.

Întrucât nu se reușise procurarea cititorului de carduri, iar pentru achiziționarea elementelor de aparatură era nevoie în continuare de alte sume de bani, în gruparea infracțională a fost cooptat și inculpatul C.P.G., prieten de mai mulți ani cu inculpatul S.M.I.

În cadrul discuțiilor ulterioare purtate între membrii grupării, s-a stabilit că era necesar, pe lângă o cameră video miniaturală, și un laptop, pe care să fie stocate datele citite de la bancomate în vederea inscripționării pe cardurile blank, prin conectarea la inscriptorul de carduri.

Cu banii puși la dispoziție de inculpatul C.P.G., a fost procurată de inculpatul M.A.A. o cameră video și un laptop marca C. care, ulterior, au fost ridicate de organele de urmărire penală din domiciliul inculpatului D.M.

Bunurile sus-menționate au fost cumpărate prin intermediul martorei M.A.B., prietena inculpatului M.A.A.

Prin declarațiile date în cursul procesului penal, inculpații S.M.I., M.A.A. și C.G.P. au furnizat amănunte cu privire la activitatea infracțională a inculpatului D.M., declarații care se coroborează cu conținutul convorbirilor telefonice interceptate și rezultatul percheziției domiciliare efectuate la locuința sa.

Ca urmare, Înalta Curte constată că vinovăția inculpatului D.M. este dovedită cu probele administrate în cauză, iar în raport de celelalte împrejurări de fapt în care au avut loc acțiunile întreprinse de inculpați, se poate concluziona că inculpații au acționat în cadrul unui grup infracțional organizat.

Activitățile desfășurate, așa cum ele se configurează din probele dosarului, au presupus o anume durată în timp și materializează existența unei rezoluții infracționale anterior luate în vederea comiterii infracțiunii-scop.

Ca atare, nu poate fi primită susținerea apărării în sensul că asocierea inculpaților ar fi fost una ocazională ori în scopul comiterii imediate de infracțiuni.

Prin urmare, Înalta Curte constată că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților a fost corespunzător încadrată juridic în dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nefiind incidente prevederile art. 323 C. pen. raportat și la natura infracțiunii pentru care a avut loc constituirea grupului infracțional.

Probatoriul administrat demonstrează că scopul în vederea căruia inculpații au acționat a fost acela al comiterii de fraude informatice, prin retragerea de numerar din conturile bancare ale unor titulari de card.

Or, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, constituie infracțiune gravă, de felul celor prevăzute pentru existența grupului infracțional organizat, și infracțiunile săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicație.

În speță, a rezultat că inculpatul M.A.A. a efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos, constând în transmiterea neautorizată de date de identificare ale unor titulari de conturi bancare în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice.

Cum această activitate realizează conținutul infracțiunii prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, iar în condițiile în care toți inculpații aveau cunoștință de operațiunea efectuată, rezultă că în mod corect stabilirea pedepselor pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 s-a făcut prin raportare la această infracțiune.

Referitor la cererea apărării privind schimbarea de încadrare juridică în sensul reținerii și a alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte împărtășește fără rezerve opinia instanței de apel, în sensul că textul de lege menționat nu constituie decât o normă de trimitere sub aspectul pedepsei cu care se sancționează fapta incriminată la alin. (1), fără consecințe în ceea ce privește caracterizarea juridică a faptei.

Din aceste motive, au fost înlăturate criticile inculpaților S.M.I. și D.M. formulate în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și pct. 18 C. proc. pen.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor, critică invocată în comun de toți inculpații în cauză, Înalta Curte constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., mai puțin pentru inculpatul M.A.A., pentru care au fost depuse înscrisuri noi în recurs, altele decât cele examinate și evaluate de instanțele anterioare.

Se constată astfel că pedepsele inculpaților au fost stabilite cu observarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., dându-se eficiența cuvenită atât circumstanțelor personale ale fiecărui inculpat, cât și împrejurărilor în care s-a comis activitatea infracțională.

A fost avută în vedere natura și importanța valorilor sociale ocrotite și puse în pericol prin acțiunile ilicite, caracterul și gravitatea urmărilor ce s-ar fi putut produce, precum și forma de participație și contribuția concretă avută de fiecare inculpat la săvârșirea faptelor.

Sub acest aspect, este de menționat că fraudele informatice constituie infracțiuni deosebit de grave, atât prin raportare la amploarea pe care o înregistrează în prezent, cât și prin consecințele produse asupra încrederii publicului în siguranța operațiunilor efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronice.

Pe de altă parte, s-a ținut seama și de conduita procesuală de ansamblu a inculpaților, precum și de comportamentul corespunzător al acestora înainte de comiterea faptelor, cu excepția inculpatului D.M., care nu se află la primul conflict cu legea penală.

Buna conduită a inculpaților înainte de săvârșirea faptelor, dedusă din lipsa antecedentelor penale și atitudinea corespunzătoare în relațiile de familie, de muncă și în societate, evidențiată ca atare de actele și înscrisurile depuse în circumstanțiere, au constituit elemente pe baza cărora s-au aplicat pedepse cu închisoarea orientate spre limita minimului special prevăzut de lege, iar în cazul inculpatului C.G.P., în limita minimei legale.

