Exclusion of appellate review of final convictions from challenges to prosecutorial abuse in service

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 157/PI din 10 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1426/59/2008 din 22 decembrie 2008 s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petiționarul M.I. împotriva Rezoluției nr. 434/P/2008 din 12 noiembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut în fapt următoarele:

Petiționarul M.I. a formulat în data de 12 octombrie 2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara plângere penală solicitând a se efectua cercetări față de prim-procurorul G.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gurahonț pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Efectuând actele premergătoare, procurorul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gurahonț, nr. 3871/P/2004 din 6 decembrie 2004 s-a dispus trimiterea în judecată a petiționarului M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. și tentativă la furt calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) C. pen. și art. 209 lit. a), g) C. pen., reținându-se că la inițiativa acestuia, împreună cu alți inculpați au tăiat mai multe subansamble de fier și cupru, inculpații fiind surprinși de către organele de poliție.

Prin Sentința penală nr. 54 din 14 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în Dosarul nr. 6/2005 s-a dispus achitarea inculpatului M.I..

Ulterior, prin exercitarea căii de atac a apelului, respectiv recursului, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

După rămânerea definitivă a hotărârii, petentul a formulat mai multe cereri de revizuire, fiind însă respinse de instanța competentă.

Față de aceste elemente procurorul a constatat că fapta reclamată de petiționar nu există, dispunând neînceperea urmăririi penale față de intimata procuror G.L.

Plângerea formulată de petiționar împotriva soluției de netrimitere în judecată a fost respinsă prin Rezoluția nr. 1229/II/2/2008 din 4 decembrie 2008 a Procurorului General de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În temeiul dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere la Curtea de Apel Timișoara.

Instanța de fond a reținut că rezoluția procurorului este legală și temeinică, nemulțumirile petiționarului în raport de hotărârea de condamnare fiind examinate în căile ordinare de atac.

În aceste condiții nu se poate afirma că procurorul de caz l-ar fi trimis în judecată pe inculpat (petiționarul din prezenta cauză) știind că este nevinovat sau că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, procurorul nu ar fi îndeplinit un act ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos și prin aceasta ar fi cauzat o vătămare intereselor legale ale inculpatului.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs petiționarul M.I. solicitând casarea acesteia și în rejudecare admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea plângerii procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimata procuror G.L.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul declarat de petiționarul M.I., în conformitate cu dispozițiile art. 38514 C. proc. pen. cu referire la art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Din actele premergătoare dispuse și efectuate în cauză rezultă că prin Rechizitoriul nr. 387/P/2004 din data de 6 decembrie 2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gurahonț - întocmit de magistratul procuror G.L. - s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.I. - alături de alți inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. și tentativă la furt calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a) și g) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În esență, procurorul a reținut că inculpații, în baza unei înțelegeri prealabile au distrus și și-au însușit subansamble de la SC C.A. SA București.

Urmare cercetării judecătorești și exercitarea căilor ordinare de atac inculpatul M. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție (Sentința penală nr. 54/14 aprilie 2005 a Judecătoriei Gurahonț rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 976/R/13 septembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara).

Eventualele aspecte de nelegalitate ale actelor întocmite de procuror puteau fi invocate de petiționar fie la primul termen de judecată, instanța fiind obligată să verifice regularitatea actului de sesizare conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., fie în cursul cercetării judecătorești sau în căile ordinare de atac.

În procedura specială a plângerii împotriva soluțiilor date de procuror, întemeiată pe dispozițiile art. 2781 C. proc. pen. nu poate fi examinată legalitatea și temeinicia unei hotărâri de condamnare.

Intimatul procuror G.L., în raport de probele administrate, a apreciat că se impune trimiterea în judecată a petiționarului M.I.

Nu se poate reține în sarcina acesteia exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu astfel încât în mod corect s-a apreciat că fapta reținută în plângerea petiționarului, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., nu există.

Așa fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respingă ca nefondat recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva Sentinței penale nr. 157/2009 a Curții de Apel Timișoara.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.I., împotriva Sentinței penale nr. 157/PI din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara - secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2009.