Inadmissibility of appeal against final judgment on complaint against refusal to initiate criminal proceedings under amended Art. 278¹ C. proc. pen.

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 17 noiembrie 2009 petentul D.C. a formulat plângerea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a solicitat efectuarea de cercetări față de numita D.C.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen. și față de numitul N.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. în fapt, a reclamat petentul că numita D.C.D., în calitate de judecător la Judecătoria Suceava și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu prilejul soluționării Dosarului penal nr. 7477/314/2009 (a reclamat petentul că la termenul de judecată din 11 noiembrie 2009 nu i-a permis să pună concluziile pe care le considera de cuviință, îngrădindu-i, astfel, accesul la justiție) iar numitul N.V., în calitate de ofițer de poliție în cadrul Poliției Orașului Salcea, jud. Suceava și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile în Dosarul nr. 766/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava (a consemnat aspecte neconforme cu realitatea în conținutul referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale și nu a efectuat cercetările corespunzătoare pentru aflarea adevărului în cauză).

Prin Rezoluția nr. 419/P/2009 din data de 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții D.C.D., judecător la Judecătoria Suceava pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen. și N.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

S-a considerat că judecătorul D.C.D. nu a săvârșit nici o faptă de natură să atragă răspunderea penală, nedovedindu-se că aceasta, cu știință, nu a îndeplinit un act ori l-a îndeplinit în mod defectuos sau că l-a împiedicat să își formuleze apărările și prin aceasta a cauzat vătămări intereselor legale ale persoanei vătămate. Astfel, s-a stabilit că magistratul și-a îndeplinit în mod corespunzător îndatoririle de serviciu cu prilejul soluționării dosarului penal cu care a fost învestit, neconstatându-se încălcarea vreunui drept procesual al persoanei vătămate pe parcursul judecării cauzei. De altfel, pronunțarea soluției a fost amânată de două ori de către instanța de judecată tocmai pentru a da posibilitatea persoanei vătămate să depună la dosar concluzii scrise. Mai mult, legalitatea și temeinicia soluției adoptate de către judecător a fost verificată de către instanța de control judiciar cu prilejul soluționării căii de atac exercitate de către persoana vătămată, ocazie cu care nu au fost identificate erori strecurate la judecarea cauzei.

Nici în sarcina comisarului șef N.V. nu a putut fi reținută săvârșirea vreunei fapte de natură să atragă răspunderea penală, nedovedindu-se că acesta a consemnat aspecte neconforme cu adevărul în cuprinsul referatului întocmit, prin care a propus neînceperea urmăririi penale, ori că l-a depus la instanța de judecată. Din probele administrate în cauză rezultă că lucrătorul de poliție a procedat la administrarea probelor necesare pentru aflarea adevărului, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia, probe care i-au creat convingerea că fapta reclamată nu există. De altfel, propunerea făcută de lucrătorul de poliție a fost confirmată de către procuror, soluția acestuia fiind supusă controlului ierarhic și menținută.

Împotriva acestei soluții, în termenul legal, a formulat plângere, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., petentul D.C.

Prin Rezoluția nr. 351/II/2/2010 din data de 18 august 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul D.C. împotriva Rezoluției nr. 419/P/2009 din 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

S-a reținut că rezultă din activitățile desfășurate de magistratul D.C.D. că acesta a efectuat acte procedurale și a luat măsuri procesuale în rezolvarea cauzei, în virtutea dreptului cu care a fost învestit în funcția pe care o îndeplinește, cu respectarea principiilor inamovabilității și al independenței, prin interpretarea probelor și aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte comiterea vreunei infracțiuni, deci nici a celor sub aspectul cărora s-au efectuat verificări, iar referitor la intimatul N.V. s-a reținut că nu s-au constatat neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu în sarcina acestuia cu prilejul efectuării cercetărilor, acest fapt fiind dovedit, așa cum s-a arătat, și prin aceea că soluția dată a fost confirmată de procuror și, deci, faptele pentru care s-au efectuat verificări împotriva sa, de asemenea, nu există.

La data de 03 septembrie 2010, petentul D.C., a formulat în temeiul art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva Rezoluțiilor nr. 419/P/2009 din 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și nr. 351/II/2/2010 din 18 august 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

La data de 07 septembrie 2010 împotriva acelorași rezoluții a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen. petentul D.N.

În motivarea plângerilor formulate petenții au arătat că rezoluțiile atacate sunt nelegale.

