Continued pretrial detention upheld for violent recidivist; appeal dismissed as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) dismissed the defendant's appeal as unfounded and upheld the lower court's order continuing pretrial detention, obliging the defendant to pay 200 RON in judicial costs; the detention order from 12 October 2010 (and the original arrest) thus remained in force. The case concerned a defendant charged with violent offenses (serious bodily harm, deprivation of liberty, and attempted murder with aggravating circumstances, with prior-conviction recidivism) who had been convicted at first instance and challenged the continued arrest on grounds that the legal grounds no longer subsisted. The Court held that the detention conditions under Articles 148(a) and (f) of the Criminal Procedure Code still applied because there was more than a reasonable suspicion of guilt (evidenced by a non-final conviction), the violent nature of the acts and the defendant's criminal record showed a concrete public-order danger, his initial evasion of investigation weighed against release, and the detention duration was not unreasonable (first-instance judgment came 10 months after arrest).
Legislator headnote
AI generatedart. 160b C. proc. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 176 lit. c) C. pen, art. 37 lit. a) C. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Continued pretrial detention upheld for violent recidivist; appeal dismissed as unfounded: The case concerned a defendant charged with violent offenses (serious bodily harm, deprivation of liberty, and attempted murder with aggravating circumstances, with prior-conviction recidivism) who had been convicted at first instance and challenged the continued arrest on grounds that the legal grounds no longer subsisted. The Court held that the detention conditions under Articles 148(a) and (f) of the Criminal Procedure Code still applied because there was more than a reasonable suspicion of guilt (evidenced by a non-final conviction), the violent nature of the acts and the defendant's criminal record showed a concrete public-order danger, his initial evasion of investigation weighed against release, and the detention duration was not unreasonable (first-instance judgment came 10 months after arrest).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for dismissing the appeal as unfounded.
Basis for obliging the appellant to pay court costs.
Full text
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 16362/95/2008, în baza art. 3002 rap. la art. 160b C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului P.D.
S-a reținut că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, deoarece în continuare sunt probe că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fapt ce rezultă atât din natura și gravitatea faptei săvârșite, dar și din aspectele privitoare la persoana inculpatului, care ar mai putea săvârși alte fapte antisociale, cu atât mai mult cu cât inculpatul are antecedente penale.
Pe de altă parte, s-a constatat că s-au respectat drepturile inculpatului prev. de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P.D., solicitând casarea încheierii atacate, iar pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpatului, de îndată, în libertate, arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul P.D. a fost trimis în judecată în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180, 189 alin. (2) și 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen., toate cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., fiind condamnat în primă instanță doar pentru primele două infracțiuni la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare, reținându-se că împreună cu fratele său P.N. au exercitat acte de violență împotriva părții vătămate B.D., lovind-o cu pumnii și cu o bâtă, după care l-au forțat să urce în autoturismul condus de inculpatul P.N.
Inculpatul P.D. a fost arestat preventiv începând cu data de 29 octombrie 2008, fiind incidente disp. art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului subzistă și impun privarea de libertate în continuare a acestuia.
Astfel, în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat (în condițiile în care împotriva sa a fost pronunțată o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă), iar natura violentă a acestora, circumstanțele în care au fost comise, ca și împrejurarea că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură a afecta buna desfășurare în continuare a procesului penal, cu atât mai mult cu cât inițial inculpatul s-a sustras cercetărilor, fiind încarcerat după o săptămâna de la emiterea mandatului de arestare preventivă.
În ce privește durata arestării, Curtea constată că aceasta nu a depășit o limită rezonabilă, în condițiile în care a fost judecat și condamnat în primă instanță după 10 luni de la data arestării sale.
În consecință, Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat și-l va respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.D. împotriva încheierii din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 16362/95/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2010.
Procesat de GGC - CT