Austrian Sentences Recognized; Transfer Order Upheld Against Post-Hoc Consent Withdrawal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (criminal section) dismissed as unfounded the appeal by the convicted Romanian national against the Bucharest Court of Appeal's sentence that had recognized two final Austrian judgments (7 years and 6 months imprisonment) and ordered his transfer from an Austrian prison to Romania to serve the remainder of his sentences. The court upheld the first-instance decision in full, ordering the appellant to pay 520 RON in judicial expenses. The dispute concerned the prisoner's post-hoc objection to transfer, despite having initially consented. The decisive legal basis was that, under Article 129 of Law No. 302/2004 and Article 6 para. 2 of the 1983 European Convention on the Transfer of Sentenced Persons, all transfer conditions were met at the time of the proceedings, and the prisoner's later changed preference did not negate the lawful recognition and transfer order.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 din Legea nr. 302/2004, art. 38515 pct. 1 C. proc. pen, art. 192 alin. (3) C. proc. pen; Austrian Sentences Recognized; Transfer Order Upheld Against Post-Hoc Consent Withdrawal: The court upheld the first-instance decision in full, ordering the appellant to pay 520 RON in judicial expenses. The dispute concerned the prisoner's post-hoc objection to transfer, despite having initially consented. The decisive legal basis was that, under Article 129 of Law No. 302/2004 and Article 6 para. 2 of the 1983 European Convention on the Transfer of Sentenced Persons, all transfer conditions were met at the time of the proceedings, and the prisoner's later changed preference did not negate the lawful recognition and transfer order.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for rejecting the appeal as unfounded.
Legal basis for obliging the appellant to pay judicial costs.
Full text
Asupra recursului penal de față;
Prin Sentința penală nr. 95/F din 29 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1871/2/2010 de secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în sensul recunoașterii sentinței penale din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul din Land Eisenstadt în dosarul nr. 28Hv 49/08i-41, prin care cetățeanul român S.S.I. a fost condamnat la 7 ani închisoare și a sentinței penale din 25 august 2009, pronunțată de Tribunalul din Land Steyr în Dosarul nr. 10Hv 58/09s-15, prin care cetățeanul român S.S.I. a fost condamnat la 6 luni închisoare. S-a dispus transferul condamnatului aflat în prezent în Penitenciarul Stein-Krems, Austria, într-un penitenciar din România în vederea continuării executării celor două pedepse. S-a dedus din pedeapsa de 7 ani prevenția de la 30 martie 2008 la zi, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și onorariul de avocat se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 129, art. 144 și următoarele din Legea nr. 302/2004, modificată, în sensul că persoana transferabilă este cetățean român, hotărârile de condamnare sunt definitive, faptele pentru care a fost condamnat au corespondent în Codul penal român și inculpatul mai are de executat mai mult de 6 luni din pedepsele obligate, solicitând personal și expres executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din țară.
Urmare a recunoașterii celor două hotărâri, s-a dispus transferul condamnatului într-un penitenciar din România.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece nu este de acord cu executarea pedepsei în România deocamdată, întrucât în Austria sunt șanse să fie liberat condiționat după executarea ½ din pedeapsă.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Ministerul Federal de Justiție al Republicii Austria a solicitat Ministerului Justiției din România transferarea condamnatului S.S.I. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare de către instanțele din statul solicitant, cererea formulată de autoritățile austriece a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate între care și declarația ce conține consimțământul la transfer al condamnatului. Faptul că, ulterior demarării procedurilor judiciare și pronunțării hotărârii de recunoaștere a hotărârii de condamnare și transfer, condamnatul pe calea recursului își exprimă dorința de a continua executarea pedepsei în Austria, nu este de natură de a duce la concluzia că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983 și art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată.
Prin urmare, sentința recurată fiind temeinică și legală, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana condamnată S.S.I. împotriva Sentinței penale nr. 95/F din 29 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurenta persoană condamnată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 octombrie 2010.
Procesat de GGC - NN