Challenge to non-prosecution for alleged commercial document forgery: sufficiency of preliminary acts to establish absence of criminal offense

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 102 din 5 august 2010, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a dispus, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petenta SC M. SRL Bacău, împotriva Rezoluției nr. 321/P/2009 din 04 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta să plătească statului suma de 300 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, judecătorul primei instanțe a reținut următoarele:

Petiționara SC M. SRL Bacău a formulat, în temeiul art. 2781 C. proc. pen. plângere împotriva Rezoluțiilor nr. 821/P/2009 din 4 august 2009 și nr. 597/II/2/2009 din 23 septembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Petiționara SC M. SRL a formulat plângere penală solicitând a se efectua cercetări împotriva intimatului avocat A.D.P., din cadrul Baroului București, care ar fi falsificat mențiunile de pe angajamentul ferm de executare al contractului intervenit între SC L.L.S.K.G. Austria și petentă, precum și pe factura din 17 ianuarie 2006, cauzându-i o vătămare a intereselor legale, constând în aceea că, se pretinde, ar datora suma de 5000 euro.

Din actele și lucrările dosarului întocmit de procuror, s-au constatat următoarele:

Prin Rezoluția nr. 321/P/2009 din 4 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de avocatul A.D.P., din cadrul Baroului București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen., întrucât „diferențele dintre cele două înscrisuri amintite mai sus se datorează faptului că acestea s-au întocmit în mai multe exemplare iar diferențele constau în poziția diferită a semnăturilor și a ștampilei precum și mențiuni ulterioare".

SC M. SRL Bacău, prin avocat Ț.A., a solicitat efectuarea de cercetări față de avocatul D.A.P. din cadrul Baroului București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), art. 290 și art. 291 C. pen., întrucât s-a apreciat: de către petentă, că documentele anexate la somația de plată formulată de avocatul D.A.P. sunt contrare realității, prin faptul că nu coincid cu copiile anexate la ea, susținându-se în plângerea penală că unele au fost întocmite în fals de acesta, iar altele au fost doar folosite.

Din actele premergătoare efectuate a rezultat că între SC L.L.S.K.G., cu sediul în H., Austria, și SC M. SRL Bacău au existat relații comerciale în cadrul cărora s-a încheiat „Angajamentul Ferm de execuție a contractului" și factura din 17 ianuarie 2006. Faptul că atât exemplarul „Angajamentului Ferm de Executare a contractului", cât și cel al facturii din 17 ianuarie 2006, anexate în copie la somația de plată introdusă de avocatul D.A.P., diferă de cele existente la petentă, se explică prin aceea că cele două documente au fost întocmite în mai multe exemplare, iar diferențele dintre acestea nu se referă la conținutul lor, ci doar la poziția diferită în care au fost aplicate ștampilele și semnăturile părților, cât și a unor mențiuni ulterioare făcute pe unele dintre aceste exemplare, aspecte care prin ele însele nu constituie falsuri.

Față de cele de mai sus s-a apreciat de către procuror că infracțiunile sub aspectul cărora au fost efectuate cercetări în cauză nu există.

Prin sentința Judecătoriei Bacău, pronunțată la 08 aprilie 2009 în Dosarul nr. 17077/180/2008 privind somația de plată introdusă de SC L.L.S.K.G., s-a admis cererea creditoarei și a fost obligată debitoarea SC M. SRL Bacău să achite diferența de preț în sumă de 5000 euro și penalități suma de 4805 euro, în echivalentul în RON.

Împotriva rezoluției emisă de procuror a formulat plângere petenta, la procurorul ierarhic superior. Prin Rezoluția nr. 597/II/2/2009 din 23 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost respinsă plângerea petentei ca nefondată.

Petenta a atacat rezoluția cu plângere în fața instanței, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., arătând că nu s-a bucurat de un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că nu s-au efectuat toate probatoriile solicitate, și anume o expertiză contabilă și audierea făptuitorului.

