Challenge to prosecutor’s non-indictment in prison disciplinary solitary confinement: mandatory exhaustion of prior complaint to General Prosecutor

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. 1. Prin plângerea formulată la data de 13 octombrie 2009 la Curtea de Apel Timișoara, petentul G.G.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a comisarului D.P., director adjunct pe probleme de siguranță și regim de detenție în cadrul P. Arad, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, lipsire de libertate și supunerea la rele tratamente, susținând că în data de 07 octombrie 2009 a fost introdus în camera de izolare - drept sancțiune, contrar stării sănătății sale - fiind diagnosticat cu retard mintal ușor și având un cui în cap din data de 28 august 2009.

Plângerea a fost trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și înregistrată sub nr. 671/P/2009.

2. Prin rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 671/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul D.P. - director adjunct pe probleme de siguranță și regim de detenție în cadrul P. Arad - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 C. pen., art. 246 C. pen. și art. 267 C. pen.

Din examinarea actelor administrate în cauză, cât și din examinarea Dosarelor penale nr. 482/P/2009 și 436/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a reținut că petentul G.G.I. se află în P. Arad, în executarea unei pedepse privative de libertate de 10 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Din probe s-a constatat că petentul G.G.I. a fost clasificat în categoria deținuților cu grad sporit de risc, suferind de afecțiuni psihice (tulburare de personalitate de tip antisocial, impulsiv, exploziv), rezultând că a fost sancționat de 39 de ori și că a recurs la repetate forme de protest, automutilări și refuzuri de hrană.

S-a reținut că petentul a reclamat faptul că, fiind sancționat cu 10 zile izolare, a fost introdus în camera de izolare în mod abuziv, fiind lipsit de libertate și supus la rele tratamente de către comisarul D.P., director adjunct pe probleme de siguranță și regim de detenție în cadrul P. Arad, deși acesta cunoștea faptul că este retardat mintal și are un cui în cap.

Referitor la aceste susțineri, s-a constatat că introducerea în camera de izolare a petentului a fost făcută în urma unui consult medical, aceasta fiind prezentat la cabinetul medical și consultat de medicul penitenciarului în vederea începerii executării măsurii disciplinare de 10 zile izolare, constatându-se că este apt din punct de vedere medical. Din adresa din 02 noiembrie 2009 a P. Arad, s-a reținut că petentul a executat măsura disciplinară cu izolare din data de 07 octombrie 2009 până în data de 17 ianuarie 2009, iar la momentul efectuării cercetărilor se afla în P.S. Colibași.

Apreciind că nu rezultă probe sau indicii temeinice cu privire la existența infracțiunilor reclamate de petent în materialitatea lor, în baza art. 228 alin. (6) și alin. (61) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a C. proc. pen., procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul D.P. - director adjunct pe probleme de siguranță și regim de detenție în cadrul P. Arad - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 C. pen., art. 246 C. pen. și art. 267 C. pen., întrucât faptele nu există.

3. Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub numărul 1444/59/2009 din 22 decembrie 2009, petentul G.G.I. a solicitat desființarea rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 671/P/2009, cu motivarea că aceasta este netemeinică și nelegală și că nu a fost încunoștințat de faptul că se poate adresa cu plângere împotriva soluției date în termen de 20 de zile de la comunicare.

Cu adresa din 21 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a comunicat instanței că petentul G.I.G. nu a depus nici o plângere la procurorul general împotriva rezoluției nr. 671/P/2009 din 16 noiembrie 2009.

Prin Sentința penală nr. 23/PI din 04 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 2781 alin. (13) C. proc. pen. s-a trimis plângerea formulată de petentul G.G.I. împotriva rezoluției nr. 671/P/2009 din 16 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru soluționare conform art. 278 C. pen.

Instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 278 și ale art. 2781 C. proc. pen. reglementează procedura plângerii contra actelor procurorului, precum și a plângerii în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Potrivit dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen., plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată se face după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 C. proc. pen., iar conform dispozițiilor art. 2781 alin. (13) C. proc. pen. "plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent". Cum petentul s-a adresat direct instanței, fără a parcurge fazele obligatorii instituite prin dispozițiile mai sus-citate, prima instanță a constatat că plângerea a fost greșit îndreptată și a dispus trimiterea acesteia spre competentă soluționare la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

B. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul G.G.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că dorește ca plângerea să fie soluționată direct de instanță deoarece nu mai are încredere în procurori, precum și că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanța de fond a constatat în mod corect că petentul s-a adresat direct instanței, fără a parcurge fazele obligatorii instituite prin dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., potrivit cărora plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată se face numai după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 C. proc. pen. Totodată, a reținut în mod corect că plângerea a fost greșit îndreptată și a trimis-o spre competentă soluționare la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, conform dispozițiilor art. 2781 alin. (13) C. proc. pen. potrivit cărora "plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent". Cum eludarea procedurii prev. de art. 278 C. proc. pen. nu este permisă de lege, nefiind facultativă, recursul petentului este nefondat și urmează a fi respins.

Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că sentința pronunțată în cauză este legală și temeinică, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.G.I. împotriva Sentinței penale nr. 23/PI din 04 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03 noiembrie 2010.