Human trafficking convictions upheld; appeals by defendants and counsel dismissed as unfounded.

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 545 din 23 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 3147/99/2005, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei de trafic de persoane prin actul de sesizare al instanței pentru inculpatul M.A.C. din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și au fost condamnați inculpații:

1. M.A.C., cetățenie română, studii 8 clase, ocupația bucătar, căsătorit, un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută și pedepsită de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare;

- proxenetism, prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare;

În baza dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului alături de pedeapsa principală a închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani calculată potrivit dispozițiilor art. 66 C. pen.

- lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută și pedepsită de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare (parte vătămată T. - fostă L. - A.M.);

- lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută și pedepsită de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare (parte vătămată G. - fostă L. - C.E.);

- lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută și pedepsită de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 2 (două) luni închisoare (parte vătămată V.S.M.);

- îndrumarea și călăuzirea la trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută și pedepsită de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare;

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat grațiată în întregime și condiționat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de îndrumarea și călăuzirea la trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută și pedepsită de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

- trafic de persoane prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului alături de pedeapsa principală a închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani calculată potrivit dispozițiilor art. 66 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat grațiată în întregime și condiționat pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

S-a atras atenția inculpatului M.A.C. asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 referitoare la revocarea grațierii.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracțiunile concurente și care nu au fost grațiate - de 3 ani și 6 luni închisoare, 4 ani închisoare, 5 ani și 4 luni închisoare, 5 ani și 4 luni închisoare și 5 ani și 2 luni închisoare - inculpatul M.A.C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală de 5 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru o perioada de 2 ani calculată conform dispozițiilor art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului, perioada reținerii și a arestării preventive, de la data 18 august 2004 până la data de 05 mai 2005;

2. B.F., cetățenie română, studii 8 clase și școala profesională, ocupația - asociat la societate comercială, căsătorit, un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută și pedepsită de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare;

- proxenetism prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare;

În baza dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului alături de pedeapsa principală a închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani calculată potrivit dispozițiilor art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracțiunile concurente - de 3 ani și 6 luni închisoare și de 4 ani închisoare, - inculpatul B.F. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului alături de pedeapsa principală de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru o perioada de 2 ani calculată conform dispozițiilor art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive, de la data 31 martie 2004 până la data de 03 aprilie 2004.

S-au respins acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile B. (fostă C.) A., și T. (fostă L.) A.M.

S-a luat act de renunțarea părții civile G. (fostă L.) C.E., la acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal.

În baza art. 329 alin. (3) C. pen., nemodificat, s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.F. a sumei de 2.900 dolari SUA sau echivalentul în lei al acestei sume calculat la cursul B.N.R. de la data plății și a sumei de 1.086 RON ce reprezintă echivalentul a 1.000 mărci germane calculat la cursul de schimb stabilit de B.N.R. în luna octombrie 2000, sumă ce va fi actualizată pentru perioada octombrie 2000 până la data plății, ambele sume reprezentând banii obținuți în urma săvârșirii infracțiunii de "proxenetism".

În baza art. 189 C. proc. pen., suma de 1.200 RON reprezentând onorariu avocați oficiu pentru inculpați și părțile vătămate - în faza de judecată - s-a dispus a fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații M.A.C. și B.F. să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, câte 2.500 RON din care suma de 600 RON reprezintă onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că:

În anul 2000, inculpații M.A.C. și B.F. au locuit în cartierul N. din municipiul Iași, împrejurare care le-a permis să se cunoască și să aibă o relație de amiciție.

Inculpatul M.A.C. este rudă apropiată cu M.C. - mama acestuia - și M.O.C., unchiul său, ultimii doi fiind condamnați definitiv prin Sentința penală nr. 524 din 08 iulie 2003 a Tribunalului Iași la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., art. 12 alin. (1) și (2), art. 13 alin. (1), (3), (4) și art. 14 din Legea nr. 678/2001, art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 și art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.

În cursul lunii iulie 2000, M.O.C. a inițiat constituirea unei grupări infracționale având ca scop recrutarea de tinere pentru prostituție, traficarea acestora în țări din spațiul fostei Iugoslavii unde, prin constrângere, erau determinate să practice prostituția. La gruparea astfel constituită au aderat mai multe persoane, între care și inculpații M.A.C. și B.F., inculpatul M.A.C. și mama sa, M.C., fiind persoanele cele mai de încredere ale inițiatorului grupării.

Ca mod de operare, membrii grupării infracționale racolau tinere ce proveneau din familii dezorganizate, care aveau o educație precară și numeroase probleme sociale și, uneori, conflictuale, context ce a determinat în cazul unora dintre ele, dorința de a pleca în străinătate pentru a desfășura munci licite și morale. În raport de această din urmă împrejurare, tinerele au intrat în anturajul membrilor grupării infracționale, inițiate de M.O.C.

La început, inculpații aveau o atitudine bună-voitoare și prietenoasă cu tinerele, scopul urmărit fiind acela de a le câștiga încrederea. Părțile vătămate erau determinate, unele prin inducere în eroare, altele prin constrângere, să meargă în străinătate, fiind mai întâi transportate cu trenul sau cu autoturisme (conduse de unii dintre membrii grupării) până în municipiul Timișoara unde erau găzduite într-un imobil ce îi aparținea numitei M.R., condamnată definitiv prin Sentința penală nr. 524 din 8 iulie 2003 a Tribunalului Iași pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., art. 12 alin. (1) și (2), art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 și art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. Apoi, părțile vătămate treceau frontiera de stat a României, fie legal (cele care aveau pașaport), fie ilegal (cu ajutorul unor călăuze) și ajungeau în țări din spațiul fostei Iugoslavii unde erau vândute unor proxeneți - cetățeni străini. După vânzare, părțile vătămate, în condițiile în care nu cunoșteau limba și locurile, erau ușor de manipulat și supravegheat, multe dintre ele erau bătute, sechestrate în diferite imobile și determinate astfel să practice prostituția.

În baza hotărârii infracționale luate de comun acord cu ceilalți membrii ai grupării la care au aderat, inculpații M.A.C. și B.F. au racolat, transportat și traficat în vederea practicării prostituției mai multe persoane vătămate.

Astfel:

- În cursul lunii ianuarie 2000, persoana vătămată P. (actualmente E.) A.A. în vârstă de 16 ani și fără ocupație a cunoscut-o prin intermediul numitei I.O., pe D.P. (condamnată definitiv prin Sentința penală nr. 524 din 8 iulie 2003 a Tribunalului Iași mai sus menționată), care i-a propus să meargă în Serbia pentru a lucra la un hotel ca ospătar, propunere acceptată de minoră care s-a mutat în apartamentul lui D.P.

Profitând de naivitatea părții vătămate minore și de situația materială în care se afla, D.P. i-a cerut acesteia, ca în schimbul "ajutorului" pe care urma să i-l dea, să practice prostituția în folosul său o perioadă de timp, până la plecarea din țară. Minora a acceptat propunerea, astfel că în perioada ianuarie - noiembrie 2000 a practicat prostituția pe raza municipiului Iași, banii obținuți din această activitate fiind luați de condamnata D.P.

Într-una din zilele lunii noiembrie 2000, minora P.A.A., împreună cu alte patru tinere, a fost transportată de inculpatul M.A.C. și de numiții M.D.A. și D.P. (condamnați prin Sentința penală nr. 524 din 8 iulie 2003) în municipiul Timișoara, unde au stat câteva zile, fiind cazați în locuința condamnatei M.R.

Cu ajutorul unei călăuze cu prenumele "R." (pe care o cunoșteau membrii grupării din care făcea parte și inculpatul M.A.C.) persoana vătămată P.A.A. împreună cu celelalte tinere a trecut ilegal frontiera de stat a României, ajungând în spațiul fostei Iugoslavii, mai exact, în localitatea Pancevo. Aici, tinerele s-au întâlnit atât cu inculpatul M.A.C., cât și cu condamnații M.O.C. și D.P. care se deplasaseră în mod legal în Serbia. Persoana vătămată, minora P.A.A. a fost vândută de cei trei membri ai grupării unui cetățean sârb cunoscut sub numele de "P.", care a dus-o într-un apartament din Belgrad unde se mai aflau și alte tinere românce și rusoaice.

Aflând că cetățeanul sârb intenționa să o vândă altor proxeneți pentru practicarea prostituției, persoana vătămată împreună cu alte două tinere a reușit să fugă din acel apartament, fiind depistate de poliția din localitatea Pozarevac care le-au arestat timp de 10 zile, după care le-au trimis în țară;

- În cursul lunii noiembrie 2000, persoana vătămată C.R. (în vârstă de 20 de ani la acea dată) a cunoscut într-o discotecă din Bârlad un tânăr care s-a recomandat cu numele de "M.L." și cu care s-a împrietenit. Urmare a faptului că persoana vătămată și-a exprimat dorința de a pleca la muncă în străinătate, în luna decembrie 2000, aceasta a fost condusă de către "M.L." la locuința din municipiul Iași a condamnatului M.O.C. unde a rămas circa o săptămână. În cadrul discuțiilor purtate cu M.O.C., persoana vătămată a primit asigurări de la acesta că va pleca în Italia unde va lucra ca babysitter.

