Prosecutor and civil party appeals rejected; acquittal for check fraud upheld but civil damages to ten victims affirmed

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 449 de la 19 octombrie 2005 a Tribunalului Galați au fost condamnați inculpații B.O.C. și B.V.G. la câte o pedeapsă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și 76 lit. a) C. pen.

S-au aplicat inculpaților dispozițiile art. 71 și 64 C. pen.

Au fost obligați inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.I. SRL Galați la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile:

- 285.099.962 ROL către partea civilă SC R. SRL Galați;

- 7.140.000 ROL către partea civilă SC D.E. SRL Timișoara;

- 626.189.603 ROL către partea civilă SC S. și C. SA Hârșova;

- 443.000.000 ROL către partea civilă SC R.C. SRL Săcele;

- 1.110.155 ROL către partea civilă SC T. SA Cluj-Napoca;

- 515.258.131 ROL către partea civilă SC T. SA Galați;

- 638.732.704 ROL către partea civilă SC C & I M. & A.T. SRL București;

- 295.341.454 ROL către partea civilă SC M.T.I. 97 SRL Galați;

- 403.640.813 ROL partea civilă SC T. SRL Galați;

- 336.929.531 ROL către partea civilă SC T.I.E. SRL Cluj.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că inculpații B.V.G. și B.O.C. sunt soți și împreună cu numita B.M.L. sunt asociați și administratori la SC E.I. SRL Galați, cu sediul în Galați. S-a precizat că numita B.M.L. nu s-a ocupat în niciun moment de activitatea firmei dovadă fiind și faptul că nu avea drept de semnătură în bancă. Conform Adresei nr. 26938 din 21 octombrie 2002 a Băncii Comerciale Române - Sucursala Galați, drept de semnătură în bancă pentru SC E.I. SRL Galați aveau inculpații B.V.G. și B.O.C. Conform actelor ce emană de la bănci, societatea administrată de inculpați a intrat în interdicție bancară la data de 17 iulie 2002, pe perioada 17 iulie 2002 - 17 iulie 2003.

De asemenea, la data de 10 mai 2002, SC P.B.N. SA Galați a introdus la Tribunalul Galați - Secția Comercială cerere pentru deschiderea procedurii de lichidare judiciară și faliment a debitoarei SC E.I. SRL Galați.

Prin Încheierea de ședință din 21 iunie 2002, în Dosarul nr. 1668/LJ/2002, Tribunalul Galați - Secția Comercială a admis cererea nr. 1668/LJ din 10 mai 2002 și a dispus deschiderea procedurii de lichidare judiciară a SC E.I. SRL Galați. S-a dispus convocarea primei ședințe a adunării creditorilor la data de 30 august 2002.

Cererea de deschidere a procedurii de lichidare judiciară a aparținut SC P.B.N. SA Galați și a fost primită de Tribunalul Galați - Secția Comercială, la data de 10 mai 2002.

Prin încheierea de ședință din 13 mai 2002 s-a desemnat judecătorul sindic.

Începând cu data de 17 mai 2002 s-a procedat la citarea reprezentanților legali ai SC E.I. SRL Galați, respectiv a inculpaților. Din dovezile de primire și procesul-verbal de predare atașate la dosar a rezultat că actele au fost afișate la domiciliul inculpaților, în fapt sediul societății. Datele comunicării actelor instanței sunt anterioare ipotecării apartamentului de către inculpați.

Cu procedura completă, la data de 20 august 2002, prin încheierea de ședință din Dosarul nr. 1668/LJ/2002 s-a dispus ridicarea dreptului debitoarei de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de ele.

Din tabelul preliminar al debitorilor a rezultat că societatea administrată de inculpați are 22 creditori cu creanțe în valoare totală de 9.640.608.099 ROL. Din cei 22 creditori doar 10 din societățile creditoare sunt părți vătămate în prezentul dosar.

În paralel cu desfășurarea procedurii de lichidare judiciară societatea a intrat și în interdicție bancară la data de 17 iulie 2002. Deși împrejurările menționate au fost comunicate la domiciliul inculpaților și, respectiv, sediul societății, cei doi inculpați au continuat să achiziționeze marfă de la diverse părți vătămate, marfă a căror plată nu au efectuat decât parțial și în mod special prin compensare (marfa achiziționată de la unele dintre părțile vătămate se livra în compensare altor părți vătămate).

În mod cert, inculpații au luat la cunoștință de deschiderea procedurii de lichidare (17 mai 2002) și de intrarea în interdicție bancară (17 iulie 2002), deoarece inculpații își desfășurau activitatea comercială la sediul din municipiul Galați. Ba mai mult decât atât au continuat să folosească apartamentul și după ipotecarea lui, pentru garantarea împrumutului contractat de la martorii T.D. și M.L.

Cu toate acestea, cei doi inculpați au continuat să desfășoare relații comerciale cu diverse societăți părți vătămate (12) și prin inducerea în eroare, în baza aceleiași rezoluții infracționale comune, la diferite intervale de timp, a reprezentanților legali ai acestora, au produs un prejudiciu total de 5.667.843.322 ROL.

Astfel:

1. Începând cu luna iulie 2001, inculpații au achiziționat de la partea vătămată SC A. SA Galați produse metalurgice. Plata se făcea cu filă CEC în termen de 30 de zile de la livrare. Ridicarea de marfă s-a făcut de către martora P.M. (angajată la SC E.I. SRL Galați).

Pe perioada 19 martie 2002 - 28 iunie 2002 s-a livrat către societatea administrată de inculpați, marfă în valoare totală de 552.499.543 ROL. Pentru garantarea plății martora a predat reprezentanților legali ai părții vătămate filele CEC BB..... și BK..... semnate de inculpata B.O.C. La data scadenței cecurilor, inculpatul B.V.G. a anunțat lipsa de disponibil și a solicitat efectuarea unei reeșalonări a datoriei.

În acest sens, la data de 4 iulie 2002, inculpatul a semnat cu reprezentanții legali ai părții vătămate SC A. SA Galați un protocol în baza căruia s-a obligat să plătească contravaloarea mărfii până la data de 15 iulie 2002. Părțile au convenit ca în cazul neplății, partea vătămată să introducă la plată filele CEC în data de 16 iulie 2002.

Inculpatul B.V.G. a fost de acord cu termenul stabilit și până la data de 15 iulie 2002 nu a efectuat nicio plată. Mai mult decât atât, deși știa că la data de 16 iulie 2002 filele CEC vor fi introduse la plată, nu a suplimentat contul și nici nu a făcut cunoscută reprezentanților legali ai părții vătămate, lipsa de disponibil.

În mod evident plata a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil în cont.

Marfa achiziționată de la partea vătămată a fost vândută mai departe, din dispoziția inculpaților către SC R. SA Baia Mare, SC P. SRL Galați (la subpreț), SC S. SA Tulcea, SC R. SRL Galați, SC P. SRL Galați, SC P. SRL Galați, SC T. SA București și plata s-a efectuat, fie în numerar, fie prin ordin de plată.

La data de 31 iulie 2002, inculpații au efectuat plata prin compensare.

Partea vătămată SC A. SA Galați a apreciat valoarea prejudiciului creat prin săvârșirea infracțiunii la suma totală de 649.246.384 ROL. Deoarece prejudiciul a fost acoperit, partea vătămată nu se constituie parte civilă în procesul penal.

2. Începând cu anul 2002, inculpații au achiziționat marfă de la partea vătămată SC R. SRL Galați, în trei rânduri, în valoare de 25.516.456 ROL, 52.907.400 ROL și respectiv, 116.551.266 ROL. Plata s-a făcut în termen, dar la data de 19 iunie 2002 inculpații, prin delegat P.M., au achiziționat din nou marfă. Cu aceeași ocazie martora a lăsat reprezentantului legal al părții vătămate fila CEC BA............ semnată de inculpata B.O.C., urmând ca termenul scadent al acesteia să fie 18 iulie 2002. A mai fost efectuată o livrare la data de 3 iulie 2002 pentru care, de asemenea, s-a lăsat fila CEC BA.......... Înainte de împlinirea termenului scadent, martorul S.N. a fost sunat de martora P.M. și anunțat de lipsa disponibilului.

Martorul S.N. nu a introduse filele CEC pentru plată dar a încercat să-i contacteze pe inculpați și să găsească o modalitate de efectuare a plății. Inculpații nu au fost găsiți și nu l-au contactat pe reprezentantul legal al părții vătămate, împrejurări care l-au determinat pe cel din urmă să introducă filele CEC în bancă. În mod evident acestea au fost refuzate pentru lipsă totală disponibil.

Marfa a fost livrată de inculpați la SC P. SRL Galați și plata s-a efectuat integral.

Partea vătămată a apreciat valoarea prejudiciului creat prin săvârșirea infracțiunii la suma totală de 285.099.962 ROL, sumă cu care se constituie parte civilă în procesul penal.

