Pre-trial detention of narcotics trafficker: necessity of continued custody following first-instance conviction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's decision to maintain pre-trial detention and rejecting the request to substitute it with a local residence obligation. The case involved a challenge to the preventive arrest imposed on a defendant convicted in the first instance to three years of imprisonment for selling high-risk narcotics (cocaine) in flagrant delicto, a situation where the defendant sought relief from continued custody. The Supreme Court ruled that the statutory grounds for detention remained valid because the defendant had already been convicted, the offense carried a statutory penalty exceeding four years, and the circumstances of the crime—nighttime execution of the sale—created a concrete risk to public order that necessitated continued custody. The decision relied on Article 148(f) of the Code of Criminal Procedure regarding the grounds for preventive arrest, Article 385(15)(b) of the Code of Criminal Procedure for the appellate remedy, and Articles 5 and 6 of the European Convention on Human Rights, ordering the defendant to pay judicial expenses of 200 RON to the state.
Legislator headnote
AI generatedart. 148 lit. f) C. proc. pen, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 76 lit. a) C. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Pre-trial detention of narcotics trafficker: necessity of continued custody following first-instance conviction: The case involved a challenge to the preventive arrest imposed on a defendant convicted in the first instance to three years of imprisonment for selling high-risk narcotics (cocaine) in flagrant delicto, a situation where the defendant sought relief from continued custody. The Supreme Court ruled that the statutory grounds for detention remained valid because the defendant had already been convicted, the offense carried a statutory penalty exceeding four years, and the circumstances of the crime—nighttime execution of the sale—created a concrete risk to public order that necessitated continued custody. The decision relied on Article 148(f) of the Code of Criminal Procedure regarding the grounds for preventive arrest, Article 385(15)(b) of the Code of Criminal Procedure for the appellate remedy, and Articles 5 and 6 of the European Convention on Human Rights, ordering the defendant to pay judicial expenses of 200 RON to the state.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited for dismissing the appeal as unfounded.
Legal basis cited for imposing judicial costs on the appellant in favor of the state.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2068/101/2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. A menținut arestarea preventivă a inculpatului B.I.
Curtea a reținut că, prin Încheierea nr. 5 din Camera de consiliu din data de 04 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 1472/101/2010, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.I., apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., fiind indicii temeinice că în data de 2 martie 2010 și în noaptea de 3/4 martie 2010, în jurul orei 0100 a fost prins în flagrant împreună cu concubina sa în timp ce vindeau unei persoane sub acoperire cantitatea de aproximativ 100 grame de droguri de mare risc (cocaină) cu suma de 4000 euro.
Măsura a fost prelungită și menținută, iar prin Sentința penală nr. 168 din 29 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.
Analizând materialul probator existent la dosar, curtea a constatat că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, deoarece, în continuare există în cauză indicii temeinice care să ducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. De asemenea, s-a arătat că nu este oportună nici înlocuirea stării de arest cu o altă măsură preventivă. S-a mai constatat că s-au respectat drepturile inculpatului prevăzute de art. 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul B.I.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că, prin Sentința penală nr. 168 din 29 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția penală, inculpatul a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Curtea constată că temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și la acest moment, întrucât pe de o parte, în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă în sensul săvârșirii de către inculpat a faptei ce i se impută (fiind de altfel și condamnat în primă instanță), iar pe de altă parte, natura acesteia, împrejurările în care a fost comisă (în timpul nopții, pentru a nu fi descoperit, cantitatea de droguri de mare risc vândută) și persoana inculpatului, justifică aprecierea că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, făcând necesară cercetarea sa în continuare, în stare de arest, așa cum corect a stabilit instanța de apel.
De asemenea, ținând cont de gravitatea și natura infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, de împrejurarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au suferit modificări, nu este oportună înlocuirea stării de arest cu o altă măsură preventivă.
În consecință, recursul inculpatului este nefondat și va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Încheierii din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2068/101/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2010.