În timpul cât persoana vătămată a stat în apartamentul condamnatului M.O.C., au mai venit alte cinci tinere, între care numitele O.S., R.L. și T.C., fiecare dintre acestea primind asigurări din partea condamnatului M.O.C. că vor fi ajutate să meargă în Italia pentru a desfășura activități licite și morale.

Într-una din serile lunii decembrie 2000, cele șase tinere au fost transportate de către condamnații M.O.C. și C.M.E., cu două autoturisme în municipiul Timișoara la domiciliul condamnatei M.R., unde erau așteptați de inculpatul M.A.C. și de condamnatul C.N.B.

În aceeași seară, membrii grupării infracționale, între care se afla și inculpatul M.A.C. au organizat cu ajutorul aceleiași călăuze - "R." -, trecerea ilegală de către cele șase tinere a frontierei de stat. Tinerele au fost duse în localitatea Pancevo unde s-au întâlnit cu o parte dintre membrii grupării infracționale care le-au transportat apoi în orașul Belgrad și le-au vândut aceluiași cetățean sârb "P.". Acesta le-a fotografiat pe tinere, apoi le-a făcut pașapoarte false pe care li le-a înmânat, solicitându-le să memoreze datele de identitate înscrise în pașapoarte pentru a se putea prezenta sub altă identitate.

După circa o săptămână, părțile vătămate C.R. și T.C. au fost vândute de către cetățeanul sârb "P." unui alt cetățean străin cu numele "D.". Acesta din urmă, în mod fraudulos le-a trecut frontiera de stat în Bosnia și le-a dus la barul "Casa Blanca" din orașul Bana Luka, unde prin constrângere le-a obligat să practice prostituția timp de 7 luni;

- În cursul lunii iulie 2001, în urma unui control efectuat de forțele de poliție O.N.U., C.R. și T.C. au fost depistate și preluate de Organizația Internațională a Migranților care, timp de două luni le-a acordat asistență la un adăpost din Sarajevo.

La data de 06 septembrie 2001, persoanele vătămate C.R. și T.C., cu ajutorul Ambasadei României din Sarajevo, au primit titluri de călătorie cu ajutorul cărora au fost repatriate.

Persoana vătămată O.S., minoră la acea dată, a fost vândută de cetățeanul sârb "P." unui alt cetățean străin de la care în scurt timp a reușit să fugă, predându-se la data de 10 decembrie 2000 organelor de poliție din Belgrad, care au ținut-o într-un adăpost până la data de 25 decembrie 2000 când au predat-o organelor de poliție române.

Și persoana vătămată R.L., minoră la acea dată a fost vândută de același cetățean "P." unui alt cetățean sârb care a transportat-o în Macedonia unde a fost obligată să practice prostituția într-un bar "Kiss me". Ulterior, această persoană vătămată a fost vândută unui cetățean grec care a dus-o în Grecia unde a obligat-o să practice prostituția până în luna octombrie 2001 când a fost returnată în România;

- În luna aprilie 2000, în timp ce se afla pe raza municipiului Vaslui, persoana vătămată B. (fostă O., fostă C.) A.M. în vârstă de 18 ani la acea dată, a fost racolată împreună cu alte două tinere de către S.Z. și de soțul acesteia, cetățean sârb, care le-au promis că le vor ajuta să călătorească în Italia unde vor lucra ca ospătărițe sau menajere.

Dând crezare celor doi atât persoana vătămată B.A.M., cât și celelalte două tinere, au acceptat să meargă în municipiul Timișoara pentru a intra în posesia pașapoartelor de călătorie, de obținerea cărora urmau să se ocupe S.Z. și soțul acesteia. Aici, cele trei tinere au fost duse la locuința condamnatei M.R. unde s-au întâlnit cu M.O.C. După trei zile, în locuința lui M.R. a venit inculpatul M.A.C. care, împreună cu soțul numitei S.Z. le-a trecut pe cele trei tinere, între care se afla și persoana vătămată B.A.M., ilegal frontiera de stat a României în Serbia. Ajunse aici, tinerele au fost duse în localitatea Pancevo unde, după o zi au fost vândute cetățeanului sârb "P.", care după ce le-a făcut pașapoarte false le-a vândut mai departe unor proxeneți macedoneni.

Astfel, persoana vătămată B.A.M. a ajuns într-un bar din Macedonia unde timp de circa un an și trei luni, prin constrângere, a practicat prostituția. La o razie a organelor de poliție macedonene, partea vătămată a fost depistată și predată reprezentanților Organizației Internaționale a Migranților care au ajutat-o să revină în țară;

- În luna octombrie 2000, persoana vătămată T.O.C. în vârstă de 19 ani la acel moment, a fost abordată de numita C.G. - o cunoștință - care i-a propus să o pună în legătură cu cineva care poate să o ajute să meargă în Italia unde să lucreze ca barman.

Întrucât nu avea un loc de muncă și în condițiile în care i s-a spus că în schimbul muncii prestate va obține importante venituri bănești, persoana vătămată T.O.C. a acceptat propunerea și, în scurt timp a fost pusă în legătură cu M.R.Z. (condamnată definitiv prin Sentința penală nr. 524 din 8 iulie 2003 a Tribunalului Iași, soția numitului M.O.C.).

Sub pretextul că trebuie să călătorească mai întâi în Belgrad de unde va putea obține viză pentru Italia, T.O.C. a mers inițial în Timișoara, unde a fost cazată la locuința condamnatei M.R. În continuare, persoana vătămată împreună cu inculpatul M.A.C. și cu condamnații M.R.Z. și M.O.C. au călătorit cu un autocar până în Serbia. În timpul călătoriei, M.R.Z. și M.O.C. i-au cerut persoanei vătămate să stea lângă inculpatul M.A.C. și în cazul în care va fi întrebată de polițiștii de frontieră să spună că este prietena inculpatului și că merg împreună în străinătate.

Ajunși în Belgrad, cei patru au mers într-un apartament ce aparținea cetățeanului sârb "P.", unde condamnata M.R.Z. i-a spus persoanei vătămate că va trebui să lucreze mai întâi la un bar din Bosnia, timp în care ea se va ocupa de obținerea vizei pentru Italia.

În realitate, membrii grupării infracționale din care făcea parte și inculpatul M.A.C. au vândut-o pe T.O.C. cetățeanului sârb "P." în scopul de a fi determinată să practice prostituția. La rândul său, cetățeanul sârb "P." a vândut-o pe T.O.C. altor proxeneți, persoana vătămată ajungând în cele din urmă într-un bar din Macedonia unde, timp de circa un an a practicat prostituția.

În luna octombrie 2001, cu sprijinul reprezentanților Organizației Internaționale a Migranților și ai Ambasadei României din Macedonia, persoana vătămată a fost repatriată;

- Într-una din zilele lunii noiembrie 2000, persoanele vătămate T. (fostă L.) A.M. și G. (fostă L.) C.E., în vârstă de 21 ani și respectiv, 17 ani la data respectivă și care sunt surori, s-au deplasat din localitatea de domiciliu - comuna P., județul Iași - unde locuiau împreună cu familia, în municipiul Iași. Aici au fost acostate de către condamnații D.P., C.N.B. și M.O.C. care, împotriva voinței lor le-au urcat într-un autoturism și le-au transportat la un apartament din zona "N.", unde se afla inculpatul M.A.C. care împreună cu persoanele condamnate sus-menționate și cu M.D.A. le-au împiedicat pe cele două tinere să părăsească apartamentul, privându-le astfel de libertate în mod ilegal.

După aproximativ o săptămână, părțile vătămate T.A.M. și G.C.E. împreună cu alte opt tinere au fost transportate cu trenul în municipiul Timișoara de către inculpatul M.A.C. și condamnații M.O.C., C.N.B., M.D.A. și D.P. și cazate în locuința condamnatei M.R., după care au fost duse în state din fosta Iugoslavie. Persoanele vătămate T.A.M. și G.C.E. au trecut în mod ilegal frontiera de stat, fiind ascunse de către membrii grupării infracționale sub scările autocarului cu care au călătorit.