3. În luna iulie 2002, inculpații au solicitat martorului D.C., administrator la partea vătămată SC D.E. SRL Timișoara, efectuarea unui transport de produse metalurgice pe ruta București - Galați.

Partea vătămată a întocmit factura nr. 2989338 din 17 iulie 2002 cu valoarea de 7.140.000 ROL (contravaloarea transportului). Pentru achitarea sumei de 7.140.000 ROL s-a emis fila CEC BM......... semnată de inculpata B.O. cu scadență la data de 28 iulie 2002. Introdusă fiind la plată, fila CEC a fost refuzată pentru lipsă totală disponibil, client aflat în interdicție bancară și fila CEC a fost refuzată pentru lipsă totală disponibil, client aflat în interdicție bancară și fila CEC anulată. Deși la data facturării, inculpații se aflau în interdicție bancară, nu au luat legătura cu reprezentanții legali ai părții vătămate, nu au făcut cunoscută interdicția bancară și nu au alimentat contul.

Partea vătămată SC D.E. SRL Timișoara se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 7.140.000 ROL.

4. La data de 22 aprilie 2002, inculpatul B.V.G. a încheiat cu partea vătămată SC S. și C. SA Hârșova contractul de vânzare-cumpărare nr. 726 din 22 aprilie 2002. Produsele din sârmă urmau să fie achitate cu file CEC în termen de 30 de zile de la facturare. Primele trei livrări în sumă de 54.180.968 ROL (31 mai 2002), 78.386.335 ROL (26 aprilie 2002), 75.478.487 ROL (4 aprilie 2002) au fost plătite de către inculpați.

La datele de 19 iunie 2002 și 27 iunie 2002, cu facturile nr. 22853629 și 22853566 s-a livrat marfă în valoare totală de 626.189.603 ROL. Pentru plata mărfii inculpata B.O. a remis două file CEC BA.......... în valoare de 64.000.283 ROL scadentă la 20 iulie 2002 (semnată de ea) și BA........ în valoare de 562.189.320 ROL (semnată de inculpatul Burghelea Valeriu).

Deși la data scadenței primei file CEC (20 iulie 2002) societatea administrată de inculpați intrase în interdicție bancară, nu au făcut cunoscută împrejurarea reprezentanților legali ai părții vătămate. Filele CEC introduse la plată au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil și client aflat în interdicție bancară. Martorii I.J.E. și G.R. au luat legătura cu inculpata B.O. care a afirmat că a avut probleme de sănătate și nu s-a putut ocupa de operațiunile bancare. I-a asigurat pe reprezentanții legali că va face plata dar ulterior a refuzat o reeșalonare a datoriei.

Marfa achiziționată a fost livrată în compensare către părțile vătămate SC TB I.E. SRL Galați și SC M.I. ’97 SRL Galați (de la aceste două societăți comerciale aveau neachitate livrări de marfă mai vechi).

Partea vătămată SC S. și C. SA Hârșova a apreciat valoarea prejudiciului la suma de 626.189.603 ROL, sumă cu care se constituie parte civilă în procesul penal.

5. La data de 10 mai 2002 între inculpata B.O.C. și partea vătămată SC R.C. SRL Săcela s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 290. Plata urma să se efectueze cu fila CEC la termen de 25 - 30 de zile de la facturare. Începând cu data de 19 martie 2002 s-a livrat marfă în valoare de 2.646.419.442 ROL. Ultima livrare a fost la data de 25 aprilie 2002 în valoare de 385.020.987 ROL. La ultima livrare, inculpata B.O.C. a emis fila CEC pentru valoarea de 443.000.000 ROL (contravaloarea ultimei facturi plus o restanță dintr-o mai veche livrare). S-a stabilit că data scadentă să fie comunicată de inculpată la momentul la care vor avea disponibil în cont.

La data de 24 mai 2002, inculpata a comunicat martorului M.G. (director comercial la partea vătămată) să nu introducă fila CEC la plată, deoarece au unele probleme financiare. S-a hotărât ca fila CEC să fie introdusă la plată la mijlocul lunii iulie 2002. La data de 23 iulie 2002, fila CE a fost introdusă la plată și refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont client aflat în interdicție bancară.

În prealabil, reprezentanții legali ai părții vătămate nu au fost anunțați de către inculpați de intrarea în interdicție bancară.

Marfa achiziționată de la partea vătămată SC R.C. SRL a fost livrată către SC T. SA București, SC P. SRL Galați, SC P. SRL Galați, SC P. SRL Galați și SC M. SRL Galați. Contravaloarea mărfii a fost achitată de către reprezentanții legali ai societăților sus-menționate în termen.

Partea vătămată SC R.C. SRL Săcele se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 443.000.000 ROL.

6. În luna mai 2002, inculpații au lansat către partea vătămată SC T. SA Cluj-Napoca o comandă pentru achiziționarea de produse metalurgice. În perioada 13 iunie 2002 - 24 iunie 2002 s-au efectuat către societatea administrată de inculpați cinci livrări de marfă în valoarea de 1.328.072.607 ROL. Plata urma să se efectueze în termen de 25 zile de la livrare cu filă CEC. La insistențele martorului M.A. (director general la partea vătămată) inculpații au efectuat plăți parțial, rămânând un debit de 1.210.155.161 ROL.

Pentru plata datoriei, inculpații au emis patru file CEC: BM nr. X1 cu scadență la 7 iulie 2002, semnată de inculpata B.O.; BM nr. X2 cu scadență la 15 iulie 2002, semnată de inculpatul B.V., BM nr. X3 cu scadență la 18 iulie 2002, semnată de inculpatul B.V. și BM nr. X4 cu scadență la data de 6 iulie 2002, semnată de inculpata B.O.

Ultima filă CEC (scadentă la 6 iulie 2002) a fost introdusă la plată și refuzată la data de 22 iulie 2002 pentru lipsă totală disponibil în cont client aflat în interdicție bancară.

La datele de 23 iulie 2002 și 23 august 2002, inculpații B.O. și B.V. au încheiat cu martorul M.A. două minute prin care se angajau să efectueze plăți (prima plată urma să se efectueze la data de 29 iulie 2002). În mod evident, angajamentele de plată nu au fost respectate de către inculpați. Marfa achiziționată de la partea vătămată SC T. a fost livrată de inculpați către firmele SC R.T. SRL Galați (sub preț), SC B. SRL Galați. Plata s-a efectuat în totalitate către societatea administrată de inculpați.

Partea vătămată SC T. SA Cluj-Napoca a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1.285.227.770 ROL.

7. În cursul anului 2002, între partea vătămată SC T.P. SA Galați și societatea administrată de inculpați s-a desfășurat o relația comercială. Inculpații au achiziționat marfă și au făcut plata în termen.

În perioada 17 mai 2002 - 4 iunie 2002 s-au mai efectuat livrări de marfă către societatea administrată de inculpat și în valoare totală de 859.836.033 ROL. Pentru plata sumei menționate inculpata B.O. a eliberat o filă CEC scadentă la data de 13 iunie 2002. La data scadentă inculpata a solicitat martorului C.A.M. (administrator la partea vătămată SC T.P. SA Galați) să nu introducă fila CEC la plată, deoarece nu a încasat contravaloarea de la beneficiari. La datele de 5 iunie 2002 și 14 iunie 2002 s-a efectuat o plată parțială în valoare de 271.093.231 ROL, prin compensare (marfă achiziționată de la partea vătămată SC T. SRL Galați).

În schimbul filei CEC, inculpata a emis 11 bilete la ordin pentru restul de 669.649.231 ROL și pentru penalități în sumă de 194.147.036 ROL. Din cele 11 bilete la ordin au fost încasate la datele de 27 iunie 2002 și 1 iulie 2002, iar un al treilea bilet la ordin din 10 iulie 2002 a fost retras.

La data de 20 iunie 2002 s-a încheiat între inculpată și reprezentantul legal al părții vătămate un contract de reeșalonare debite. În baza acestui contract, inculpata B.O. s-a obligat ca plata să se facă prin bilete la ordin, astfel:

- suma de 53.872.387 ROL scadentă la 27 iunie 2002;

- suma de 50.000.000 ROL scadentă la 01 iulie 2002;

- suma de 150.000.000 ROL scadentă la 10 iulie 2002;

- suma de 106.000.000 ROL scadentă la 17 iulie 2002;

- suma de 70.000.000 ROL scadentă la 22 iulie 2002;

- suma de 100.000.000 ROL scadentă la 27 iulie 2002;

- suma de 30.653.694 ROL scadentă la 31 iulie 2002;

- suma de 70.776.934 ROL scadentă la 3 august 2002;

- suma de 38.346.216 ROL scadentă la 6 august 2002.

Fiind introduse la plată biletele la ordin, începând cu data de 17 iulie 2002, acestea au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil în cont. Martorul C.A. nu a fost anunțat de către inculpată de lipsa de disponibil și de intrarea în interdicție bancară. De asemenea, societatea parte vătămată nu a primit prin corespondență de la societatea administrată de inculpați o adresă prin care să i se comunice existența vreunor probleme financiare.

