Prosecutorial non-initiation resolutions upheld as lawful; appeal against Prosecutor General's rejection of abuse-of-office complaint dismissed

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 194 din 23 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, în Dosarul nr. 2696/2/2010 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiționarul T.P. împotriva Rezoluției nr. 99/II-2/2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

A obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut în fapt următoarele:

La data de 8 mai 2009 petiționarul T.P. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului procuror S.V. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 248 C. pen. și art. 2481 C. pen. și neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen.

Din conținutul plângerii rezultă că magistratul procuror și-a exercitat - în opinia petiționarului - în mod abuziv și defectuos atribuțiile de serviciu prin emiterea Rezoluțiilor nr. 419/P/2007 și nr. 76/P/2007 date de Parchetul de pe lângă Judecătoriei Zimnicea. A arătat că, după admiterea plângerilor, același magistrat a formulat recurs în mod abuziv.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin Rezoluția nr. 76/P/2007 dată de prim procurorul S.V. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. iar prin Rezoluția nr. 419/P/2007, același magistrat a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numiții C.P. și B.P. pentru infracțiunile prev. de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.

Aceste rezoluții au fost verificate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman dar și în control judiciar iar prin Sentința penală nr. 45 din 27 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Zimnicea au fost respinse plângerile ca nefondate.

Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 88/R din 6 mai 2008 a Tribunalului Teleorman.

În aceste condiții, cum din actele premergătoare nu au rezultat indicii privind săvârșirea de către magistratul procuror S.V. a vreunei fapte penale, prin Rezoluția nr. 843/P/2009 din 15 septembrie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale constatându-se că fapta nu există.

Instanța de fond, verificând legalitatea și temeinicia soluției adoptate de procuror, în procedura instituită prin art. 2781 C. proc. pen., a apreciat că aceasta este justificată, neputându-se reține motive care să permită desființarea rezoluției.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, a declarat recurs petiționarul T.P. solicitând desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 38514 alin. (1) C. proc. pen. și art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiții:

Prima condiție constă în existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de urmărire penală poate deține informațiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de a doua condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen., și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută în art. 10 C. proc. pen. cu excepția celui prevăzut la lit. b1) C. proc. pen.

Întrucât actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit în mod neechivoc că procurorul S.V. a acționat în cadrul și cu respectarea legii, nesăvârșind vreo faptă de natură penală - atunci când a dispus neînceperea urmăririi penale în Dosarul nr. 76/P/2007 și nr. 419/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea - Înalta Curte constată că, soluția de netrimitere în judecată este corectă, neexistând motive pentru desființarea acesteia.

Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția adoptată de magistratul procuror în cele două dosare, nu poate conduce la concluzia săvârșirii infracțiunilor la care petiționarul a făcut referire în plângerea sa.

Interpretarea și evaluarea probelor administrate într-o cauză, fie de organele de poliție, fie de procuror ori de instanța de judecată este atributul organelor judiciar, iar împotriva unei soluții ori hotărâri considerate nelegale și netemeinice, atât dispozițiile constituționale cât și cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare s-au extraordinare de atac.

A admite altfel, ar însemna deschiderea altor căi de atac, în afara celor ordinare și extraordinare prevăzute de legislația în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg sistemul judiciar.

Cum în cauză, magistratul procuror S.V. a adoptat soluțiile în Dosarul nr. 76/P/2007 și nr. 419/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea, pe baza actelor premergătoare dispuse și administrate în cauză, nu există temeiuri care să justifice casarea hotărârii și implicit desființarea rezoluției în condițiile în care legea a fost respectată.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul T.P. împotriva Sentinței penale nr. 194 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.P. împotriva Sentinței penale nr. 194 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - NN