Legislator Case Law & Legislation
DE FR IT EN
Analyze in Legislator
Decizia nr. 4283/2010 AI generated

Criminal detention maintenance order declared inadmissible as final on the merits and not subject to further ordinary appeal

Case Number Decizia nr. 4283/2010
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible
Court Costs Borne by appellant
Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as inadmissible, leaving the Court of Appeal's order maintaining preventive arrest in full force; the defendant was ordered to pay 200 RON in judicial expenses to the state. The dispute concerned the procedural validity of an appeal filed against a decision issued by the Court of Appeal in its capacity as the final instance of the ordinary appeal (recurs), where the defendant challenged the continued detention after being convicted of crimes and having the sentence modified on appeal. The Court ruled that the appeal was barred because, under Articles 385 and 417 of the Code of Criminal Procedure, decisions rendered at the level of the ordinary appeal are final and subject to no further ordinary means of legal remedy, thus failing the admissibility condition of Article 385(1) which requires a non-final judicial decision to be attackable.

Legislator headnote

AI generated

art. 160b C. proc. pen, art. 217 C. pen, art. 129 din Constituția, art. 3851 C. proc. pen, art. 417 C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Criminal detention maintenance order declared inadmissible as final on the merits and not subject to further ordinary appeal: The dispute concerned the procedural validity of an appeal filed against a decision issued by the Court of Appeal in its capacity as the final instance of the ordinary appeal (recurs), where the defendant challenged the continued detention after being convicted of crimes and having the sentence modified on appeal. The Court ruled that the appeal was barred because, under Articles 385 and 417 of the Code of Criminal Procedure, decisions rendered at the level of the ordinary appeal are final and subject to no further ordinary means of legal remedy, thus failing the admissibility condition of Article 385(1) which requires a non-final judicial decision to be attackable.

Keywords

AI generated
sentence of detention grounds for cassation procedural orders appealability of remand decision legal capacity judicial review
AI generated
ICCJ_98228
Inadmissibility of appeal against final preventive detention order under Article 3851 of the Code of Criminal Procedure
ICCJ_93349
Finality of appellate detention orders: inadmissibility of appeal against preventive detention maintained by court of appeal under finality rule
ICCJ_61946
Inadmissibility of extraordinary appeal against final appellate decision maintaining preventive detention during pending merits appeal
ICCJ_17139
Inadmissibility of appeal against appellate maintenance of pretrial detention
ICCJ_93347
Inadmissibility of appeal against appellate court’s maintenance of preventive detention as a final decision

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 3851 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.

Ground for dismissing the appeal as inadmissible because the decision being challenged was rendered at the final ordinary appeal stage.

art. 3851 C. proc. pen.

Procedural rule establishing that only non-final judicial decisions are susceptible to cassation appeal, which the appealed decision did not meet.

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Basis for ordering the appellant to pay judicial costs to the state.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea din data de 18 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6447.10/30/2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a dispus, printre altele, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., menținerea stării de arest preventiv a inculpatului C.N., urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.

Totodată, Curtea de Apel Timișoara, ca instanță de recurs, a fixat termen la data de 16 decembrie 2010, pentru citarea părților din dosar și efectuarea unor adrese către Tribunalul Timiș.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în esență, că se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului C.N., condamnat de Judecătoria Lugoj în primă instanță pentru infracțiunile prevăzute de art. 181 și art. 217 C. pen., la diferite pedepse cu închisoarea, pedepse modificate în apel de Tribunalul Timiș, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și în prezent.

Împotriva aceste încheieri inculpatul a declarat recurs, solicitând să fie judecat în stare de libertate.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate în cadrul procesului penal.

În raport de principiul statuat prin textul menționat, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Mai mult, potrivit dispozițiilor cuprinse în Codul de procedură penală, legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual penale.

Aceste exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

În raport de dispozițiile art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive.

Totodată, art. 417 C. proc. pen. prevede că hotărârile pronunțate în recurs nu sunt supuse niciunei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.

În cauză, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul declarat de inculpat împotriva unei hotărâri (încheieri) pronunțată în calea ordinară de atac a recursului și o asemenea hotărâre nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.

Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 3851 C. proc. pen., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În raport de considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. combinat cu art. 3851 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.N.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva încheierii din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 6447.10/30/2009.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2010.