Marfa achiziționată de la partea vătămată a fost vândută către SC P.T. SRL Galați, SC M. SRL Galați, SC D.R. SRL Galați, SC P. SRL Galați și achitată integral e către reprezentanții legali ai firmelor menționate în numerar sau cu ordine de plată.

Partea vătămată SC T. SA Galați a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 515.258.131 ROL (contravaloare marfă) și 194.147.036 ROL (penalități).

8. Cu facturile nr. 7317299 din 9 iulie 2002 și 7317297 din 16 iulie 2002, partea vătămată SC M.&A.T. SRL București a livrat către societatea administrată de inculpați, prin delegat P.M., rulouri tablă în valoare de 375.816.470 ROL și, respectiv 262.926.234 ROL.

Pentru plata mărfii, martora P.M. a lăsat martorului C.D. (administrator la partea vătămată) trei file CEC semnate de inculpata B.O.: seria BA nr. Y1 în valoare de 188.000.000 ROL cu termen la 27 iulie 2002, seria BA nr. Y2 în valoare de 187.816.470 ROL cu termen la 29 iulie 2002 și seria BA nr. Y3 în valoare de 262.916.234 ROL cu termen la 5 august 2002.

Introduse fiind la plată, filele CEC au fost refuzate pentru lipsă totală disponibil în cont și client aflat în interdicție bancară. Martorul C.D. s-a deplasat la sediul SC E.I. SRL Galați în vederea găsirii unei modalități de acoperire a debitului.

La data de 13 august 2002 s-a încheiat cu inculpata B.O. un proces-verbal de conciliere în baza căruia inculpata s-a obligat să achite debitul de 638.734.704 ROL până la data de 19 august 2002. Inculpații nu și-au achitat debitul la data de 19 august 2002 și din acest moment nu au putut fi contactați.

Marfa achiziționată de inculpați de la partea vătămată a fost vândută către SC V. SRL Galați, SC V.M. SRL Galați și SC A. SRL Galați și achitată integral de societățile menționate.

Partea vătămată SC M.&A.T. SRL București se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 638.732.704 ROL.

9. Pe parcursul anului 2001 între partea vătămată SC M.I. ’97 SRL Galați și societatea administrată de inculpați s-a desfășurat o relație comercială normală. La datele de 7 decembrie 2001 și 18 decembrie 2001 s-a livrat către societatea administrată de inculpați marfă în valoare de 218.462.580 ROL, și respectiv, 272.847.960 ROL. Pentru garantarea plății, inculpatul B.V. a emis filele CEC BK nr. Z1 și BK nr. Z2 semnate de inculpata B.O.

Până în luna iunie 2002, inculpații nu au efectuat nicio plată. La datele de 12 iunie 2002, 19 iunie 2002 și 2 iulie 2002 inculpații au livrat în compensare către partea vătămată diverse mărfuri care erau achiziționate în fapt de la celelalte societăți comerciale - părți vătămate. În urma acestor compensări a mai rămas un debit în sumă de 295.341.454 ROL.

Pentru că inculpații nu au mai efectuat nicio plată, la data de 22 august 2002, filele CEC au fost introduse la plată. În mod evident, au fost refuzate pentru lipsă totală disponibil în cont și client aflat în interdicție bancară.

Marfa achiziționată de la partea vătămată a fost livrată de inculpați către SC P. SRL Galați, SC S. SRL Galați și achitată integral.

Partea vătămată SC M.T.I. ’97 SRL Galați a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 295.341.454 ROL.

10. În luna iulie 2002, din dispoziția inculpaților B.V.G. și B.O.C., martora P.M. (delegat la SC E.I. SRL Galați) s-a deplasat la sediul părții vătămate SC H.T. SRL Galați unde a solicitat martorului C.M. (administrator) achiziționarea de produse metalurgice. Plata urma să se efectueze cu fila CEC în termen de 30 de zile de la livrare.

Cu factura nr. 8954028 din 16 iulie 2002, partea vătămată a livrat marfă în valoare totală de 182.036.970 ROL. Pentru plata mărfii martorul Cristea Marin a primit fila CEC BM........ cu scadență la data de 15 august 2002. Fila CEC era semnată de inculpata B.O.C.

Înainte cu aproximativ 5 zile de introducerea la plată a filei CEC, martorul Cristea Marin a luat legătura cu cei doi inculpați (la sediul SC E.I. SRL Galați) pentru a se asigura că nu există probleme bancare. Inculpații l-au asigurat pe martor că nu vor fi probleme cu decontarea filei CEC și că poate fi introdusă la termenul de 15 august 2002.

În mod evident fila CEC a fost refuzată la plată pentru lipsă totală disponibil, client aflat în interdicție bancară și fila CEC anulată. Ulterior martorul C.M. a fost asigurat de inculpați că vor efectua plata.

Marfa achiziționată de inculpați a fost vândută către SC V.M. SRL Galați la data de 17 iulie 2002, administrator fiind martorul S.M. Plata s-a efectuat către societatea administrată de inculpați în numerar și cu ordine de plată.

La data de 19 august 2002, s-a efectuat plata către partea vătămată prin compensare cu tablă aflată în stoc.

Partea vătămată SC H.T. SRL Galați a apreciat valoarea prejudiciului la suma de 182.036.970 ROL dar pentru că prejudiciul a fost recuperat, nu se constituie parte civilă în procesul penal.

11. În perioada 22 aprilie 2002 - 31 mai 2002, partea vătămată SC T. SRL Galați a livrat către societatea administrată de inculpați, prin delegat G.P. produse metalurgice în valoare totală de 552.502.316 ROL. La datele de 23 mai 2002 și, respectiv, 14 iunie 2002, s-au efectuat către partea vătămată plăți parțiale în sumă de 75.170.125 ROL.

Pentru fiecare din livrările de pe perioada 22 mai 2002 - 31 mai 2002 s-au emis martorului T.G. (director comercial la partea vătămată T. SRL Galați) bilete la ordin semnat de inculpatul B.V.G., cu termen scadent în 30 de zile de la livrare (ultimul termen scadent 30 iunie 2002). Unul dintre biletele la ordin (remis pentru livrarea din 22 mai 2002) a fost refuzat la plată pentru lipsă totală disponibil în cont. În atare condiții, martorul T.G. s-a întâlnit cu inculpații B.V. și B.O. care i-au făcut cunoscut că au unele probleme financiare. Inculpații l-au asigurat că vor efectua plata mărfii și în acest sens, inculpatul B.V. a dat martorului alte două bilete la ordin în alb, semnate și ștampilate de el. La sfârșitul lunii iulie 2002 - începutul lunii august 2002, prin martorul G.P., inculpații au trimis părții vătămate fila CEC BK.......... pentru întreaga valoare restantă a mărfii (403.640.813 ROL), filă CEC semnată de inculpata B.O. Înainte de introducerea la plată a filei CEC martorul T.G. a luat legătura cu inculpata B.O. care însă nu i-a făcut cunoscută interdicția bancară.

La data de 16 septembrie 2002, fila CEC a fost introdusă la plată și refuzată pentru lipsă totală disponibil, client aflat în interdicție bancară și CEC anulat. Marfa achiziționată de societatea administrată de inculpați a fost livrată către SC P. SRL Galați, administrată de martorul G.D. Plata mărfii s-a făcut integral și mai mult decât atât, în fișa analitică a SC P. SRL Galați, societatea administrată de inculpați apare cu o datorie de 10.500.174 ROL.

Partea vătămată SC T. SRL Galați a apreciat valoarea prejudiciului la suma de 403.640.813 ROL sumă cu care se constituie parte civilă în procesul penal.

12. În anii 2001 și 2002 între partea vătămată SC T. SRL Cluj-Napoca și societatea administrată de inculpați s-au desfășurat o serie de relații comerciale. Negocierile erau purtate de martorul P.E. (administrator al părții vătămate) și inculpatul B.V.G. (administrator la SC E.I. SRL Galați). Comenzile erau telefonice iar plata se efectua de către inculpați prin file CEC trimise prin șofer și semnate, fie de inculpatul B.V., fie de inculpata B.O.

La data de 20 iunie 2002, cu factura nr. 1028806 partea vătămată a livrat marfă în valoare de 336.929.531 ROL. Pe factură s-a consemnat că plata se face în 15 iulie 2002 cu filă CEC. La data de 15 iulie 2002, inculpatul B.V. s-a prezentat personal la sediul părții vătămate și, în prezența martorilor P.E. și D.I. a eliberat fila CEC seria BA nr. P pentru suma de 336.929.531 ROL scadentă în aceeași zi. Fila CEC era semnată de inculpata B.O. Introdusă la plată fila CEC a fost refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont.