După ce au ajuns în Serbia, cele două părți vătămate au fost duse de către inculpatul M.A.C. și de numita D.P. în localitatea Pancevo unde au fost preluate de condamnata M.C. care le-a vândut cu suma de 2.500 mărci germane, cetățeanului sârb "P.". Acesta le-a condus pe cele două părți vătămate într-un apartament din Belgrad unde le-a ținut aproximativ trei săptămâni, perioadă de timp în care cetățeanul sârb "P." le-a făcut persoanelor vătămate pașapoarte false, iar apoi le-a vândut numitului "PP", cetățean bosniac, în vederea practicării prostituției. În timp ce se aflau în grija cetățeanului bosniac, părțile vătămate T.A.M. și G.C.E. au reușit să fugă și au revenit în România;

- În cursul lunii ianuarie 2001, persoana vătămată M. (fostă G.) M., prin intermediul unei cunoștințe care i-a spus că o poate ajuta să meargă în străinătate pentru a lucra ca menajeră, i-a cunoscut pe inculpații M.A.C. și M.O.C. care, în cadrul discuției inițiale i-au promis persoanei vătămate că o vor ajuta să meargă în Italia, unde va lucra ca menajeră.

Persoana vătămată a fost de acord cu propunerea celor doi și împreună cu aceștia a mers într-un apartament situat în zona "F." din municipiul Iași, apartament ce era închiriat de către M.O.C. În apartamentul respectiv se mai aflau două tinere, respectiv "A." din Vaslui și V.S.M. din comuna H. Imediat ce a ajuns în imobilul de la adresa sus-menționată atât inculpatul M.A.C., cât și M.O.C. i-au spus persoanei vătămate M.M. că înainte de a pleca în Italia trebuie să practice prostituția în folosul lor pe raza municipiului Iași. Potrivit susținerilor persoanei vătămate, urmare constrângerii fizice și morale exercitate asupra sa de către inculpatul M.A.C. și de către condamnatul M.O.C., aceasta a practicat prostituția timp de circa o săptămână, perioadă în care și-a racolat clienții din zona podului "CUG", iar banii obținuți din activitatea de prostituție i-au fost luați în întregime de către inculpatul M.A.C. și de către condamnatul M.O.C.

La jumătatea lunii ianuarie 2001, persoana vătămată a fost transportată de inculpatul M.A.C. și de condamnații M.O.C. și M.C. în municipiul Timișoara unde a rămas circa 4 zile, după care, cu ajutorul unei călăuze, a fost trecută ilegal frontiera de stat ajungând în Serbia. Ulterior, persoana vătămată a ajuns în Belgrad unde a fost vândută de către M.C. cetățeanului sârb "P.". Acesta a revândut-o altui proxenet și, în cele din urmă, persoana vătămată a ajuns în Kosovo unde a fost obligată să practice prostituția pentru un cetățean străin cunoscut de ea sub numele de "B.";

- Într-una din serile lunii ianuarie 2001, persoana vătămată V.S.M., în vârstă de 16 ani la acea dată, a mers la o discotecă din municipiul Iași împreună cu numitul G.C.Y. pe care îl cunoștea, fiind fratele prietenului ei. Ajunsă la discotecă, persoanei vătămate minore i s-a cerut de către G.C.Y. să urce într-un taxi în care se aflau inculpatul M.A.C. și condamnatul C.N.B. care, împotriva voinței ei, au transportat-o pe minoră la o garsonieră situată pe bulevardul "Poitiers" din municipiul Iași unde se mai aflau alte șapte tinere.

La scurt timp după ce a ajuns în acea garsonieră, inculpatul M.A.C. i-a spus minorei V.S.M. că "a fost cumpărată de el" și că, în continuare va trebui să facă ceea ce îi va cere el. Persoana vătămată a fost ținută în garsoniera respectivă, împotriva voinței sale, timp de două săptămâni, în tot acest interval de timp fiind păzită atât de inculpatul M.A.C., cât și de condamnații C.N.B. și M.D.A. Într-una din zile, minora a încercat să fugă din garsonieră, însă a fost prinsă de inculpatul M.A.C. care a bătut-o.

După două săptămâni, persoana vătămată V.S.M. a fost mutată într-un apartament situat în cartierul "Tătărași" din municipiul Iași, apartament ce fusese închiriat de către M.O.C. După ce a stat și în acest apartament alte trei zile, V.S.M. a fost transportată de către inculpatul M.A.C. și de către numiții M.D.A. și M.O.C. la Timișoara unde aceștia au vândut-o unei persoane cu numele de "G.". Acesta din urmă, cu ajutorul unui pașaport fals, a trecut-o pe minoră în mod ilegal frontiera de stat în Serbia unde a vândut-o cetățeanului sârb "P.". După două zile minora a fost vândută de către "P." unui alt cetățean sârb care a dus-o în Croația, în orașul Novigrad. În această din urmă localitate, minora a fost dusă la motelul "Arena" unde a fost obligată să practice prostituția timp de circa 9 luni;

- În cursul lunii februarie 2001, persoana vătămată B.M.A. în vârstă de 21 de ani la data respectivă, în contextul în care nu avea un loc de muncă, a luat hotărârea de a pleca să lucreze în străinătate, mai exact în Franța. Această hotărâre a persoanei vătămate a fost adusă la cunoștință și numitei "S." care s-a oferit să o pună în legătură cu o persoană care ar putea să o ajute în materializarea acestei hotărâri. În aceste împrejurări, persoana vătămată l-a cunoscut pe inculpatul M.A.C. care i-a dat asigurări că o poate ajuta să meargă în străinătate.

În jurul datei de 19 - 20 februarie 2000, persoana vătămată a plecat împreună cu inculpatul M.A.C. și cu numita M.C. în municipiul Timișoara unde a fost dusă într-un imobil în care se mai aflau alte șapte tinere.

În Timișoara, B.M.A. a fost vândută unor proxeneți din zonă care au trecut-o fraudulos frontiera în Serbia, la cetățeanul sârb "P." care a vândut-o altor cetățeni sârbi. Aceștia din urmă au dus-o pe partea vătămată la un bar din localitatea Pristina - Kosovo - unde a fost ținută timp de aproximativ patru luni, perioadă în care au obligat-o să practice prostituția.

Ulterior, persoana vătămată a fost vândută, în mod succesiv, unor proxeneți străini, ajungând în cele din urmă să practice prostituția în Albania de unde, cu ajutorul Ambasadei României din Tirana a fost returnată, întocmindu-i-se pașaport consular;

- În luna februarie 2001, persoana vătămată H.M. în vârstă de 24 de ani la data respectivă, în contextul în care nu avea ocupație, iar situația materială a familiei din care făcea parte era una precară, la propunerea numitului F.A., vecinul său, și-a manifestat dorința de a merge să muncească în străinătate.

În scopul materializării acestei dorințe, F.A. a pus-o pe persoana vătămată sus-menționată în legătură cu A.M.. În timp ce persoana vătămată se afla în apartamentul lui A.M., a venit M.O.C. împreună cu care aceasta a plecat.

Imediat ce a preluat-o de la A.M., M.O.C. a transportat-o pe H.M. în municipiul Timișoara, la locuința numitei M.R., locuință în care se afla și inculpatul M.A.C. care a supravegheat-o pe persoana vătămată pentru a o împiedica să plece în eventualitatea în care dorea să facă acest lucru.

La un moment dat, în locuința respectivă a venit un cetățean sârb care, după ce a discutat cu inculpatul M.A.C. i-a înmânat acestuia o sumă de bani, persoana vătămată fiind obligată să plece împreună cu cetățeanul sârb cu care a călătorit legal până în Belgrad unde a fost vândută unui alt sârb cunoscut sub numele de "D.". Ulterior, H.M. a fost vândută, în mod succesiv mai multor proxeneți, ajungând în cele din urmă în localitatea "Bucareine" din Macedonia unde, în barul "Cosmo" a fost obligată să practice prostituția până în luna iulie 2001, când cu sprijinul Organizației Internaționale a Migranților și a Ambasadei României din Skophie - Macedonia, care i-au întocmit pașaport consular, a fost repatriată.

- În cursul anului 2001, în timp ce persoana vătămată M.A.M. în vârstă de 18 ani se întorcea de la Școala Postliceală Sanitară unde era elevă în anul I împreună cu colega sa P.O., în zona "Parcul Săulescu" din municipiul Iași, au fost abordate de inculpatul M.A.C. care se deplasa cu un autoturism marca "D." de culoare galben, condus de un alt tânăr. În concret, inculpatul le-a propus celor două fete să meargă în străinătate la muncă.

Datorită naivității și credulității excesive, persoana vătămată M.A.M. a acceptat propunerea inculpatului și s-a urcat în autoturismul în care acesta se afla.

Ulterior, persoana vătămată M.A.M. împreună cu alte două tinere - identificate de ea cu numele de "F.M.L." și "A.M." - a fost transportată de către inculpatul M.A.C. cu un autoturism în municipiul Reșița, unde au fost vândute de către acesta unui cetățean sârb cu numele "S.". Acesta le-a trecut ilegal frontiera și le-a dus în Belgrad la un motel aparținând cetățeanului sârb "P.".

