Inadmissibility of revision for politically motivated criminal convictions lacking presumption of legality

Asupra cauzei penale de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 225/F din 29 iulie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul M.O.M. împotriva Sentinței penale nr. 17 din 12 martie 1962 pronunțată de Tribunalul Militar de Regiune Militară București în Dosarul nr. 64/1962 și obligat la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că petiționarul M.O.M. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 17 din 12 martie 1962 pronunțată de Tribunalul Militar de Regiune Militară București - Colegiul de fond în Dosarul nr. 64/1962 prin care a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 209 pct. 1 și art. 25 pct. 6 alin. (1) C. pen. anterior.

În susținerea cererii de revizuire, petentul și-a întemeiat-o pe disp. art. 394 și urm. C. proc. pen., arătând că aspectele pentru care a fost condamnat nu sunt reale, cercetarea fiind realizată prin utilizarea torturii și terorii.

Instanța a apreciat că Hotărârea nr. 17 din 12 martie 1962 are un caracter politic și nu beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie ce se poate răsturna pe calea extraordinară de atac a revizuirii, motiv pentru care a respins-o ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuentul M.O.M., solicitând admiterea în principiu a cererii de revizuire a Sentinței penale nr. 17/1962 a Tribunalului Militar de Regiune Militară București și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, care să procedeze la o nouă judecare a cauzei în temeiul art. 345, art. 353 din același cod și să dispună achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prevederile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 nu interzic exercitarea căii de atac a revizuirii, dispozițiile acestei legi neconstatând o astfel de dispoziție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

În mod corect instanța de fond a constatat că hotărârile judecătorești definitive în considerația caracterului vădit politic au fost scoase de sub imperiul prezumției de legalitate și temeinicie, stabilindu-se un regim juridic special cărui consecință principală a fost înlăturarea tuturor efectelor juridice ale acestor hotărâri judecătorești (art. 2 din Legea nr. 221/1990).

Revizuirea fiind o cale de atac ce poate fi îndreptată numai împotriva hotărârii judecătorești aflate sub prezumția de legalitate și temeinicie, iar cum în speță Hotărârea nr. 17 din 12 martie 1962 a Tribunalului Militar de Regiune Militară București, conform art. 1 alin. (1) și art. 2 lit. a) din Legea nr. 221/2009 are caracter politic nu poate beneficia de prezumția de legalitate și temeinicie, astfel încât să poată fi răsturnată calea de atac a revizuirii asemenea hotărârilor judecătorești de drept comun.

În cauză nu se poate susține că revizuentului M.O.M. i s-a încălcat dreptul la un recurs efectiv în sensul art. 15 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil (art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului), dreptul la libertate și siguranță (art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului), atâta timp cât prin lege s-a stabilit un regim juridic derogatoriu pentru hotărâri judecătorești cu caracter politic, recunoscându-li-se și garantându-se celor condamnați o serie de drepturi.

Față de cele reținute, hotărârea Curții de Apel București este legală și temeinică, motiv pentru care, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul revizuentului M.O.M.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.O.M. împotriva Sentinței penale nr. 225/F din 29 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2010.