La momentul eliberării filei CEC inculpatul B.V. nu a făcut cunoscut reprezentanților legali ai părții vătămate că ar avea probleme financiare. Inculpatul cunoștea că fila CEC urma să fie introdusă în aceeași zi, 15 iulie 2002 și cu toate acestea nu a solicitat o amânare a plății și nu a alimentat contul.

Partea vătămată SC T.I.E. SRL Galați a apreciat valoarea prejudiciului la suma totală de 336.929.531 ROL, sumă cu care se constituie parte civilă în procesul penal.

Inculpații au recunoscut, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată, săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu însă au susținut că nu au acționat cu intenția de a înșela pe părțile vătămate. Au mai susținut că nu au cunoscut faptul că societatea la care erau administratori a intrat în faliment și că împrejurarea că inculpatul B.V. a fost reținut de organele de poliție a avut o influență nefastă asupra activității comerciale a SC E.I. SRL Galați.

De asemenea au invocat că au emis file CEC doar până au intrat în interdicție bancară și că aceste file CEC au fost lăsate ca o garanție a plății mărfurilor achiziționate de la părțile vătămate și nu ca mijloace de plată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații B.O.C. și B.V.G.

Inițial, în cauză s-a pronunțat Decizia penală 123 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Galați prin care a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.

S-a desființat în parte Sentința penală 449 din 19 octombrie 2005 și în rejudecare s-au aplicat inculpaților conform art. 71 C. pen. doar prevederile art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Au fost obligați inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata a câte 500 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la instanța de fond.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de cei doi inculpați.

Prin Decizia penală 5908 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost admise recursurile declarate de inculpații B.O.C. și B.V.G.

S-a casat Decizia penală 123 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Galați și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 198/44/2008.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat hotărârea primei instanțe pe motive de nelegalitate și netemeinice.

Sub aspectul netemeiniciei s-a considerat că nu se justifică reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante dat fiind împrejurările în care infracțiunea a fost comisă și modalitatea în care inculpații au acționat.

Sub aspectul nelegalității s-a susținut că obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat trebuie să se facă conform art. 191 alin. (2) C. proc. pen. și nu în solidar.

S-a mai susținut că nu se mai impune obligarea inculpaților, atât la plata despăgubirilor civile, cât și la plata cheltuielilor judiciare în solidar cu partea responsabilă civilmente, întrucât SC E.I. SRL Galați a fost radiată.

S-a mai arătat că sentința este nelegală și sub aspectul interzicerii, față de inculpați a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și c) C. pen.

Inculpații B.O.C. și B.V.G. au criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

În principal, inculpații au solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, nerealizându-se nici latura obiectivă (acțiunea de inducere în eroare) și nici latura subiectivă (scopul obținerii unui folos material injust).

În subsidiar, inculpații au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Tot în subsidiar inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate de instanța de fond și modificarea modalității de executare, în sensul suspendării condiționate conform art. 81 și 82 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 9 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 198/44/2008 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, inculpata B.C. și inculpatul B.V.G. împotriva Sentinței penale nr. 449 din 19 octombrie 2005 a Tribunalului Galați:

A fost desființată Sentința penală 449 din 19 octombrie 2005 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fost achitați inculpații B.O.C. și B.V.G. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. și art. 998, 1000 alin. (3) C. civ. au fost obligații inculpații în solidar la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile:

- 285.099.962 ROL către partea civilă SC R. SRL Galați;

- 7.140.000 ROL către partea civilă SC D.E. SRL Timișoara;

- 626.189.603 ROL către partea civilă SC S. ȘI C. SA Hârșova;

- 443.000.000 ROL către partea civilă SC R.C. SRL Săcele;

- 1.110.155.161 ROL către partea civilă SC T. SA Cluj-Napoca;

- 515.258.131 ROL către partea civilă SC T. SA Galați;

- 638.732.704 ROL către partea civilă SC C & I M. & A.T. SRL București;

- 295.341.454 ROL către partea civilă SC M.T.I. 97 SRL Galați;

- 403.640.813 ROL către partea civilă SC T. SRL Galați;

- 336.929.531 ROL către partea civilă SC T.I.E. SRL Cluj.

După rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, o copie se va comunica Oficiului Registrului Comerțului Galați pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata a câte 250 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei la fond.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor apeluri au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, în apel, după casare, în rejudecare a constatat că inculpații B.O.C. și B.V.G. au fost condamnați prin sentința penală apelată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. la câte o pedeapsă de 6 ani închisoare fiecare.

Ca situație de fapt, instanța de fond a reținut că în perioada mai - august 2002, în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpații au emis 21 file CEC știind că pentru valorificarea acestora nu exista provizia necesară sau acoperirea necesară, în scopul obținerii unor foloase materiale injuste, cu prilejul încheierii și executării unor contracte comerciale, cauzând prin această activitate, celor 12 părți civile un prejudiciu total în sumă de 5.492.770.713 ROL.

Conform art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, precum și emiterea unui CEC asupra unei instituții de credit sau unei persoane știind că pentru valorificarea lui nu există provizie sau acoperirea necesară, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.

Pentru a se asigura tragerea la răspundere penală a inculpaților este necesar ca probele administrate în cauză să confirme împrejurarea că aceștia au avut intenția de a induce în eroare administratorii societăților părții vătămate, prin emiterea filelor CEC, știind că pentru valorificarea lor nu există provizia sau acoperirea necesară, obținând astfel un folos material injust în detrimentul părților vătămate prejudiciate.

În speță, s-a constatat însă că probele administrate în cauză nu au confirmat împrejurarea că fapta reținută în sarcina inculpaților a fost comisă cu vinovăție sub forma intenției.

Pe parcursul procesului penal inculpații au susținut că nu au avut intenția de a induce în eroare pe reprezentanții părților vătămate.

Au susținut inculpații faptul că filele CEC au fost emise în alb (ștampilate și semnate de inculpata B.O.C.) și lăsate drept garanție societăților comerciale părți vătămate.

Au mai arătat inculpații că SC A. SA a introdus prima fila CEC la plată, aceasta fiind refuzată pentru lipsă disponibil, moment în care s-a instituit interdicția bancară la data de 17 iunie 2002. Imediat după ce s-a aflat că sunt în interdicție bancară, inculpații au luat legătura cu celelalte părți vătămate, solicitându-le să nu introducă la bancă filele CEC, întrucât aveau de recuperat diferite sume de bani de la alte societăți comerciale, urmând să le onoreze plățile.

Deși au discutat cu reprezentanții părților vătămate, aceștia au introdus filele CEC, însă au fost refuzate la plată, iar ulterior s-a deschis procedura falimentului împotriva părții responsabile civilmente.

A mai arătat inculpata B.O.C. că nu s-a reușit achitarea tuturor datoriilor către părțile vătămate, întrucât unele societăți debitoare ale părții responsabile civilmente nu și-au achitat datoriile.

Inculpata a recunoscut că a împrumutat de la două persoane fizice suma de 19.000 dolari, în luna iunie 2002, sumă cu care a achitat datoria către SC R., în aceeași zi.

A restituit celor două persoane împrumutul în cursul anului 2003 după ce au vândut un apartament.

Cu privire la procedura de lichidare judiciară, inculpații au susținut că au aflat de această cauză comercială la data de 30 august 2002, când au predat toate actele.

Declarațiile inculpaților au fost confirmate de restul materialului probator, sens în care, conform art. 69 C. proc. pen., acestea pot servi la aflarea adevărului.

Astfel:

Martorul N.G. - administrator la SC P. SRL Galați a susținut că timp de un an și jumătate a avut o relație corectă cu societatea inculpaților.

Martora P.M. - merceolog la SC E.I. SRL - a declarat că au existat situații când inculpata a lăsat filele CEC în alb societăților comerciale. A mai arătat martora că a doua zi după data instituirii interdicției bancare toate filele CEC au fost predate băncii. De asemenea, a susținut martora că în unele situații, când filele CEC au fost introduse la plată înainte de data convenită, au fost onorate, și mai mult au existat împrejurări când marfa era achitată în avans. Martora a confirmat și împrejurarea că inculpații au contractat un împrumut de 900.000.000 ROL pentru a onora plata unei file CEC emisă în favoarea SC R. din Brașov.

Martorul T.D. a susținut că i-a împrumutat pe inculpați cu suma de 19.000 dolari, întrucât „aveau probleme cu niște file CEC”.

Martorul C.A.M. a susținut că a desfășurat relații comerciale cu inculpații în cursul anului 2002, în bune condiții până în luna iunie, când inculpata i-a solicitat să nu introducă la plată o filă CEC, întrucât nu avea disponibil.

Ulterior, pentru o parte din marfă inculpații au achitat suma de 271.000.000 ROL și pentru restul au fost emise bilete la ordin, însă numai primele două au fost onorate, iar restul au fost refuzate la plată.

Martorul C.D.O. a susținut că a avut relații comerciale cu inculpații, iar când cecurile au devenit scadente le-a introdus la plată însă au fost refuzate. Ulterior, a încheiat cu inculpata un proces-verbal de conciliere, însă datoria nu a fost achitată.