În continuare, M.A.M. a fost vândută unui alt sârb cu numele "BB" care a exercitat acte de violență fizică asupra acesteia pentru a o determina să practice prostituția. După circa 2 - 3 săptămâni, M.A.M. a reușit să fugă din locul unde era ținută de către cetățeanul "BB" și cu ajutorul Consulului României din Belgrad care i-a eliberat un pașaport consular, la data de 28 decembrie 2001 s-a reîntors în țară.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B.F., instanța de fond a reținut următoarele:

- În cursul anului 2000, persoana vătămată O.D. în vârstă de 17 ani, pe fondul unei relații conflictuale cu părinții a abandonat cursurile școlare și a fugit de acasă. În acest context, în luna septembrie 2000, minora a cunoscut-o pe numita I.L. care i-a dat asigurări că o poate ajuta să plece în străinătate unde să lucreze ca ospătar sau ca lucrător necalificat în bucătăria unui restaurant.

Întrucât minora nu avea pașaport, la solicitarea lui I.L. și cu banii primiți de la aceasta, O.D. a întreprins demersurile necesare obținerii respectivului document.

În ziua de 21 septembrie 2000, persoana vătămată minoră a fost vândută de către I.L. inculpatului B.F., care i-a promis că o va duce în Italia unde îi va găsi un loc de muncă.

Inculpatul B.F. s-a deplasat în municipiul Vaslui de unde a luat-o pe minoră și a adus-o în Iași, găzduind-o în locuința sa timp de o noapte. A doua zi, inculpatul a transportat-o pe minoră în Turcia, unde încă din prima zi, a obligat-o să întrețină relații sexuale cu cetățeni turci în schimbul unor sume de bani care au fost încasate direct de către B.F.

Ulterior, inculpatul a vândut-o pe minoră unui cetățean turc cu numele "Y." pentru suma de 700 dolari. Timp de aproximativ o lună, minora a practicat prostituția pentru cetățeanul turc "Y." câștigând, potrivit propriilor sale declarații circa 3.000 dolari SUA, bani ce au fost luați în întregime de către acesta.

La data de 22 noiembrie 2000, urmare a faptului că îi expira viza, persoana vătămată s-a reîntors în țară și, imediat ce a ajuns în România a sesizat organele de poliție;

- În luna septembrie 2000, persoana vătămată O.M.O. în vârstă de 20 de ani la acea dată, întrucât provenea dintr-o familie cu o situație materială precară, a luat hotărârea de a pleca în străinătate pentru a munci. Prin intermediul unui cunoscut, - F.C. - persoana vătămată l-a cunoscut pe inculpatul B.F. care i-a promis că o va ajuta să meargă în Turcia și să obțină un loc de muncă într-o fabrică.

În data de 23 octombrie 2000, persoana vătămată a plecat cu un autocar, împreună cu inculpatul B.F. până în Turcia. Aici, O.M.O. a fost dusă de inculpat la un hotel patronat de cetățeanul turc "Y." căruia i-a vândut-o cu suma de 700 dolari SUA.

Cetățeanul turc "Y." i-a spus persoanei vătămate că a plătit pentru ea inculpatului B.F. suma de 700 dolari SUA și că trebuie să se prostitueze pentru el. În aceste condiții, O.M.O. a practicat prostituția timp de aproximativ o lună, banii obținuți din această activitate fiind luați în întregime de către cetățeanul turc.

La data de 24 decembrie 2000, urmare a faptului că îi expira viza de ședere în Turcia, O.M.O. s-a reîntors în țară;

- Persoana vătămată Z. (fostă D.) A. în vârstă de 16 ani, după ce a absolvit 8 clase, în condițiile în care nu avea ocupație, iar situația sa materială era precară, în luna august 2000, în cadrul discuțiilor purtate cu numita I.L. pe care a cunoscut-o prin intermediul prietenei sale O.D. și-a manifestat dorința de a merge în străinătate pentru a lucra. În aceste împrejurări, I.L. a pus-o în legătură pe persoana vătămată Z.A. cu numitul B.A., persoană care a determinat-o să practice prostituția în folosul său.

După un interval de timp de aproximativ 3 săptămâni în care a practicat prostituția pe raza municipiului Iași pentru B.A., văzând că acesta nu materializează promisiunile de obținere a pașaportului cu care să poată călători în străinătate, persoana vătămată s-a reîntors în municipiul Vaslui unde locuia, și din nou a luat legătura cu I.L.

În aceeași zi în care a sosit în Vaslui, a venit inculpatul B.F. care a luat-o pe persoana vătămată și a adus-o în municipiul Iași unde a vândut-o unei persoane identificată de aceasta cu numele "B.N." pentru suma de 1.000 mărci germane. Prin intermediul acestei din urmă persoane, Z.A. a ajuns în Polonia unde a fost obligată să practice prostituția;

- În cursul lunii octombrie 2000, numita I.L. - persoană care se ocupa cu racolarea de tinere de pe raza județului Vaslui în vederea exploatării lor sexuale - s-a deplasat în satul V.M., județul Vaslui unde le-a cunoscut pe persoanele vătămate I.C.A. (minoră la acea dată), I.M., C. (actualmente B.) A. și M.L.S. În urma discuțiilor avute cu fiecare dintre cele patru tinere, I.L. le-a propus acestora să meargă în Italia și să lucreze ca menajere, respectiv dansatoare.

Având reprezentarea falsă că prin plecarea în străinătate vor ajunge să obțină venituri bănești substanțiale, în condițiile în care situația materială a familiilor din care proveneau era una precară, I.C.A., I.M., C.A. și M.L.S. au acceptat propunerea făcută de I.L. și s-au deplasat în municipiul Vaslui unde aceasta din urmă le-a făcut cunoștință cu inculpatul B.F. care le-a dat asigurări că le va ajuta să ajungă în străinătate.

Persoanele vătămate I.M. și I.C.A. care aveau pașapoarte, în aceeași zi în care l-au cunoscut pe inculpatul B.F., au plecat cu un autoturism în municipiul Iași. Ajunse aici, persoanele vătămate au fost duse de inculpatul B.F. la locuința numiților M.O.C. și M.R.Z. cărora le-a vândut.

Din municipiul Iași, persoanele vătămate I.M. și I.C.A. au fost transportate de M.O.C., M.R.Z. și C.N.B. în municipiul Timișoara de unde au fost trecute ilegal frontiera în Bosnia unde au fost obligate să se prostitueze în favoarea unor proxeneți - cetățeni străini.

După ce au obținut pașapoarte, și persoanele vătămate M.L.S. și C.A. au fost aduse de inculpatul B.F., din municipiul Vaslui în municipiul Iași.

Persoana vătămată C.A. a fost vândută de inculpatul B.F., numitului M.O.C. care a dus-o în Timișoara, de unde a fost trecută ilegal în Bosnia unde a fost vândută unor proxeneți străini care au obligat-o la practicarea prostituției.

Persoana vătămată M.L.S., după ce a fost găzduită timp de o noapte în locuința inculpatului B.F., a fost vândută de I.L. unui bărbat cu prenumele "A.";

- Persoana vătămată I.C.V., pe fondul unei situații materiale precare, în perioada 1997 - 2000 a practicat prostituția pe teritoriul mai multor state, respectiv Turcia, Grecia și Spania. Potrivit susținerilor sale, inculpatul B.F. a fost cel care a pus-o în legătură cu diverși proxeneți - cetățeni străini.

În luna februarie 2001, în timp ce se afla pe raza municipiului Iași unde își are și domiciliul, persoana vătămată I.C.V. l-a întâlnit pe inculpatul B.F., căruia i-a spus că ar dori să meargă din nou în străinătate. În urma discuțiilor purtate cu inculpatul, acesta a vândut-o pe I.C.V. unui bărbat cu numele "S." care a dus-o în Germania unde a fost obligată să practice prostituția;

- Persoana vătămată B.A.P., în vârstă de 16 ani, în cursul anului 2001 l-a cunoscut prin intermediul numitei I.L., pe inculpatul B.F. care timp de câteva zile a găzduit-o în apartamentul său situat în cartierul "N." din municipiul Iași.

După ce a sprijinit-o în demersurile necesare obținerii pașaportului și, după ce minora a intrat în posesia acestui document, inculpatul B.F. a transportat-o în municipiul Timișoara și de aici, împreună și cu o altă tânără cu prenumele "M.", toți trei au călătorit cu un autocar până în orașul Belgrad din Serbia. Anterior plecării din țară, persoana vătămată a primit asigurări de la inculpat că va ajunge în Spania unde va desfășura o activitate licită și morală.

În Belgrad, inculpatul a vândut-o pe minora B.A.P. cetățeanului sârb "P." care, la rândul său a vândut-o altor proxeneți, în cele din urmă minora ajungând în Bosnia unde a fost obligată să practice prostituția în folosul unui proxenet, cetățean străin.