Prin Sentința penală nr. 14 din 4 februarie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de către petentul D.N., împotriva Rezoluției nr. 419/P/2009 din 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a Rezoluției nr. 351/11/2/2010 din 18 august 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimată fiind D.C.D. În temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de către petentul D.C., împotriva Rezoluției nr. 419/P/2009 din 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a Rezoluției nr. 351/II/2/2010 din 18 august 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimată fiind D.C.D. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre petenți să plătească statului câte 1.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

A constatat instanța că petentul D.N. nu a făcut plângere penală împotriva intimatei D.C.D. (Dosarul de urmărire penală nr. 419/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a format ca urmare a plângerii penale a petentului D.C.) și nici plângere la procurorul ierarhic, conform art. 278 C. proc. pen. Prin urmare petentul D.N. nu are în dosarul de urmărire penală amintit nicio calitate, nu este nici persoană vătămată și nici persoană ale cărei interese legitime să îi fi fost vătămate.

În ceea ce privește plângerea formulată de către petentul D.C. instanța a apreciat că actele premergătoare efectuate în cauză nu demonstrează că faptele reclamate de petent în sarcina intimatei D.C.D. - judecător la Judecătoria Suceava întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-au efectuat cercetări și, drept urmare, instanța a apreciat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 419/P/2009 din 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul general prin Rezoluția nr. 351/II/2/2010 din 18 august 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava este temeinică și legală.

Instanța a apreciat că în speță, din modul în care este formulată plângerea, petentul este nemulțumit de activitatea intimatei D.C.D., în calitate de judecător, pe parcursul procesului penal ce a făcut obiectul Dosarului 7477/314/2009 al Judecătoriei Suceava și de asemenea, că petentul este nemulțumit și de soluția nefavorabilă obținută prin hotărârea amintită. În ceea ce privește nemulțumirea petentului cu privire la soluția pronunțată de către intimată, instanța a mai reținut aceasta nu îndrituiește partea ce a obținut o astfel de soluție să formuleze automat plângere penală împotriva judecătorului pentru abuz în serviciu (sau abuz în serviciu prin îngrădire a unor drepturi). Eventualele critici pe care o parte le are cu privire la soluția dintr-un dosar se valorifică, de regulă, pe calea căilor de atac prevăzute de lege (petentul a avut această posibilitate și a uzat de ea).

A mai reținut instanța că actele premergătoare efectuate în cauză nu demonstrează că faptele reclamate de petent în sarcina intimatului N.V. - ofițer de poliție din cadrul Poliției Orașului Salcea, jud. Suceava întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. și, drept urmare, instanța a apreciat că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice și cu privire la acest aspect.

În concluzie a reținut instanța că din verificările efectuate în etapa actelor premergătoare nu s-a demonstrat încălcarea obligațiilor profesionale în raport cu petentul de către intimata D.C.D. (și nici îngrădirea exercițiul unor drepturi ori punerea într-o situație de inferioritate din cauza rasei, etniei, naționalității etc.) în efectuarea activităților anterior amintite și care să se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii reclamate, în mod corect prin rezoluția atacată s-a reținut incidența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 10 lit. a) C. proc. pen. "fapta nu există". De asemenea, în condițiile în care din actele premergătoare efectuate în cauză nu s-a demonstrat că intimatul N.V. ar fi falsificat vreun înscris și s-ar fi folosit de el, în mod corect prin rezoluția atacată s-a reținut incidența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 10 lit. a) C. proc. pen. „fapta nu există".

Nemulțumiți de această hotărâre, petenții D.C. și D.N. au formulat recurs împotriva sentinței menționate și motivele de recurs aflându-se la dosar.

Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilității căii de atac a recursului, în fața Înaltei Curți, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt inadmisibile.

Totodată, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Suceava a constatat că petentul D.N. nu are nicio calitate în dosar, nu este nici persoană vătămată și nici persoană ale cărei interese legitime să îi fi fost vătămate, și a respins plângerea acestuia ca inadmisibilă.

De asemenea, Curtea de Apel Suceava față de noile dispoziții legale menționate mai sus a pronunțat o hotărâre definitivă, decizie ce nu mai poate fi atacată cu recurs.

Dispozițiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) din C. proc. pen. este definitivă." Astfel, în noua reglementare a art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac împotriva sentințelor pronunțate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., sentința dată fiind definitivă de la momentul pronunțării. Textul modificat, deși înlătură al doilea grad de jurisdicție, nu constituie o încălcare a principiului liberului acces la justiție și nici o lezare a dreptului la dublul grad de jurisdicție în materie penală, drept la care se referă art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, câtă vreme dispoziția menționată prevede respectarea dublului grad de jurisdicție în materie penală, dar face referire doar la judecarea infracțiunilor, și nu la toate chestiunile procesual penale. Față de noile modificări, sentințele întemeiate pe dispozițiile art. 2781 pronunțate începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanței, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi definitive în momentul pronunțării, nefiind supuse niciunei căi de atac ordinare.

Astfel, urmează a fi respinse, ca inadmisibile, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursurile declarate de petenții D.C. și D.N., conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., aplicându-se și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenții D.C. și D.N. împotriva Sentinței penale nr. 14 din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții petenți la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18 octombrie 2011.

Procesat de GGC - NN