Martorul M.G. a declarat că a avut relații comerciale cu inculpații pe o durată de 2 - 3 luni neexistând probleme de plată decât la ultima livrare de marfă în valoare de 300 - 500 milioane ROL. I s-a solicitat să nu introducă fila CEC la bancă, urmând ca problema să se rezolve printr-o compensare.

Martora I.J.E., jurist la SC S. și C. SA Hârșova a declarat că această societate a avut relații comerciale cu SC E.I. Pentru marfa livrată au fost emise 3 file CEC, însă nu-și amintește dacă acestea au fost lăsate în alb de către inculpați. Cecurile erau scadente la 30 zile și când prima filă CEC a fost introdusă la plată a fost refuzată pentru lipsă de disponibil. A luat legătura cu inculpații, acesteia precizându-i că trec printr-un impas financiar și vor achita datoria.

Martorul S.C.C., director la SC T. SRL a declarat că a avut relații comerciale cu inculpații, iar în cursul lunilor aprilie - mai 2002 au fost făcute 6 livrări de marfă. Cu ocazia ultimei livrări au fost refuzate la bancă două bilete la ordin, iar inculpata a precizat că se va face plata însă în prezent are probleme. A fost emisă ulterior o filă CEC, însă și aceasta a fost refuzată.

Martorul M.C. a declarat că a lucrat la SC T.I. 97 SRL Galați, societate care a avut relații comerciale cu SC E.I. SRL. Primele livrări au fost achitate cu bilete la ordin sau chiar prin plată direct la casierie, deși erau emis și file CEC în alb.

Pentru ultimele livrări, respectiv marfă în valoare de 217 milioane ROL nu s-a mai realizat plata, inculpații precizând că au probleme financiare, dar vor plăti. Pe parcursul a câtorva luni s-a realizat o plată în compensare sau plată în numerar, însă tot au mai rămas datorii neachitate. Ulterior însă au fost introduse la bancă file CEC care însă au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil.

Martorul M.A. a declarat că SC T. SA Cluj a livrat către societatea inculpaților marfă în valoare de 1.320.000.000 ROL. O parte din marfă a fost achitată cu două bilete la ordin, iar inculpații au emis și o ofertă de plată prin compensare. A mai arătat martorul că inculpații au emis 4 file CEC, iar când cu fost introduse la bancă primele 2 file CEC scadente au fost refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil.

Martora G.R. a precizat că societatea SC S. și C. Hârșova a livrat marfă către societatea inculpaților, fiind emisă o filă CEC. La data introducerii la plată, fila CEC a fost refuzată, iar după ce s-a luat legătura cu inculpata, aceasta a precizat că are o problemă financiară de scurtă durată și că va achita marfa.

Ulterior a fost refuzată și a doua filă CEC.

Probatoriile administrate în cauză au relevat faptul că SC E.I. SRL Galați a intrat în interdicție bancară la data de 17 iulie 2002, însă toate filele CEC au fost emis (înmânate reprezentanților părților vătămate) anterior acestei date.

Din probele administrate a rezultat în cauză faptul că filele CEC erau predate reprezentanților părților vătămate la data livrării mărfii, iar data inserată pe aceste file CEC, ca fiind data emiterii, reprezintă de fapt data scadenței.

Fiind un instrument de plată și nu de creditare, cecul are rubrică numai referitoare la data emiterii, fără să se înscrie nicăieri data scadenței. Aceasta se subînțelege din conținutul art. 30 din Legea nr. 59/1934, în sensul că „cecul emis în România trebuie, sub sancțiunea pierderii dreptului de regres împotriva giranților și garanților, să fie prezentat la plată în termen de 15 zile.”

De asemenea, probatoriile administrate în cauză au confirmat împrejurarea că filele CEC au fost lăsate societăților părții vătămate drept garanței, situație ce a condus, de asemenea, la concluzia că acestea au fost predate anterior datei interdicției bancare.

Astfel:

- în cuprinsul „Concilierii” încheiată la data de 4 iulie 2002 între reprezentanții părții civile SC A. SA și cei ai SC E.I. SRL Galați s-a stipulat că „părțile convin că în caz de nerealizare a celor menționate mai sus se vor introduce la plată filele CEC la data de 16 iulie 2002, file CEC ce au constituit garanția mărfii livrate”;

- declarația martorei T.M. care a precizat că pentru fiecare livrare (SC A. SA) a primit file CEC drept garanție, care erau doar semnate și ștampilate, restul rubricilor urmând a fi completate la termenul convenit pentru plată;

- declarația martorului M.C.D. la care s-a făcut referire mai sus;

- declarația martorului C.M. în care s-a precizat că au fost primite (de către SC T. SRL) file CEC doar semnat și ștampilate, stabilind că la 30 zile după livrare să completeze acest CEC și să-l introducă la plată.

A mai arătat martorul că în condițiile în care se va achita marfa cu alte mijloace de plată în acest interval de 30 zile, se va restitui fila CEC;

- martorul G.D., administrator la SC P. SRL a arătat că pe parcursul relațiilor comerciale a primit de la B.O.C. o filă CEC, lăsată drept garanție, pe care însă nu a fost nevoit să o folosească;

- plângerea formulată de SC R. în care se precizează că „în scopul garantării plății mărfii achiziționate de la noi, numitul B.V. a emis file CEC …”.

Având în vedere cele arătate mai sus, respectiv împrejurarea că filele CEC (de cele mai multe ori „în alb”) au fost lăsate drept garanție, precum și faptul că inculpații au luat legătura cu reprezentanții părților vătămate, solicitându-le să nu introducă la plată filele CEC, precizându-le că-și vor onora datoriile, în unele situații realizându-se o plată parțială, fie prin mijloace de plată, fie prin compensare, putându-se trage concluzia că a lipsit intenția inculpaților de a induce în eroare pe părțile vătămate.

Linia de apărare a inculpaților (în sensul lipsei intenției, precum și a faptului că în ultima perioadă au avut probleme financiare) a rezultat și din raportul de expertiză contabilă efectuată în faza urmăririi penale, cât și cu ocazia soluționării prezentului apel.

Astfel, în raportul de expertiză contabilă efectuată în faza urmăririi penale a rezultat că „SC E.I. SRL, în urma comercializării mărfurilor de la cele 12 societăți comerciale mai are de încasat suma de 395.092.395 ROL.”

În raportul de expertiză contabilă efectuată în apel s-a precizat că SC E.I. SRL avea de încasat la data de 31 iulie 2002 creanțe în sumă de 10.313.685.964 ROL.

În acest sens, a considerat că neîndeplinirea obligațiilor comerciale ale inculpaților față de părțile civile s-a datorat unui blocaj financiar survenit ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor celorlalți parteneri de afaceri.

Împrejurarea că inculpații au achitat alte datorii, pe care le aveau față de alți parteneri de afaceri, în detrimentul părților civile nu este de natură să conducă la concluzia că aceștia au comis infracțiunea de înșelăciune.

În cadrul relațiilor comerciale au prioritate datoriile mai vechi, primele scadente.

De asemenea, susținerile din rechizitoriu conform cărora suma de 19.000 dolari SUA împrumutată de inculpați în nume personal, a fost folosită pentru achitarea datoriei către SC R. SRL și nu a fost înregistrată în contabilitatea societății, nu poate conduce la concluzia că aceștia au comis infracțiunea de înșelăciune dedusă judecății.

Nici situația conform căreia au fost achitate unele datorii către partenerii de afaceri, fără ca facturile să fie înregistrate în contabilitate (anterior plății) nu este de natură să confirme intenția inculpaților de a înșela pe cele 12 părți vătămate.

Aspectele arătate mai sus, ar putea face obiectul unor contravenții legea contabilității, însă așa cum s-a mai arătat, nu pot constitui suportul intenției de a înșela.

Împrejurarea că societatea administrată de inculpați a intrat în procedură de lichidare (și în final a fost radiată) nu este, de asemenea, de natură să confirme reaua-credință a inculpaților, în sensul înșelării partenerilor de afaceri, ci poate reprezenta o dovadă a faptului c ă această societate comercială a trecut printr-un blocaj financiar.

Mai mult, trebuie precizat faptul că SC E.I. SRL Galați nu a intrat (conform legii) în procedura de lichidare la data de 13 mai 2002, așa cum s-a reținut în rechizitoriu.

La data de 13 mai 2002 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, Secția Comercială, cererea creditoarei SC P.B.N. SA Galați privind deschiderea procedurii falimentului debitoarei SC E.I. SRL Galați.

Deschiderea procedurii falimentului s-a dispus prin încheiere din 21 iunie 2002 și ulterior, la data de 30 august 2002, a fost ridicat dreptul de administrare al inculpaților.