În luna octombrie 2001, în timp ce practica prostituția într-un bar din Bosnia, minora B.A.P. a fost depistată la o razie a poliției internaționale, iar în decembrie 2001, cu sprijinul O.M.I., a fost repatriată;

- În cursul lunii octombrie 2001, persoana vătămată P.A.M., prin intermediul unei prietene l-a cunoscut pe inculpatul B.F. căruia i-a relatat faptul că nu avea un loc de muncă. Aflând această împrejurare, inculpatul i-a propus persoanei vătămate să meargă în Turcia, asigurând-o că el îi va găsi un loc de muncă într-un bar patronat de un prieten de-al său.

După ce persoana vătămată a acceptat propunerea inculpatului, acesta a găzduit-o câteva zile în locuința sa din Iași, situată în cartierul "N.".

În ziua de 17 octombrie 2001, persoana vătămată a călătorit cu un autocar, împreună cu inculpatul până la Istanbul (în momentul în care au ajuns în Vama Giurgiu, inculpatul i-a înmânat persoanei vătămate suma de 1.000 dolari SUA, cerându-i să declare la organele vamale că merge în Turcia pentru a cumpăra mărfuri).

În Istanbul, inculpatul B.F. a vândut-o pe partea vătămată P.A.M. cu suma de 1.500 dolari SUA numiților B. și S. - cetățeni turci - care au dus-o într-un alt oraș, au cazat-o la un hotel și au obligat-o să practice prostituția în folosul lor.

La începutul lunii decembrie 2001, persoana vătămată a reușit să fugă de la cei doi cetățeni turci și cu sprijinul Ambasadei României din Istanbul s-a reîntors în țară.

Coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că:

- Fapta inculpaților M.A.C. și B.F., constând în aceea că în cursul anului 2000, au aderat la o asociere inițiată de condamnatul M.O.C., asociere din care făceau parte și alte persoane, între care și condamnații C.N.B., M.C., M.R.Z., D.P., M.D.A., C.M.E. și care avea ca scop comiterea unor infracțiuni de proxenetism, lipsire de libertate în mod ilegal și trecere ilegală a frontierei de stat, infracțiuni care au fost comise de cei doi inculpați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută și pedepsită de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.;

- Fapta inculpatului M.A.C., constând în aceea că în perioada septembrie 2000 - februarie 2001, în baza unei rezoluții infracționale unice, la intervale de timp diferite, le-a recrutat pentru prostituție pe persoanele vătămate C.R., O.S., T.C., B.A.M., T.O.C., T.A.M., M.M., B.M.A. și H.M., precum și pe minorele persoane vătămate P.A.A., R.L., G.C.E. și V.S.M., după care le-a traficat (le-a vândut) în același scop, în principal, în state din fosta Iugoslavie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. În ce privește infracțiunea de proxenetism, având în vedere modificările aduse art. 329 C. pen. prin Legea nr. 169/2002, publicată în M. Of. nr. 261/18.04.2002, judecătorul fondului a reținut în favoarea sus-numitului inculpat, prevederile art. 13 C. pen. referitoare la legea penală mai favorabilă care este legea veche;

- Fapta inculpatului M.A.C., constând în aceea că, în a doua decadă a lunii decembrie 2001 a recrutat-o pe persoana vătămată M.A.M. și, prin amenințare a transportat-o până în municipiul Reșița unde a vândut-o unui cetățean sârb, rămas neidentificat, în scopul de a fi exploatată sexual, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001;

- Fapta inculpatului M.A.C., care în perioada septembrie 2000 - februarie 2001, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la intervale diferite de timp, le-a racolat și călăuzit în vederea trecerii frauduloase a frontierei de stat pe persoanele vătămate C.R., O.S., R.L., T.C., B.A.M., L.C.E., T.A.M. și H.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- Fapta inculpatului M.A.C., constând în aceea că într-una din zilele lunii decembrie 2000, împreună cu alte persoane, le-a răpit pe părțile vătămate G.C.E. (minoră) și T.A.M. și le-a dus într-un apartament situat în cartierul "N." din municipiul Iași unde le-a ținut împotriva voinței lor timp de aproximativ o săptămână, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute și pedepsite de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.;

- Fapta inculpatului M.A.C., constând în aceea că într-una din serile lunii ianuarie 2001, împreună cu condamnatul C.N.B., a transportat-o pe persoana vătămată V.S.M. (minoră) într-o garsonieră situată pe bulevardul "Poitiers" din municipiul Iași unde au ținut-o, împotriva voinței ei timp de aproximativ două săptămâni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută și pedepsită de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.;

- Faptele inculpatului B.F., constând în aceea că, în perioada septembrie 2000 - iunie 2001, în baza unei rezoluții infracționale unice, la diferite intervale de timp, le-a recrutat și apoi le-a traficat în vederea practicării prostituției pe persoanele vătămate B.A., B.A.P., I.C.V., I.M., M.L.S., O.M.O. și P.A.M., precum și pe persoanele vătămate minore Z.A. și I.C.A., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Infracțiunile reținute în sarcina inculpaților fiind comise în concurs real, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor și a modului lor de executare, instanța de fond a ținut seama, conform dispozițiilor art. 72 C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, de principiul aplicării legii penale mai favorabile, de gradul de pericol social concret al fiecărei fapte, de modalitatea concretă în care a fost săvârșită fiecare infracțiune - în cadrul unei grupări infracționale, prin constrângere (realizată prin amenințări și, uneori, prin acte de violență fizică) sau prin inducere în eroare a părților vătămate în vederea determinării lor la practicarea prostituției - de întinderea în timp și în spațiu a activității infracționale desfășurată de fiecare inculpat, de urmările produse și de circumstanțele personale ale inculpaților.

S-a avut în vedere și faptul că după sesizarea organelor judiciare, inculpații, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală au fugit în străinătate, îngreunând astfel derularea anchetei penale, precum și atitudinea procesuală nesinceră adoptată de fiecare dintre cei doi inculpați, aspect care în opinia judecătorului fondului duce la concluzia că aceștia nu regretă și nu au sentimente de căință pentru faptele comise.

În raport de cele mai sus arătate, instanța de fond a stabilit pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina inculpaților, câte o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum dozat peste minimul special prevăzut de lege în așa fel încât acesta să fie proporțional cu gravitatea faptelor și cu periculozitatea socială a inculpaților. Pentru infracțiunea de proxenetism, pe lângă pedepsele principale stabilite, inculpaților le-a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Referitor la pedepsele aplicate inculpatului M.A.C. pentru infracțiunile de trafic de persoane și, respectiv, de îndrumarea sau călăuzirea unei persoane în vederea trecerii frauduloase a frontierei, având în vedere datele la care au fost comise aceste infracțiuni, instanța de fond le-a constatat grațiate în raport de prevederile Legii nr. 543/2002, inculpatului atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 7 din lege referitoare la condițiile revocării grațierii.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., din pedepsele cu închisoarea aplicate inculpaților s-a dedus perioada de timp cât fiecare a fost reținut și, respectiv, arestat preventiv.

În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că persoanele vătămate T.A.M. și B.A. s-au constituit părți civile în procesul penal, fiecare cu suma de 10.000 RON reprezentând daune morale.

Întrucât niciuna dintre cele două părți civile nu a făcut dovada că ar fi suferit vreun prejudiciu moral, acțiunile civile ale acestora nefiind dovedite, au fost respinse ca atare.

Întrucât inculpatul B.F. le-a vândut pe părțile vătămate O.D. și O.M.O. cetățeanului turc "Y.", primind pentru fiecare dintre ele suma de câte 700 dolari SUA, pe partea vătămată P.A.M. cu suma de 1.500 dolari SUA, iar pe partea vătămată minoră Z.A. cu suma de 1.000 mărci germane, în conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la acest inculpat a sumelor mai sus menționate.

Împotriva sentinței au declarat apeluri inculpații și avocatul H.L.

Inculpatul B.F. a criticat hotărârea instanței de fond pe motiv că minuta nu a fost scrisă de judecător, se referă la un alt dosar, situație ce atrage nulitatea sentinței pronunțată în cauză, că situația de fapt nu este dovedită cu probe - doar două pretinse părți vătămate au făcut declarații în susținerea faptelor reținute în sarcina inculpaților - că nu a obținut sume de bani din activitatea de proxenetism, că nu s-a alăturat niciunui grup infracțional, că nu a cunoscut persoane de naționalitate turcă și că nu a condus persoanele vătămate în țări din fosta Iugoslavie în vederea practicării prostituției.

Inculpatul M.A.C. a susținut în apelul declarat, că instanța de fond a încălcat atât dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., prin aceea că a reținut greșit că din probele administrate în cauză rezultă că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de el, cât și prezumția de nevinovăție și prevederile art. 76 C. proc. pen., în sensul că declarațiile părților vătămate nu se coroborează cu alte probe. A mai arătat inculpatul că nu a racolat pentru practicarea prostituției pe niciuna dintre persoanele vătămate și că nu le-a lipsit în mod ilegal de libertate, că instanța de fond nu a avut în vedere declarațiile părților vătămate din cursul cercetării judecătorești și că pedepsele la care a fost condamnat nu au fost corect individualizate.

