Constitutional unconstitutionality claims for modifying penal thresholds and procedural service rules deemed impermissible legislative intervention

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosar nr. 2942.1/40/2006 a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul C.C. cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor art. 215 alin. (5) și art. 146 C. pen., precum și a prevederilor art. 178 alin. (21) și art. 334 C. proc. pen.

S-a reținut că, deși în aparență excepțiile invocate par a avea legătură cu soluționarea cauzei, acestea contravin art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât tind la o modificare a prevederilor legale supuse controlului de constituționalitate și în special a unor prevederi ce țin de politica penală a statului.

De asemenea, din analiza excepțiilor invocate se observă că dispozițiile art. 178 alin. (21) C. proc. pen. reclamate ca neconstituționale nu au legătură cu persoana inculpatului, semnatar al excepțiilor de neconstituționalitate, ci vizează doar procedura de citare a persoanelor care locuiesc în străinătate.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.C., susținând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile invocate.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, această unică autoritate de jurisdicție constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Din analiza excepțiilor de neconstituționalitate ce fac obiectul prezentei cauze rezultă că:

- în privința disp. art. 215 alin. (5) și art. 146 C. pen., se contestă instituirea limitei de 200.000 RON pentru a considera că o infracțiune, în particular, cea de înșelăciune, a produs „consecințe deosebit de grave";

- în privința disp. art. 178 alin. (21) C. proc. pen., se consideră că „se impune modificarea acestui text prin introducerea unei proceduri de căutare a domiciliului persoanei care locuiește în străinătate și căreia nu i s-a adus la cunoștință că este parte într-un proces penal";

- în privința disp. art. 334 C. proc. pen. se consideră că, pentru a fi constituțional, „ar fi trebuit să se prevadă că în cazul schimbării încadrării juridice instanța să fie obligată să restituie dosarul procurorului pentru modificarea actului de sesizare a instanței".

Or, așa cum corect a constatat instanța de apel pe rolul căreia cauza se află în prezent, prin invocarea acestor excepții de neconstituționalitate inculpatul tinde la modificarea dispozițiilor legale sus-amintite, situație exclusă de disp. art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și care ar transforma Curtea Constituțională într-un legislator pozitiv, încălcând astfel atribuțiile exclusive ale Parlamentului.

În altă ordine de idei, din actele dosarului de apel rezultă că anterior încheierii recurate au mai fost formulate alte 3 cereri ale inculpatului și celorlalte părți din cauză, de sesizare a Curții Constituționale cu diferite excepții de neconstituționalitate, una dintre sesizări fiind și admisă, fapt ce pune în discuție însăși buna-credință cu care sunt exercitate drepturile procesuale în prezenta cauză.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod legal și temeinic instanța de apel a respins prin încheierea recurată noua cerere de sesizare a Curții Constituționale, astfel încât recursul inculpatului este nefondat și va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.C. împotriva încheierii din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosar nr. 2942.1/40/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2010.