Având în vedere cele reținute mai sus s-a considerat că inculpații nu au fost de rea-credință și nu au intenționat să inducă în eroare părțile vătămate cu ocazia încheierii și executării contractelor comerciale, prin emiterea unor file CEC știind că nu a existat disponibilul necesar.

Împrejurarea că inculpații au adus la cunoștință părților civile situația financiară prin care trec, încercând să efectueze plăți parțiale, fie prin mijloace de plată, fie prin compensare, a relevat buna-credință a acestora.

Lipsa intenției de a înșela a rezultat și din împrejurarea că societatea administrată de inculpați a derulat relații comerciale cu părțile civile o lungă perioadă de timp, neexistând probleme privind onorarea plăților, cu excepția ultimei perioade (reținute drept perioadă de desfășurare a activității infracționale).

Nu în ultimul rând, trebuie făcută precizarea că intenția de a înșela trebuie să se manifeste prin scopul urmărit de făptuitor, de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust. Or, probatoriile administrate în cauză nu au relevat împrejurarea că inculpații au obținut un folos material injust din presupusa activitate infracțională dedusă judecății, că și-ar fi însușit vreo sumă de bani, necesară acoperirii cecurilor emise în favoarea părților civile.

Față de cele de mai sus, instanța de apel a considerat că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută în sarcina inculpaților, respectiv intenția (obiect al laturii subiective), devenind incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a considerat că apelul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați este fondat sub aspectul laturii civile a cauzei, precum și sub aspectul modalității în care au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a constatat astfel că prin Sentința comercială nr. 198 din 10 mai 2005 a Tribunalului Galați s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC E.I. SRL Galați, precum și radierea acesteia.

Astfel, întrucât partea responsabilă civilmente SC E.I. SRL Galați a fost radiată nu se mai impune obligarea inculpaților în solidar cu aceasta la plata despăgubirilor civile.

Având în vedere soluția pe latură penală, dispozițiile art. 346 alin. (2) C. proc. pen. și împrejurarea că până în prezent prejudiciile cauzate părților civile nu au fost acoperite, fiind obligați inculpații în solidar la plata despăgubirilor civile solicitate de părțile vătămate.

Cu privire la cheltuielile judiciare către stat la plata cărora au fost obligați inculpații la instanța de fond, s-a considerat că au fost încălcate dispozițiile art. 191 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu a operat solidaritatea acestora.

Sub acest aspect, chiar în măsura în care inculpații au fost achitați, dar având în vedere că s-a impus obligarea acestora la despăgubiri civile au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cauzei la fond.

Față de cele de mai sus au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații B.O.C. și B.V.G.

S-a desființat Sentința penală 449 din 19 octombrie 2005 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

Conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fost achitați inculpații pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Au fost obligați cei doi inculpați în solidar la plata despăgubirilor civile către părțile civile.

Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei la fond conform art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului apel au rămas în sarcina statului.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 10 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 198/44/2008, în baza dispozițiilor art. 195 C. proc. pen. s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei penale 10 din 9 februarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 198/44/2008, în sensul că suma la plata căreia a fost obligat fiecare inculpat cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la instanța de fond este de 250 RON, în loc de 500 RON, cum greșit s-a menționat.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru nelegalitate, în ce privește soluția de achitare a inculpaților B.O.C. și B.V.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., precum și de partea civilă SC R. S.R.L. aceasta din urmă fără a arăta în scris motivele de recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs, procurorul a arătat că instanța de apel a considerat că probele administrate în cauză nu au confirmat împrejurarea că fapta reținut în sarcina inculpaților a fost comisă cu vinovăție sub forma intenției, deoarece filele CEC au fost lăsate drept garanție, iar inculpații au luat legătura cu reprezentanții părților vătămate solicitându-le să nu le introducă la plată, precizându-le că își vor onora datoriile, în unele situații realizându-se o plată parțială prin mijloace de plată sau compensare.

De asemenea, a mai menționat că instanța de apel a reținut că inculpații au fost de bună-credință și au adus la cunoștință părților civile situația financiară prin care trec, iar neîndeplinirea obligațiilor comerciale s-a datorat unui blocaj financiar survenit ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de către ceilalți parteneri de afaceri.

Procurorul a precizat că nu împărtășește punctul de vedere al instanței de apel, din următoarele considerente:

Prin Încheierea de ședință din data de 21 iunie 2002, Dosar nr. 1668/LJ/2002 al Tribunalului Galați, secția comercială s-a admis cererea creditoarei SC P.B.N. SA Galați și s-a dispus deschiderea procedurii de lichidare judiciară a SC E.I. SRL Galați ai cărei administratori erau inculpații.

Din actele dosarului a rezultat că procedura de citare a inculpaților pentru termenul la care s-a luat hotărârea menționată anterior a fost legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor procedurale, la sediul societății, care era și domiciliul inculpaților. Societatea nu a avut un alt sediu.

Cererea de faliment a fost comunicată inculpaților încă din data de 20 mai 2002 (dovadă de comunicare fila 16, vol. II urmărire penală).

Ulterior, în 6 august 2002 li s-a comunicat la sediul societății și încheierea din 21 iunie 2002, de deschidere a procedurii de lichidare (dovadă comunicare fila 26 vol. II urmărire penală).

Inculpații B.O.C. și B.V.G. au luat cunoștință și de intrarea în interdicție bancară (din data de 17 iulie 2002), la data de 24 iulie 2002 (dovezi comunicare fila 56 vol. II urmărire penală, semnate personal de inculpat).

A rezultat că inculpații au avut cunoștință de faptul că, față de societatea la care erau administratori, a fost demarată procedura de lichidare judiciară.

Inculpații nu au făcut cunoscută partenerilor de afaceri situația reală a societății lor.

Cu o parte dintre ei au început derularea unor contracte comerciale anterior lunii mai 2002 (este cazul SC A. SA Galați, SC R. SRL Galați, SC S. și C. SA Hârșova, SC R.C. SRL Săcele, SC M.T.I. 97 SRL Galați, SC T. SRL Galați, SC T.I.E. SRL Cluj-Napoca).

Intenția inculpaților a fost să îi inducă și mențină în eroare pe reprezentanții legali ai părților vătămate.

Astfel, inițial au achiziționat marfă, în mod repetat, pe care au achitat-o (în cazul SC A. SA Galați, SC R. SRL Galați, SC S. și C. SA Hârșova), iar pentru ultimele livrări, de o valoare mai mare, au emis file CEC care, ulterior, au fost refuzate la plată pentru lipsă de disponibil în cont.

Din probatoriile administrate în cauză au rezultat că filele CEC sau biletele la ordin reprezentau un mijloc de plată, potrivit înțelegerilor contractuale încheiate între inculpați și reprezentanții părților vătămate.

Chiar dacă s-au folosit expresii de genul „filele CEC au constituit garanția mărfii livrate” sau „file CEC lăsate drept garanție”, în mod constant, toți reprezentanții părților vătămate au precizat că au primit file CEC sau bilete la ordin semnate și ștampilate la data livrării mărfii, urmând ca acestea să fie introduse la plată la termenul convenit, de regulă 30 zile de la facturare.

În acest sens sunt declarațiile martorilor T.M., E.N., contractul încheiat cu partea vătămată SC A. SA Galați, declarațiile martorilor S.N. (SC R. SRL Galați), D.C. (SC D.E. SRL Timișoara), G.R. și contractul încheiat cu partea vătămată SC S. și C. SA Hârșova, declarația martorului M.G. și contractul încheiat cu partea vătămată SC R.C. SRL Săcele, declarația martorului M.A. (SC T. SA Cluj-Napoca), C.A. (SC T. SA Galați), C.D.O. (SC M.&A.T. SRL București), M.C. (SC M.T.I. 97 SRL Galați), C.M. (SC H.T. SRL Galați), Ț.G.I. (SC T. SRL Galați), P.E. (SC T.I.E. SRL Cluj-Napoca), date în cursul urmăririi penale.

Potrivit înțelegerii dintre părți și practicii în materie comercială, părțile vătămate puteau trece pe filele CEC și biletele la ordin data scadenței, acest lucru neavând relevanță în ce privește existența infracțiunii reținute în sarcina inculpaților.

Faptul că inculpații au acționat cu intenția de a induce în eroare pe părțile vătămate a rezultat și din următoarele împrejurări:

- Marfa a fost achiziționată de la părțile vătămate în perioada martie 2002 - iulie 2002, iar inculpații nu au adus la cunoștință reprezentanților legali, în momentul emiterii filelor CEC, faptul că nu au disponibil în cont și au probleme financiare.

Inculpații solicitau, înainte de scadență, părților vătămate să nu introducă la plată filele CEC, stabilind alte termene de plată, pe care nu le respectau.

Astfel, în ce privește SC A. SA Galați, martorul E.N. a arătat că inculpații l-au anunțat, la data scadenței, că nu au disponibil în cont. A semnat cu aceștia un protocol de reeșalonare a plăților, la 4 iulie 2002, deși mai existaseră două termene de plată nerespectate.