Avocatul H.L. a formulat apel deoarece, prin încheierea de ședință din data de 3 iunie 2009, în mod greșit în opinia sa i-a fost aplicată o amendă judiciară în valoare de 3.000 RON în condițiile în care reziliase contractul de asistență judiciară, iar instanța nu a dispus scutirea de amendă.

Prin Decizia penală nr. 62 din 20 aprilie 2010, Curtea de Apel Iași a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații M.A.C. și B.F.

În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut, în esență, că probele administrate în cauză, inclusiv cele administrate în apel, confirmă existența unei grupări infracționale din care au făcut parte și inculpații, grupare care recruta, îndemna, înlesnea practicarea prostituției și, contrar celor susținute de inculpați, vinovăția acestora a fost stabilită nu numai pe baza declarațiilor părților vătămate, ci și pe baza depozițiilor martorilor audiați în cauză, care au făcut precizări legate de modul în care părțile vătămate, unele minore, au fost racolate și traficate în vederea practicării prostituției.

A mai reținut instanța de apel că pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate, la stabilirea cuantumului și modalității de executare a acestora, tribunalul a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen.

În ce privește susținerea inculpatului B.F., în sensul că minuta întocmită cu ocazia deliberării nu a fost scrisă de judecător și că aceasta se referă la un alt dosar, ceea ce atrage nulitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond, curtea de apel a reținut, că neindicarea corectă a numărului de dosar în condițiile în care minuta conține toate elementele cerute de art. 304 C. proc. pen. este o eroare materială evidentă care nu este sancționată cu nulitatea.

Prin decizia penală sus-menționată a fost respins ca inadmisibil apelul formulat de apelanta H.L. cu motivarea că încheierile prin care se aplică amenzi judiciare nu sunt supuse controlului judiciar pe calea apelului ori a recursului; procedura privitoare la amenzile judiciare este reglementată de dispozițiile art. 199 C. proc. pen. în conformitate cu care, încheierea de amendare este supusă controlului în termen de 10 zile de la comunicare pe calea unei cereri de scutire sau reducere, cerere care este de competența instanței care a aplicat amenda.

Prin Decizia penală nr. 62 din 20 aprilie 2010, curtea de apel a respins și cererea de disjungere a cauzei, precum și cererea de sesizare a Curții Constituționale formulate de H.L.

În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că după ce a pus în discuție inadmisibilitatea apelului, apelanta H.L. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor C. proc. pen. care reglementează aplicarea amenzilor judiciare fără a face precizări cu privire la prevederile legale considerate neconstituționale în raport cu dispozițiile din Constituția României.

De asemenea, în cursul dezbaterilor asupra fondului, apelanta a solicitat disjungerea apelului pentru a formula în scris excepția de neconstituționalitate invocată.

Cererea de disjungere a cauzei a fost apreciată de instanța de apel ca nefondată și prin urmare, respinsă ca atare, față de împrejurarea că apelanta a beneficiat de mai multe termene de judecată pentru a face precizări în legătură cu excepția invocată.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă ca inadmisibilă, instanța de apel reținând că aceasta nu îndeplinește cerințele art. 4 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Împotriva deciziei au declarat recursuri inculpații și avocata H.L.

Inculpatul M.A.C. a invocat ca și cazuri de casare, dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen. susținând, în principal, că instanța de fond și cea de apel au comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare și, în subsidiar, că au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

În susținerea primului caz de casare, inculpatul prin apărător a cerut achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece instanțele au analizat superficial probele administrate în cauză, fără a verifica apărările pe care le-a formulat și care alături de celelalte probe creează un dubiu puternic în ce privește vinovăția sa.

În acest sens, inculpatul a arătat că mijloacele de probă pe baza cărora a fost condamnat sunt declarații ale părților vătămate date în cursul urmăririi penale, în faza actelor premergătoare, înainte de începerea urmăririi penale. Întrucât în cauză nu s-a întocmit un proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare efectuate, așa cum cer dispozițiile art. 224 C. proc. pen., declarațiile părților vătămate trebuiau înlăturate cu motivarea că nu au valoare probatorie.

În ce privește fapta reținută la punctul 10 din rechizitoriu, inculpatul a arătat că nu a comis-o deoarece, așa cum rezultă din rechizitoriul întocmit la data de 2 octombrie 2007 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași prin care a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de fals privind identitatea, în perioadele septembrie 2001 și respectiv, octombrie 2001 - mai 2002 a fost plecat în Italia. Prin urmare, nu putea săvârși pe teritoriul României o faptă în luna decembrie 2001.

Referitor la cea de-a doua critică adusă hotărârilor și care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., inculpatul a susținut prin apărătorul ales că a fost condamnat la pedepse mult mai mari decât cele aplicate celorlalți coinculpați, care au avut contribuții mult mai importante la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. A mai susținut inculpatul, că în mod greșit s-a reținut că s-a sustras de la urmărire penală, în realitate a plecat la muncă în străinătate cu mult timp înainte de a se începe urmărirea penală împotriva sa, astfel că împrejurarea că în cursul cercetărilor a fugit din țară în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală reținută de instanțe și care a dus la majorarea cuantumului pedepsei, nu poate fi primită.

În consecință, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, în principal, achitarea, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepselor și aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiționată a executării acestora.

Inculpatul B.F., prin apărătorul ales, a susținut că minuta întocmită de instanța de fond cu ocazia deliberării este nulă, deoarece nu a fost scrisă de mâna judecătorului care a soluționat cauza și nu conține numărul corect al dosarului.

Pe fondul cauzei, inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen.

În susținerea primului caz de casare, inculpatul a arătat că este nevinovat, singura probă reținută de instanțe fiind declarațiile părților vătămate date în cursul urmăririi penale, declarații asupra cărora acestea au revenit cu ocazia audierii de către instanța de fond.

Referitor la cel de-al doilea caz de casare, inculpatul a solicitat să fie avute în vedere toate actele în circumstanțiere pe care le-a depus la instanța de apel și care confirmă faptul că are un loc de muncă, și-a terminat parțial studiile, are doi copii minori în întreținere și nu este cunoscut cu antecedente penale.

În concluzie, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și a deciziei și, în principal, achitarea, iar în subsidiar, aplicarea prevederilor art. 861 C. pen. ca modalitate de executare a pedepsei al cărei cuantum a cerut să fie redus în raport de circumstanțele ce caracterizează favorabil persoana sa.

Recurenta H.L., deși legal citată, nu s-a prezentat pentru a susține motivele de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii pronunțată de instanța de apel și nici nu le-a formulat în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, așa cum cer dispozițiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

La data de 18 noiembrie 2010, după terminarea ședinței de judecată, recurenta a transmis prin fax un memoriu prin care a invocat nelegalitatea deciziei pronunțată de instanța de apel sub aspectul greșitei respingeri a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de inculpații M.A.C. și B.F. care în drept se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

Întrucât criticile aduse hotărârilor pronunțate în cauză de către inculpații M.A.C. și B.F. sunt identice, ambii inculpați susținând, în principal, că sunt nevinovați, în subsidiar cerând reindividualizarea judiciară a pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora și a aplicării prevederilor art. 81 C. pen., respectiv ale art. 861 C. pen., vor fi analizate împreună cu referire la situația fiecăruia dintre aceștia.

Înalta Curte constată că instanța de fond și, respectiv, cea de apel au stabilit corect situația de fapt, vinovăția recurenților-inculpați și au dat o încadrare juridică legală infracțiunilor deduse judecății.

Contrar celor susținute de recurenți, Înalta Curte constată că vinovăția acestora a fost stabilită prin coroborarea tuturor probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești în fața instanței de fond și a instanței de apel, și nu doar pe baza declarațiilor date de părțile vătămate în fața organului de cercetare penală, că apărările formulate de inculpați au fost verificate de instanțe și în mod judicios au fost înlăturate ca nesincere și nesusținute de celelalte probe care au confirmat că au săvârșit infracțiunile deduse judecății.

În ce-l privește pe recurentul inculpat M.A.C., Înalta Curte reține, că în declarațiile date în faza cercetării judecătorești, la instanța de fond și ulterior la instanțele de apel și recurs - deoarece în cursul urmăririi penale s-a prevalat de dreptul la tăcere - acesta a arătat că îi cunoaște pe numiții M.O.C., M.C., M.R.Z., C.N.B. și D.P. care au fost condamnați definitiv prin Sentința penală nr. 524 din 8 iulie 2003 a Tribunalului Iași întrucât se află în relații de rudenie apropiate, respectiv, de prietenie cu aceștia, însă a negat faptul că în anul 2000 s-ar fi asociat împreună cu sus-numiții, precum și cu alte persoane într-o grupare infracțională care a avut ca scop comiterea infracțiunilor de proxenetism, lipsire de libertate în mod ilegal și îndemnul la trecerea ilegală a frontierei de stat.

