Judicial officer's criminal liability for breach of duty in enforcing civil judgments and territorial competence of bailiffs

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 69/F din 25 iulie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul dispozițiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara SC U.S.G. - C.C.G. SA împotriva Rezoluției nr. 387/P/2009 dată la 1 martie 2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționara a fost obligată la 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 10 septembrie 2009, petiționara SC U.S.G. - C.C.G. SA a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești cu plângere penală, prin care a solicitat cercetarea executorului judecătoresc F.E. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., în dezvoltarea motivelor, petiționara arătând că executorul judecătoresc și-a încălcat îndatoririle de serviciu cu ocazia punerii în executare a Sentințelor civile nr. 3258/2008 și nr. 437/2009 ale Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, respectiv Tribunalului Vâlcea, în sensul că a dispus prin ordonanța din 3 februarie 2009 înființarea popririi asupra conturilor pe care le avea deschise la diferite unități bancare, încălcându-și astfel competența teritorială, iar după suspendarea provizorie a executării silite dispusă de Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin încheierea din 17 septembrie 2009, a continuat executarea, întocmind astfel la data de 28 septembrie 2009 procesul-verbal de distribuire a sumelor în Dosarul de executare nr. 1044/2009. După efectuarea actelor premergătoare, prin rezoluția din 1 martie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc, reținând că acesta nu și-a încălcat obligațiile de serviciu cu ocazia punerii în executare a Sentinței civile nr. 3258/2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, respectiv a Sentinței civile nr. 437/2009 a Tribunalului Vâlcea. A fost avută în vedere împrejurarea că în raport de dispozițiile art. 7 lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii revine executorilor judecătorești din circumscripția judecătoriei în a cărei rază teritorială urmează a se face executarea, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (2) teza a II-a din aceeași lege, iar în cazul în care bunurile urmăribile se află în circumscripțiile mai multor judecătorii, competența aparține oricăruia dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă acestea.

Tot astfel, s-a reținut că și continuarea executării silite de către executorul judecătoresc după suspendarea provizorie a acesteia, prin întocmirea procesului-verbal din data de 28 septembrie 2009, prin care s-au eliberat și distribuit sumele de bani, a fost justificată, deoarece cu privire la aceeași cerere de suspendare au existat două hotărâri contradictorii: una pronunțată de Judecătoria Pitești la data de 9 septembrie 2009 (Dosar nr. 12176/280/2008), care a statuat că executarea s-a desfășurat cu executarea normelor de procedură, iar alta pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în data de 17 septembrie 2009 (Dosar nr. 9092/288/2008).

Ca atare, parchetul a reținut că executorului judecătoresc F.E. nu i se poate imputa, obiectiv sau subiectiv, săvârșirea infracțiunii reclamate (art. 246 C. pen.).

Plângerea formulată la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen., de către petiționara SC U.S.G. - C.C.G. SA împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția din 17 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. 235/II/2/2010.

Împotriva rezoluției procurorului, petiționara SC U.S.G. - C.C.G. SA a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen., susținând nelegalitatea și netemeinicia rezoluției procurorului care, cu ignorarea probelor administrate în cauză, a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc, cu toate că acesta și-a exercitat în mod abuziv îndatoririle de serviciu în detrimentul intereselor sale.

Verificând rezoluția pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că din actele întocmite de parchet nu rezultă că executorul judecătoresc a săvârșit infracțiunea reclamată cu ocazia punerii în executare a celor două titluri executorii.

Totodată, s-a apreciat că împrejurarea referitoare la continuarea executării de către executorul judecătoresc și după data de 17 septembrie 2009, când Judecătoria Râmnicu Vâlcea a dispus suspendarea provizorie a executării silite, nu a prejudiciat în vreun fel pe debitoare, atât timp cât la numai câteva zile (29 octombrie 2009), hotărârea prin care se dispusese suspendarea a fost anulată de Tribunalul Vâlcea.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționara SC U.S.G. - C.C.G. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prilej cu care au fost reiterate aceleași critici care au fost invocate și în fața instanței de fond.

Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, în raport cu criticile invocate, dar și din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționară, fiind evaluate în mod corect actele premergătoare efectuate și menținute în cauză, analizându-se criticile formulate de petiționară în raport cu soluția dispusă de procuror.

Așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționară au fost examinate în mod temeinic, soluția dispusă fiind motivată atât în fapt, cât și în drept.

Înalta Curte, în baza propriului examen, analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, constată că în cauză au fost efectuate în mod complet actele premergătoare, fiind corect menținute, pe baza acestora stabilindu-se legal și temeinic că aspectele invocate de petiționară nu sunt fondate.

În cauză, în mod corect s-a stabilit că executorul judecătoresc nu și-a încălcat obligațiile de serviciu cu ocazia punerii în executare a Sentinței civile nr. 3258/2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, respectiv a Sentinței civile nr. 437/2009 a Tribunalului Vâlcea. Având în vedere și dispozițiile art. 9 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, potrivit cărora atunci când bunurile urmăribile se află în circumscripția mai multor judecătorii, competența aparține oricăruia dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă acestea, se reține că intimatul a procedat legal, indisponibilizând conturile pe care debitoarea le avea la diferite unități bancare, aflate și în afara circumscripției Judecătoriei Pitești, unde își avea sediul.

Pe de altă parte, în mod corect instanța de fond a constatat că debitoarea nu a fost prejudiciată prin continuarea executării după data de 17 septembrie 2009, când Judecătoria Râmnicu Vâlcea a dispus suspendarea provizorie a executării silite, față de împrejurarea că la data de 29 octombrie 2009 hotărârea prin care se dispusese suspendarea a fost anulată de Tribunalul Vâlcea.

Înalta Curte reține că, pentru existența infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. este necesar ca fapta reclamată să îndeplinească condițiile de existență sub aspectul laturii obiective și subiective.

Ori, în prezenta cauză, corect s-a constatat că sunt aplicabile disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu privire la intimatul executor judecătoresc F.E., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., întrucât faptele imputate nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Înalta Curte constată că soluția de neurmărire penală dată de parchet față de intimat este corectă, având în vedere că din actele premergătoare efectuate nu au rezultat indicii în sensul comiterii vreunei infracțiuni, deci nici a celei sub aspectul căreia s-au efectuat verificări.

În consecință, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimatul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta Curte constată că, pe de o parte, în mod corect s-a dispus de către procuror, în baza art. 228 rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimat pentru infracțiunea pretins a fi comisă, iar pe de altă parte, în mod legal și motivat, prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționară împotriva Rezoluțiilor nr. 235/P/2010 din 01 martie 2010 și nr. 235/II/2/2010 din 17 mai 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția adoptată în cauză este corectă, instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

Pe cale de consecință, având în vedere că în cauză nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de petiționară, ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC U.S.G. - C.C.G. SA împotriva Sentinței penale nr. 69/F din 9 iulie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2010.

Procesat de GGC - CT