Inadmissibility of appeal against appellate court order maintaining preventive detention

Asupra excepției de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 13224/303/2010 (2352/2010) având ca obiect recursul declarat de inculpatul M.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 542/A din 25 august 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, printre altele, în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului M.I.C., menținându-se măsură preventivă.

În argumentarea acestei soluții, instanța a motivat că probatoriul administrat în cauză nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 C. proc. pen.

S-a reținut că relevant în acest sens este faptul că inculpatul a fost condamnat de prima instanță, hotărârea fiind menținută de instanța de apel.

În egală măsură, s-a apreciat că subzistă și temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. întrucât infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul M.I.C. care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 8413/1/2010.

La termenul acordat pentru soluționarea recursului, 21 octombrie 2010, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 302 alin. (1) raportat la art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., art. 3851 C. proc. pen. și art. 141 alin. (1) C. proc. pen., a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului declarat de inculpatul M.I.C., concluziile apărătorului recurentului inculpat și ale reprezentatului parchetului fiind redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul declarat de inculpatul M.I.C., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În consecință, revine părții interesate, obligația de a alege și exercita în condițiile legii, calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală.

Astfel, corespunzător principiului constituțional al exercitării căilor de atac numai în condițiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare.

Potrivit dispozițiilor art. 141 alin. (1) C. proc. pen. "Încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.: "(2) Încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs."

Per a contrario, încheierile pronunțate de instanța de recurs, cu excepția celor pentru care se prevede prin lege specială posibilitatea cenzurării, nu sunt susceptibile a fi atacate prin intermediul căilor ordinare de atac.

În cauză, prin încheierea din 5 octombrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 13224/303/2010 (2352/2010), Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, fiind învestită cu recursul declarat de inculpatul M.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 542/A din 25 august 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a procedat, în conformitate cu dispozițiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului M.I.C., menținând măsură preventivă.

Această încheiere nu poate fi atacată cu recurs, având caracter definitiv ca urmare a pronunțării ei în recurs.

Prin urmare, exercitarea de către inculpatul M.I.C. a căii de atac a recursului în condițiile în care legea interzice, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat M.I.C. împotriva încheierii din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 13224/303/2010 (2352/2010).

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, Curtea va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat M.I.C. împotriva încheierii din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 13224/303/2010 (2352/2010).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2010.

Procesat de GGC - CT