Recurentul-inculpat a recunoscut că în perioada 2000 - 2001 a călătorit împreună cu alte persoane, inclusiv cu condamnații sus-menționați atât în municipiul Timișoara unde s-a cazat, uneori și la locuința numitei M.R., cât și în state din fosta Iugoslavie, dar că scopul călătoriilor a fost acela de a cumpăra mărfuri. Recurentul-inculpat a negat faptul că ar fi cunoscut-o pe vreuna dintre intimatele persoane vătămate din prezenta cauză și că le-ar fi lipsit de libertate pe T. (fostă L.) A.M., pe G. (fostă L.) C.E. și pe V.S.M.. A mai susținut recurentul că în perioada 2000 - 2001 a întâlnit mai multe tinere în locuințele numiților M.O.C. și M.R., tinere despre care știa că urmau, să plece prin intermediul unor firme de impresariat patronate de D.P. și M.O.C. în străinătate ca dansatoare și că în luna decembrie 2001, când i se impută că a traficat-o pe intimata-parte vătămată M.A.M. în vederea practicării prostituției în țări din fost Iugoslavie, se afla în Italia.

Probele propuse în apărare de inculpat au fost încuviințate și administrate de instanța de fond, care a procedat la audierea nemijlocită a martorilor M.D.A., D.P., F.M.D., C.M.E. și G.D., prima instanță constatând, în cele din urmă că aceștia nu au furnizat aspecte de fapt care să poată contribui la aflarea adevărului în cauză, fiecare dintre martori susținând că nu cunoaște aspecte de fapt cu privire la activitatea infracțională imputată inculpatului M.A.C.

La cererea recurentului, instanța de fond a procedat la audierea martorei C.M. Din declarația acestei martore a rezultat că singurul element de fapt care are legătură cu cauza dedusă judecății îl constituie susținerea potrivit căreia, în cursul lunii decembrie 2000, l-a întâlnit pe recurent într-un imobil din municipiul Timișoara, imobil în care se aflau și alte tinere, între care R.L., tinere care au fost aduse în acel loc de către M.O.C. împreună cu un bărbat "E.". Analizând declarația martorei, instanța de fond a concluzionat că prin susținerile făcute, aceasta a confirmat implicarea recurentului-inculpat M.A.C., alături de condamnatul M.O.C. și de alte persoane în activitatea de transportare și cazare a intimatelor persoane vătămate în vederea ducerii lor în străinătate cu scopul de a le determina să practice prostituția.

Declarațiile martorilor M.O.C. și C.N.B. în sensul că recurentul nu a participat la desfășurarea activității infracționale pentru care ei au fost condamnați într-o altă cauză, au fost înlăturate ca nesincere de către instanța de fond deoarece, pe de o parte, între aceștia și recurent există o relație de rudenie foarte apropiată (M.O.C. este unchiul, iar C.N.B. este vărul inculpatului), iar pe de altă parte, pentru că cei doi martori au fost condamnați definitiv pentru infracțiuni comise în cadrul grupării infracționale din care a făcut parte și inculpatul-recurent, infracțiuni a căror săvârșire a fost negată de către aceștia.

Instanța de fond a verificat și apărarea recurentului-inculpat, în sensul că în luna decembrie 2001 se afla în Italia, astfel că nu putea comite infracțiunea menționată la punctul 10 din rechizitoriu, prin aceea că a procedat la audierea martorului B.M.X. propus de către inculpat. Susținerea acestui martor în sensul că în perioada octombrie 2001 - ianuarie 2002, recurentul inculpat s-a aflat în orașul Torino din Italia, a fost apreciată de instanța de fond ca nefiind suficientă pentru a proba în mod cert împrejurarea că în perioada menționată inculpatul nu s-a aflat în România, în condițiile în care nu a fost confirmată de un alt mijloc de probă. A mai reținut prima instanță că împrejurarea că recurentul nu a depus la dosar o copie a pașaportului, pentru a face dovada faptului că în perioada în discuție a călătorit în Italia, duce la concluzia că susținerile sale și ale martorului B.M.X., propus în apărare, nu sunt reale.

Relevanță în ce privește nesinceritatea susținerilor recurentului-inculpat și ale martorului, prezintă declarațiile intimatei-părți vătămate M.A.M. și ale martorei P.O. din care rezultă că partea vătămată a urcat în autoturismul în care se afla inculpatul după ce, în prealabil, acesta le-a propus celor două tinere să meargă în străinătate pentru a munci.

Și instanța de apel a încuviințat probele propuse în apărare de către inculpatul M.A.C., sens în care a audiat pe partea vătămată R.L., în calitate de martor, și care în declarația dată a confirmat condițiile în care a fost racolată și trecută în mod fraudulos frontiera pentru a practica prostituția în țările din fosta Iugoslavie în favoarea recurentului-inculpat. De asemenea, tot la cererea recurentului au fost audiați martorii M. (I.) D., G.M. și G.C.X. (ultimele două au făcut parte din grupul de persoane ce au fost trecute ilegal frontiera de stat a României în vederea practicării prostituției) și care în declarațiile date au confirmat activitatea infracțională desfășurată de inculpat.

Vinovăția recurentului inculpat M.A.C. în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost cercetat și trimis în judecată a fost stabilită, - contrar celor susținute de inculpat -, pe baza declarațiilor date de intimatele părți vătămate care se coroborează atât cu mențiunile cuprinse în procesele-verbale de recunoaștere pe bază de fotografii judiciare a inculpatului de către intimatele persoane vătămate G.C.E., M. (fostă G.) M. și M.A.M., cât și cu declarațiile martorilor P.O.I. și C.M. și ale condamnatei M.R., audiată în calitate de "inculpată" în cauza în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 524 din 8 iulie 2003 a Tribunalului Iași, declarație în care aceasta a arătat că "după ce l-am cunoscut, C. (referindu-se la M.O.C.), în perioada octombrie 2000 - decembrie 2001, de aproximativ 2 - 3 ori pe lună, "C.", "N.", "R.", "C.", "P." și "S." (aceasta era porecla inculpatului M.A.C.), veneau în Timișoara însoțiți de două-trei tinere sau chiar patru, le cazau la mine (...) apoi plecau cu unul dintre cei enumerați mai sus în Iugoslavia". M.R. a mai relatat că "S." este băiatul lui C. (referindu-se la condamnata M.C.) și că "în perioada octombrie 2000 - decembrie 2001, grupul lui "C." a cazat în casa mea circa 80 de tinere care au fost duse în Iugoslavia".

Nu poate fi primită susținerea recurentului-inculpat prin apărător în sensul că declarațiile luate intimatelor părți vătămate în faza actelor premergătoare sunt lovite de nulitate, deoarece nu au fost consemnate într-un proces-verbal așa cum cer dispozițiile art. 224 C. proc. pen.

Art. 224 alin. (1) C. proc. pen. prevede că, "în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare", iar în alin. (3) al textului de lege menționat se arată că "procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă".

Așa cum s-a subliniat în literatura de specialitate, actele premergătoare au menirea, fie de a completa informațiile pe care organele de urmărire penală le au cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, fie numai să verifice aceste informații spre a se putea desprinde concluziile corespunzătoare în legătură cu începerea urmăririi penale. Așadar, în cadrul actelor premergătoare urmăririi penale se poate desfășura un fascicul de activități care, prin funcționalitatea și finalitatea lor, urmăresc realizarea unor obiective bine precizate în dispozițiile legale. În faza actelor premergătoare pot fi efectuate anumite verificări, pot fi ascultate persoane, pot fi făcute cercetări la fața locului. Desigur, datele sau informațiile privind săvârșirea infracțiunii, culese în faza premergătoare urmăririi penale sunt limitate, ele constituind acel minim necesar care poate forma convingerea organului de urmărire penală cu privire la începerea sau neînceperea urmăririi penale.

În cauză, din verificarea lucrărilor din dosarul de urmărire penală rezultă că urmărirea penală a fost începută la data de 26 ianuarie 2002.

Este adevărat că unele dintre intimatele-părți vătămate au fost ascultate în faza actelor premergătoare, însă după momentul începerii urmăririi penale, organul de cercetare penală a procedat la reascultarea acestora, iar la întocmirea actului de trimitere în judecată a recurenților-inculpați au fost avute în vedere probele administrate în cauză, ulterior datei de 26 ianuarie 2002, împrejurare față de care nu se poate invoca procedura efectuării formale a urmăririi penale având drept consecință constatarea nulității acesteia.