Împrejurările reținute în favoare nu au fost însă calificate ca circumstanțe atenuante judiciare în sensul art. 74 lit. a) și c) C. pen., potrivit solicitărilor formulate de apărare.

Și în aprecierea Înaltei Curți aspectele invocate nu justifică coborârea pedepselor sub minimul special.

Împrejurările de felul celor enumerate la art. 74 C. pen. au numai aptitudinea de a constitui circumstanțe atenuante, recunoașterea lor ca atare impunându-se doar dacă, raportate și la celelalte elementele pe baza cărora se evaluează pericolul social concret al infracțiunii, reduc de o manieră semnificativă gravitatea faptei în ansamblu.

În speță, așa cum s-a arătat, infracțiunile reținute în sarcina inculpaților se caracterizează printr-un grad ridicat de pericol social, situație în care lipsa antecedentelor penale și buna comportare avută înainte de comiterea faptelor nu justifică reducerea pedepselor sub limita stabilită de instanțe.

Pentru inculpatul D.M., aplicarea unui tratament sancționator mai blând nu se impune nici pentru faptul că are calitatea de recidivist, ceea ce denotă că pedeapsa anterioară nu a fost suficientă pentru corijarea comportamentul infracțional.

Tot astfel, se constată că pedepsele aplicate inculpatului S.M.I. pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000 au fost stabilite cu respectarea prevederilor art. 16 din aceeași lege, dându-se astfel eficiență denunțului formulat de inculpat în vederea depistării altor persoane implicate în activități de trafic de droguri.

În cauza de față se reține însă că inculpatul nu a formulat declarații în totalitate sincere, încercând să obțină astfel o diminuare a răspunderii penale.

În schimb, Înalta Curte constată că se impune reducerea pedepselor pentru inculpatul M.A.A., în considerarea bunei conduite avute după comiterea faptelor.

Din relațiile comunicate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați, se reține că inculpatul M.A.A., în calitate de martor cu identitate protejată, a contribuit la identificarea și tragerea la răspundere penală a mai multor persoane cercetate pentru infracțiuni de constituire a unui grup infracțional, criminalitate organizată și introducere în țară de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, cauze penale finalizate cu trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a prezumtivilor participanți.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Aceeași lege definește și noțiunea de infracțiune gravă, prevăzându-se la art. 2 alin. (1) lit. h), categoriile de infracțiuni considerate grave.

Rezultă astfel că pentru a beneficia de cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 este necesar ca persoana care denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a unor persoane care au săvârșit infracțiuni grave trebuie să fi săvârșit la rândul ei o astfel de infracțiune.

În speță, în sarcina inculpatul M.A.A. au fost reținute infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, infracțiuni ce nu se regăsesc între cele expres enumerate de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 682/2002 și nici nu sunt sancționate cu pedeapsa minimă de cel puțin 10 ani închisoare, pentru a fi aplicabilă teza finală a aceluiași articol de lege.

Deși, pentru considerentele expuse, nu poate fi reținută cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte va recunoaște această împrejurare drept circumstanță atenuantă judiciară în sensul art. 74 alin. (2) C. pen., neputând fi ignorată în operațiunea de individualizare a pedepsei atitudinea inculpatului privind colaborarea cu organele judiciare în vederea depistării unor persoane bănuite de comiterea unor infracțiuni grave, conduită ce indică o schimbare de atitudine față de lege și ordinea publică și o periculozitate socială mai redusă a inculpatului.

Ca urmare, numai în aceste limite, va fi admis recursului inculpatului M.A.A., conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., va fi casată în parte decizia din apel și, în parte, hotărârea primei instanțe, iar, în rejudecare:

Va fi descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare și 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor. Va înlătura sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. va condamna inculpatul M.A.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., va condamna același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b), va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa mai grea, de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

Vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.M.I., D.M. și C.P.G., conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și se va dispune obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.M.I. durata prevenției la zi.

Se va lua act că inculpatul D.M. este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul M.A.A. împotriva Deciziei nr. 44/A din 15 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală.

Casează în parte decizia atacată și în parte Sentința penală nr. 257 din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală, numai cu privire la inculpatul M.A.A. și numai în ceea ce privește individualizarea pedepsei și, rejudecând în fond:

Înlătură sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă stabilită în sarcina inculpatului și descontopește această pedeapsă în pedepsele componente de 5 ani și 6 luni închisoare și 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen., condamnă inculpatul M.A.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., condamnă același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului M.A.A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.M.I., D.M. și C.P.G. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.M.I. durata prevenției de la 28 martie 2008 la 9 decembrie 2010.

Ia act că inculpatul D.M. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenții-inculpați S.M.I. și C.P.G. la plata sumelor de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul-inculpat D.M. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru recurentul-inculpat M.A.A. până la prezentarea avocatului ales, în sumă de 75 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2010.