Au stabilit ca filele CEC să fie introduse la plată la data de 16 iulie 2002, asigurându-l că atunci vor fi bani în cont. Cu toate acestea, inculpații nu au alimentat contul.

La fel au procedat și cu părțile vătămate SC R. SRL Galați, SC R.C. SRL Săcele, SC T.P. SA Galați.

În condițiile în care la data de 31 mai 2002 aveau în contul deschis la BCR doar suma de 244.863 ROL (scrisoare de bonitate, fila 264 dosar urmărire penală), inculpații au achiziționat în perioada imediată următoare marfă în valoare de 3.404.201.377 ROL (de la societățile menționate la punctele 2, 3, 4, 6, 8, 10, 12 din rechizitoriu), pentru plata căreia au emis file CEC.

În perioada 9 ianuarie 2002 - 30 iulie 2002, societatea inculpaților a contractat un număr de 19 credite de la bănci comerciale și cooperative de credit, în valoare totală de 3.745.153.554 ROL, achitând în perioada 12 martie 2002 - 13 august 2002 rate și dobânzi în sumă totală de 3.148.595.554 ROL, soldul rămas fiind de 596.758.000 ROL.

Marfa achiziționată de la părțile vătămate a fost vândută de către inculpați, iar contravaloarea acesteia a fost încasată, aproape integral, plata făcându-se în numerar sau cu ordine de plată, la termen. Diferența neîncasată este de 395.092.395 ROL.

Cu toate acestea, inculpații au dat altă destinație sumelor încasate (de peste 5 miliarde ROL).

Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a rezultat că în perioada ianuarie 2002 - iunie 2002, societatea inculpaților a încasat de la debitorii săi suma totală de 494.000.000 ROL, plătind totodată către creditorii săi datorii în sumă totală de 888.993.138 ROL.

De asemenea, s-a stabilit că, în luna iulie 2002, inculpații B.O.C. și B.V.G. au ridicat din casieria societății E.I. SRL Galați la 1 iulie 2002, dividende aferente anului 2001, în sumă de 466.090.259 ROL.

Din verificarea actelor contabile a rezultat că inculpații nu au acordat credite societății SC E.I. SRL Galați, însă, s-a constatat că inculpatul B.V.G. a ridicat în perioada ianuarie 2002 - iulie 2002 sume mari de bani din casieria societății, în valoare totală de 3.713.000.000 ROL, pe care le-a decontat ulterior, integral, până în luna decembrie 2002, fără a se cunoaște însă destinație acestor sume sau proveniența banilor decontați.

Inculpații au contractat împrumuturi și de la persoane fizice, împrumutând la data de 19 iunie 2002 suma de 19.000 dolari SUA, de la martorii T.D. și M.L.

Deși au menționat în contract că acești bani vor fi folosiți pentru susținerea societății SC E.I. SRL, suma nu a fost înregistrată în contabilitate, fiind restituită de inculpați în anul 2003.

În urma analizei extraselor de cont, respectiv a registrului de casă, în perioada 1 ianuarie 2002 - 31 iulie 2002, s-a constatat că SC E.I. SRL a efectuat plăți în vederea achitării creditelor bancare și dobânzilor aferente, au achitat suma de 888.993.138 ROL debitorilor societății, s-au făcut plăți către furnizorii de marfă și s-a constatat că societatea a înregistrat unele plăți în avans către unii furnizori, deși nu s-au găsit contracte comerciale care să cuprindă clauza de plată în avans a mărfurilor (în sumă de 347.026.441 ROL).

De reținut este și faptul că societatea inculpaților avea multe datorii. Din raportul întocmit de lichidatorul SC S. 2000 SRL a rezultat că valoarea creanțelor celor 26 de creditori ai societății se ridica la 9.640.608.099 ROL.

Față de raportul de expertiză contabilă efectuată în apel, instanța a reținut că SC E.I. SRL mai avea de încasat, la data de 31 iulie 2002, creanțe în sumă de 10.313.685.964 ROL.

Expertiza efectuată în apel s-a limitat la citirea balanței de verificare analitică din 31 iulie 2002, întocmită de administratori.

Nu se poate ajunge la o concluzie corectă doar citind balanța (sumele trecute în diferite conturi), fără a se verifica dacă mențiunile se justifică, pe bază de documente și fără a urmări rulajul în alte conturi.

De exemplu, suma de 1.151.324.551 ROL a fost trecută în contul 461 (Debitori diverși) în mod greșit, deoarece, în fapt, a fost luată de inculpat din casierie.

De altfel, s-a reținut și în Sentința comercială nr. 198 din 10 mai 2005 a Tribunalului Galați, de închidere a procedurii falimentului, că inculpații nu și-au îndeplinit obligația de ținere corectă a evidenței contabile.

Pe de altă parte, inculpații B.O.C. și B.V.G. au depus, în apărarea lor, în apel, doar trei bilete la ordin emise în favoarea societății lor, cu scadența în septembrie 2002, dată ulterioară consumării infracțiunii din prezenta cauză și în valoare de 723.640.000 ROL.

În concluzie, soluția de achitare a inculpaților B.O.C. și B.V.G., cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este nelegală, iar pe baza unei analize temeinice a materialului probator administrat în cauză se impune condamnarea acestora, deoarece au emis file CEC și bilete la ordin, știind că pentru valorificarea acestora nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul obținerii unor foloase materiale injuste, cu prilejul încheierii și executării unor contracte comerciale, cauzând un prejudiciu de 5.667.843.322 ROL.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. în referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., procurorul a solicitat admiterea recursului declarat, casarea în parte, sub aspectul laturii penale, a Deciziei penale nr. 10A de la 9 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală și, în rejudecare, condamnarea inculpaților B.O.C. și B.V.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la câte o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege, cu privare de libertate.

La termenul de judecată de la 26 mai 2009, în recurs, Înalta Curte, constatând întemeiată cererea formulată de intimații inculpați, pentru a da posibilitatea acestora să-și angajeze un apărător și să pregătească apărarea, cauza aflându-se la primul termen de judecată a amânat cauza la 15 septembrie 2009, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la filele 40 - 41, dosarul Înaltei Curți.

La termenul de judecată de la 15 septembrie 2009, procurorul și apărătorul ales al intimaților inculpați au solicitat amânarea cauzei având în vedere Hotărârea Adunării Generale a Judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție din 1 septembrie 2009 și Hotărârea Secției Judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din 3 septembrie 2009, iar după deliberare, Înalta Curte, având în vedere Hotărârea Adunării Generale a Judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție din 1 septembrie 2009 a amânat cauza la 22 octombrie 2009, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, aflată la filele 63 - 64 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, la întrebarea instanței, apărătorul intimaților inculpați a precizat că intimata inculpată B.O.C. cunoaște termenul, dar nu se va prezenta, întrucât are doi copii minori și nu dorește să dea declarație în cauză.

Intimatul inculpat B.V.G. a învederat că nu dorește să mai dea o altă declarație în această fază procesuală.

Reprezentantul Ministerului Public, în concluziile orale, în dezbateri a precizat că își restrânge criticile cu privire la soluția de achitare, doar referitor la trei dintre actele materiale, fapte reținute la punctele 8, 10 și 11 și săvârșite după interdicția de a emite cecuri. În acest sens, a arătat că faptele subzistă în legătură cu părțile civile SC M.A., H.T. și T. SRL cu care relațiile au continuat și după intrarea în interdicție bancară și începerea procedurii de lichidare, întrunind elementele infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. A mai arătat că pentru toate faptele este incident alin. (2) al art. 215 C. pen. și, prin înlăturarea alin. (5), întrucât prejudiciul este sub limita prevăzută de lege, se impune condamnarea inculpaților în condițiile art. 215 alin. (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedepse care să reflecte pericolul social concret al activității inculpaților.

În ce privește recursul părții civile, a pus concluzii de respingere, ca nefondat.

Apărătorul intimaților inculpați a pus concluzii de respingere a ambelor recursuri, ca nefondate, susținând că inculpații nu au luat cunoștință de procedura de faliment, deoarece nu au fost citați la sediul social și a depus la dosarul cauzei și concluzii scrise.

Poziția din ultimul cuvânt a intimatului inculpat B.V.G. a fost consemnată în partea introductivă a prezentei decizii.

În amplele concluzii scrise depuse la dosar, intimații inculpați prin apărător au arătat că nu a fost efectuat niciun act de inducere în eroare de către inculpați, că paguba cauzată societăților comerciale în cauză nu este rezultatul unei acțiuni de inducere în eroare exercitată de către aceștia.

S-a susținut că în cauză nu este îndeplinită latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune prin inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, dovedind și probând în cadrul apelului că cei doi inculpați nu au efectuat niciun act material de inducere în eroare, nicio acțiune de amăgire a vreunei din părțile vătămate cu privire la faptul plății.