În ceea ce-l privește pe recurentul-inculpat B.F., Înalta Curte constată că în declarațiile date atât în fața instanței de fond, cât și la instanțele de apel și recurs, acesta a negat faptul că ar fi aderat la gruparea infracțională inițiată de M.O.C. despre care a afirmat că îl cunoaște deoarece au locuit în același cartier. Recurentul inculpat a negat că le-ar fi cunoscut pe intimatele persoane vătămate O.D., O.M.O., P.A.M., C.A., I.M., I.C.A., M.L.S. și B.A.P. A mai arătat recurentul că, "am dus în Turcia mai multe tinere însă nu cunoșteam ce anume urmau să facă acele tinere" și că o cunoaște pe intimata parte vătămată I.C.V. despre care bănuiește că a practicat prostituția în Turcia.

Instanța de fond a admis proba cu înscrisuri, respectiv copia pașaportului solicitată de recurent, pentru a face dovada că în anumite intervale de timp nu s-a aflat în țară. Cu toate acestea, recurentul-inculpat nu a depus la dosar înscrisul respectiv, context în care prima instanță nu a avut pârghiile legale pentru a administra respectivul mijloc de probă.

În stabilirea vinovăției acestui inculpat, instanțele au avut în vedere susținerile intimatei-părți civile B. (fostă C.) A. și ale martorei P.A.M. care cu ocazia audierii în fața instanței de fond, văzându-l în sala de ședință pe recurent, l-au indicat, fără niciun dubiu ca fiind persoana care le-a traficat în state din fosta Iugoslavie și în Turcia unde le-a obligat să practice prostituția.

Mai mult, martora P.A.M. a furnizat date cu privire la adresa unde era situată locuința recurentului inculpat, date care se coroborează cu alte elemente existente la dosar, referitoare la această împrejurare relatată de martoră și care sprijină astfel concluzia că depoziția martorei reflectă adevărul.

Au mai reținut instanțele ca prezentând relevanță în cauză, procesul-verbal de conducere în teren întocmit în data de 10 octombrie 2000, din cuprinsul căruia rezultă că martora B.C. a condus organele de cercetare penală la locuința unde a fost dusă de către I.L., cea care racola tinere în vederea practicării prostituției, locuință care în anul 2000 a aparținut recurentului inculpat B.F.

Înalta Curte constată, în acord cu concluzia la care au ajuns instanța de fond și cea de apel, că materialul probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, dovedește cu certitudine vinovăția recurenților-inculpați în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și este de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază fiecare dintre ei. Probele administrate în apărare la cererea recurentului inculpat M.A.C., ca de altfel și declarațiile recurenților în care au negat comiterea faptelor imputate, nu sunt în măsură să probeze lipsa de temeinicie a mijloacelor de probă la care s-a făcut referire în cele ce preced și care confirmă fără dubiu participarea acestora la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost deferiți justiției.

În consecință, solicitarea recurenților de a se dispune achitarea pentru că nu au săvârșit infracțiunile deduse judecății nu poate fi primită, cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. nefiind incident în cauză.

Referitor la solicitarea recurentului inculpat B.F. de a se constata nulitatea minutei întocmite de judecătorul fondului deoarece, pe de o parte, nu este scrisă de mâna judecătorului, iar pe de altă parte se referă la un alt dosar, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile art. 309 alin. (1) C. proc. pen. "rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii. Minuta se semnează de membrii completului de judecată".

Din examinarea conținutului minutei existente la dosarul instanței de fond, rezultă că acesta este identic cu cel prevăzut, pentru dispozitivul hotărârii, în art. 357 C. proc. pen.

Potrivit art. 105 alin. (1) din Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, republicată, "rezultatul deliberării se consemnează într-o minută care va fi scrisă pe cererea de chemare în judecată, pe cererea de apel sau recurs ori pe ultima încheiere".

Alin. (2) al textului de lege sus-menționat prevede "dacă nu există suficient spațiu sau sunt utilizate formulare tipizate ori tehnica de calcul, atunci minuta se va scrie pe o foaie sau, după caz, pe foi separate, numerotate."

Nici în Codul de procedură penală, nici în Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești nu sunt prevăzute dispoziții legale care să oblige judecătorul să scrie minuta de mână, așa cum a susținut recurentul inculpat.

În cauză, minuta întocmită de judecătorul fondului având un număr de 3 pagini, evident că nu putea fi scrisă pe ultima încheiere, din lipsă de spațiu, situație în care judecătorul a recurs la tehnica de calcul, prevăzută în art. 105 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, la care s-a făcut referire în cele ce preced.

În ce privește inversarea unor cifre ale numărului dosarului, 3174 în loc de 3147, aceasta nu poate fi considerată decât o eroare materială evidentă în sensul art. 195 C. proc. pen. și nu un motiv de nulitate absolută așa cum a susținut inculpatul.

Referitor la solicitarea recurenților-inculpați de a se proceda la reindividualizarea pedepselor la care au fost condamnați în sensul de a se reduce cuantumul acestora și de a se aplica prevederile art. 81 sau ale art. 861 C. pen. ca modalitate de executare, Înalta Curte constată că nu este întemeiată. Pedepsele aplicate inculpaților de către instanța de fond și care au fost menținute de prima instanță de control judiciar au fost stabilite în raport de toate criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen.

Astfel, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată, gradul ridicat de pericol social concret al acestora, modalitatea în care se reține comiterea fiecărei fapte - în cadrul unei grupări infracționale la care inculpații au aderat, prin constrângere (realizată prin amenințări și, uneori, prin acte de violență fizică exercitate asupra unora dintre părțile vătămate sau prin inducerea în eroare a părților vătămate în vederea determinării acestora la practicarea prostituției) -, perioada lungă de timp în care inculpații au desfășurat activitatea infracțională, urmările produse și datele ce caracterizează persoana inculpaților. Referitor la acest din urmă aspect, este adevărat că inculpații au depus la dosar înscrisuri care caracterizează favorabil persoana lor, însă potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea pedepsei, pe lângă datele privind persoana inculpaților, trebuie avute în vedere și împrejurările care agravează răspunderea penală și la care s-a făcut referire în cele ce preced.

Nu lipsită de relevanță este împrejurarea că, după sesizarea organelor judiciare de către intimatele-părți vătămate, recurenții inculpați au fugit în străinătate, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, îngreunând astfel derularea anchetei și că în tot cursul procesului penal au avut o poziție de negare a infracțiunilor pentru care au fost deferiți justiției.

Prin cuantumul și modalitatea de executare stabilite de instanța de fond și menținute de prima instanță de control judiciar, pedepsele aplicate recurenților sunt în măsură să-și atingă scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen. și să contribuie la reeducarea inculpaților și, totodată, răspund cerinței de a fi proporționale cu gravitatea faptelor și cu periculozitatea socială a inculpaților.

În consecință, Înalta Curte constată că nu se impune nici reducerea cuantumului pedepselor și nici înlăturarea prevederilor art. 57 C. pen. ca modalitate de executare a acestora.

În ce privește recursul declarat de avocata H.L., Înalta Curte constată că nu este fondat, instanța de apel în mod corect respingând ca inadmisibilă calea de atac prin care aceasta a solicitat scutirea de plata sumei de 3.000 RON reprezentând amenda judiciară ce i-a fost aplicată prin încheierea de ședință din data de 03 iunie 2009, cu motivarea că procedura referitoare la amenzile judiciare este reglementată de art. 199 C. proc. pen.

Într-adevăr, încheierea prin care se aplică în condițiile art. 198 alin. (3) C. proc. pen. amenda judiciară, nu face parte din categoria încheierilor care potrivit art. 361 alin. (2) C. proc. pen., pot fi atacate cu apel numai odată cu fondul.

Procedura privitoare la amenda judiciară este reglementată de art. 199 C. proc. pen., care în alin. (2) prevede că "persoana amendată poate cere scutirea de amendă ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței ori a încheierii de amendare."

Totodată, potrivit art. 464 C. proc. pen., participantul la procesul penal sancționat cu amendă judiciară poate formula contestație la instanța care a pus în executare amenda.

Recurenta nu a uzat de procedura specială reglementată în dispozițiile legale sus-menționate, ci a folosit o cale ordinară de atac, neprevăzută de legea procesual penală.

În ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor C. proc. pen. care reglementează aplicarea amenzilor judiciare, Înalta Curte constată că în mod corect a fost respinsă de către instanța de apel.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți".

Recurenta a beneficiat de mai multe termene acordate de către instanța de apel pentru a motiva în scris excepția, de fiecare dată însă, solicitând amânarea cauzei pentru a depune înscrisuri în susținerea excepției invocate.

Cu o cerere care nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu poate fi sesizată Curtea Constituțională, iar soluția ce se impune a fi pronunțată într-o asemenea situație este aceea de respingere ca inadmisibilă a unei atare cereri.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M.A.C. și B.F., precum și de recurenta H.L. împotriva Deciziei penale nr. 62 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., recurenții-inculpați M.A.C. și B.F. vor fi obligați la plata sumei de 375 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta H.L. va fi obligată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați M.A.C. și B.F. și recurenta H.L. împotriva Deciziei penale nr. 62 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 375 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta H.L. la plata sumei de 100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2010.