Judecătorul primei instanțe a menționat că plângerea reglementată în dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

Cu privire la primele susțineri ale petentei, cum că procurorul nu ar fi efectuat toate probatoriile necesare pentru aflarea adevărului, judecătorul a reținut următoarele:

Potrivit art. 224 C. proc. pen., actele premergătoare se efectuează în vederea începerii urmăririi penale. Actele premergătoare pot realiza următoarele obiective:

- completează informațiile organului de cercetare pentru a le aduce la nivelul unor constatări care să determine începerea urmării penale;

- verifică informațiile deținute, confirmând sau infirmând concordanța acestora cu realitățile faptice ale cauzei;

- fundamentează convingerea organului de urmărire penală referitoare la soluția de neurmărire penală, potrivit art. 228 C. proc. pen.

În cauză, s-a constatat că există ultima variantă, când din actele premergătoare efectuate a rezultat soluția neînceperii urmăririi penale. Actele premergătoare fiind facultative, ele pot fi și limitate de către organul de urmărire penală. S-a apreciat nefondată critica în sensul că în această fază premergătoare nu au fost administrate toate datele, apreciate de petenta ca fiind necesare soluționării dosarului, critică care nu constituie o încălcare a vreunei dispoziții legale.

Din interpretarea textelor legale citate, rezultă - în opinia primei instanțe - că actele premergătoare sunt limitate cantitativ și calitativ la îndeplinirea activităților necesare atingerii scopului lor legal, astfel că sub acest aspect susținerile petentei sunt nefondate. De altfel, nici chiar în sesizarea penală nu se precizează care ar fi modalitatea în care ar fi fost falsificate cele două înscrisuri amintite, doar se pretinde că suma de 5000 de euro în litigiu ar fi fost achitată. Fără a face aprecieri referitoare la datorarea sumei de 5000 de euro, aspect care a făcut obiectul somației de plată, instanța de fond a constatat că, de fapt, creditoarea nu invocă că nu ar fi primit avansul de 5000 de euro, mai ales că exemplarul aflat în posesia petentei poartă această mențiune sub semnătura intimatului avocat A.D.P., avocatul SC L.L.S.K.G.

În consecință, în opinia judecătorului primei instanțe, aspectele invocate de petentă privesc relații comerciale între două societăți, precum și aspecte de drept civil referitoare la dovada plății. În mod corect s-a reținut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a putea reține săvârșirea de către intimat a infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen., aspectele sesizate nefiind confirmate.

Împotriva sentinței, în termen legal, petenta a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a deciziei.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

În conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 52 din C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 23 alin. (1) din Constituția României, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

În respectarea acestor dispoziții legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr. 321/P/2009 care conține înscrisurile cu relevanță probatorie necesare completei și legalei soluționării a plângerii penale, mai precis a constatării temeiniciei necesității declanșării procedurii judiciare prin începerea urmării penale față de persoana acuzată.

În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii penale formulată de petiționar, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 681 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana față de care s-au efectuat acte premergătoare a săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.

Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existența unuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

Efectuarea actelor de cercetare penală propriu-zise (ca acte de urmărire penală), inclusiv ascultarea presupusului făptuitor, efectuarea unor confruntări și efectuarea unei expertize contabile - astfel cum susține petenta recurentă - ar fi fost legal posibilă numai în măsura în care, din conținutul actelor premergătoare, nu ar fost constatată incidența unuia dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

Înalta Curte apreciază, examinând actele și lucrările Dosarului penal nr. 321/P/2009, că procurorul a procedat la efectuarea unei anchete elective, având ca obiect stabilirea eventualei vinovății penale a intimatului, nefiind întemeiată critica petentei recurente cu privire la insuficiența materialului probator, critică care ar justifica - în opinia sa - trimiterea cauzei la procuror cu indicarea faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate, și prin care anume mijloace de probă [astfel cum dispune art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.].

În final, Înalta Curte constată că atât rezoluțiile atacate, cât și sentința recurată, sunt motivate în fapt și în drept, cu ample argumente care fac lipsită de utilitate o eventuală reluare în cuprinsul prezentei decizii, cu atât mai mult cu cât recurentul petent nu a relevat aspecte noi, în fapt și în drept.

În consecință, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petentei.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC M. SRL Bacău împotriva Sentinței penale nr. 102 din 5 august 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petentă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 2 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - CT