În această analiză au pornit de la derularea exactă a situației de fapt în cauză, de la o împrejurare de necontestat: acceptarea de către reprezentanții părților vătămate, societăți comerciale, cu prilejul încheierii și executării contractelor comerciale, de file CEC în alb, doar semnate și ștampilate de către inculpați, ce urmau a fi completate de partea vătămată la rubrica data emiterii cu o dată nereală, ulterioară, dată la care s-a convenit a fi scadentă.

Această situație a fost omisă, ignorată cu bună știință de recurent care a susținut în continuare, faptul că intenția inculpaților de inducere în eroare a rezultat din modalitatea de săvârșire a faptelor, aceștia neaducând la cunoștința reprezentanților legali ai părților vătămate în momentul emiterii filelor cec, faptul că nu au disponibil în cont.

Mecanismul derulării relațiilor comerciale dintre societatea administrată de inculpați și reprezentanții legali ai celor 12 societăți comerciale - părți vătămate în cauză este următorul: la fiecare ridicare a mărfii și facturii fiscale aferente, inculpații/delegatul societății, numita P.M., înmânau reprezentantului părții vătămate o filă CEC doar semnată și stampilată; în unele cazuri se convenea o dată precisă care să fie data scadenței, când partea vătămată urma să completeze fila CEC și să o introducă spre decontare, în alte cazuri (s-a avut în vedere situația părții vătămate SC R. SRL, Săcele - Brașov) data scadentă urma să fie trecută de partea vătămată atunci când „va primi confirmare de la B. că va exista disponibil în cont” (declarație martor M.G., fila 242 dosar de urmărire penală).

În dovedirea realității mecanismului mai sus descris, au probat, în cadrul apelului, ca data reală a emiterii filelor CEC este o dată anterioară celei pe care o regăsesc înscrisă pe fila CEC la rubrica „data emiterii” (data înscrisă pe fila CEC este în fapt data convenită de părți a reprezenta scadența).

În concluziile scrise a fost arătată în detaliu situația filelor CEC emise pentru fiecare parte vătămată, concluzionându-se că din întreg mecanismul derulării relațiilor comerciale a rezultat faptul că reprezentanții legali ai părților vătămate au acceptat ca, în momentul livrării mărfii și eliberării facturii fiscale aferente către societatea administrată de inculpați să li se înmâneze concomitent filele cec, dar completate la rubrica emitere cu o dată ulterioară (în unele cazuri chiar, așa cum s-a arătat, au existat părți vătămate care au completat, în mod abuziv, o dată a scadenței stabilită și știută doar de acestea).

Părțile vătămate în cauză au avut reprezentarea clară asupra faptului că societatea administrată de inculpați nu avea, la momentul real al emiterii filelor cec, provizionul necesar acoperii acestora.

De asemenea, intimații inculpați, prin apărător au menționat că au dovedit, prin probe, că reprezentanții celor 12 societăți considerate părți vătămate și-au manifestat acordul, și-au dat concursul cu privire la o situație ireală, au acceptat înscrierea de mențiuni nereale la rubrica „data emiterii” și „suma de bani”, elemente esențiale ale cecului, caz în care nu se poate accepta concluzia instanței de fond, că asupra acestora a fost exercitată o acțiune de amăgire, de inducere în eroare în legătură cu faptul plății.

Convenindu-se între partenerii comerciali, respectiv societatea administrată de inculpați și fiecare din cele 12 societăți părți vătămate în cauză, cu privire la inserarea în cuprinsul filei CEC de mențiuni nereale, false, a fost alterat caracterul de instrument de plată al cecului.

Filele CEC care fac obiectul prezentei cauze au fost emise de către inculpații B.O. și B.V. nu ca mijloc de plată pentru produsele achiziționate, ci ca o garanție pentru efectuarea unei plăți ulterioare, prin alte mijloace de plată.

Dovada în acest sens a rezultat din faptul emiterii filelor CEC în alb, doar semnate și ștampilate, rubricile privind „data emiterii” și „suma de bani” fiind completate ulterior de reprezentanții părților vătămate mergând tocmai pe considerentul că, până la data convenită drept scadentă, inculpații urmau să achite contravaloarea mărfurilor achiziționate cu alte mijloace de plată, existând cazuri când inculpații, până la data convenită drept scadență a cecului, au efectuat plăți parțiale către societățile părți vătămate în cauză, uzându-se de alte mijloace de plată, arătându-se în detaliu în ce au constatat acestea.

Astfel, se arată că filele CEC au fost emise pentru garanție. De asemenea se consideră că s-a interpretat tendențios faptul că dacă inculpații au efectuat plăți parțiale către societățile părți vătămate, acestea s-au realizat prin compensare, în condițiile în care compensarea era chir o modalitate de plată acceptată de reprezentanții legali ai părților vătămate, stabilită clar la momentul încheierii contractelor de livrare marfă.

Totodată, intimații inculpați prin apărător consideră că atât în cuprinsul rechizitoriului, al sentinței primei instanțe, cât și în motivele de recurs nu se cunoaște și nu se face distincția între depunerea cererii de deschidere a procedurii de lichidare judiciară, pe de-o partea și admiterea cererii, cu consecința dispunerii de către instanță a deschiderii procedurii de lichidare judiciară, pe de altă parte.

Inculpații nu au avut cunoștință de depunerea cererii de către creditoarea SC P.B.N. SA și nu au aflat de deschiderea procedurii de lichidare judiciară decât spre sfârșitul lunii august, când au și depus actele contabile la lichidatorul SC S. 2000 SRL Galați, fiind verificat Dosarul nr. 1668/LJ/2002 al Tribunalului Galați având ca obiect cererea de deschidere a procedurii de lichidare judiciară, din care a rezultat că cererea de deschidere a procedurii de lichidare s-a judecat cu lipsă de procedură în privința debitoarei SC E.I. SRL Galați.

Dreptul de administrare al inculpaților B.O. și B.V. a fost ridicat abia la sfârșitul lunii august 2002, prin încheierea din 30 august 2002 și prin urmare, fie ea deschisă procedura de lichidare judiciară la data de 21 iunie 2002, până la 30 august 2002 când s-a ridicat dreptul de administrare al debitoarei, aceștia puteau derula legal relații comerciale.

În mod greșit se invocă faptul că activitatea infracțională a inculpaților s-a desfășurat și în cursul lunii august 2002, din nicio probă administrată în cauză nerezultând că în acea lună s-ar fi încheiat și executat contracte comerciale or că s-ar fi emis filele CEC.

Studiind atât actele depuse de părțile vătămate, cât și răspunsul la obiectivul nr. 1 din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză se poate constata că ultima livrare de marfă către societatea administrată de inculpați a fost făcută de partea vătămată SC H.T. SRL Galați la data de 16 iulie 2002 în baza facturii fiscale nr. 8954028.

Totodată, filele CEC care fac obiectul prezentei cauze au fost emise de către inculpați înainte de intrarea în interdicție bancară din data de 17 iulie 2002; filele CEC completate de unele părți vătămate (SC R. SRL; SC M.&A.T. SRL; M.T.I. 97 SRL și SC H.T. SRL) care la rubrica data emiterii au zile din cursul lunii august 2002 au fost în realitate emise anterior, în august fiind doar data convenită de părți a reprezenta scadența și a fi prezentate cecurile la bancă spre decontare.

Obiectiv vorbind, inculpații nici nu puteau emite filele CEC în cauză în cursul lunii august 2002, ca o consecință a intrării în interdicție bancară, având obligația de a restitui imediat băncilor la care erau clienți formularele CEC aflate în posesia lor.

Alte aspecte demne de semnalat, de natură a conduce la concluzia că inculpații B.O. și B.V. nu au acționat cu rea-credință și nu au urmărit să desfășoare o activitate de inducere în eroare a părților vătămate cu care au intrat în relații comerciale sunt că, societatea administrată de inculpați, SC E.I. SRL Galați a fost înființată în cursul anului 1992, având ca obiect principal de activitate comerțul cu produse laminate, iar timp de 10 ani, până la incidentul din cursul anului 2002, societatea și-a făcut un nume în domeniul afacerilor, definindu-se prin seriozitatea în relațiile comerciale, că o mare parte din societățile comerciale părți vătămate, inculpații au derulat relații comerciale de substanță (valori mari), o lungă perioadă de timp anterior lunii mai 2002, pe parcursul cărora inculpații și-au executat întocmai obligațiile contractuale, efectuând plățile aferente livrărilor de marfă, în condițiile detaliate menționate, că blocajul financiar în care a intrat societatea administrată de cei doi inculpați și agravarea apoi a situației s-a datorat unui cumul de factori, independenți de voința inculpaților (deschiderea procedurii de lichidare judiciară a societății, interdicția bancară, inculpatul B.V. a fost reținut la poliție, din data de 30 august 2002 s-a dispus prin încheierea Tribunalului Galați, ridicarea dreptului debitoarei SC E.I. SRL de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de ele, au fost situații în care societatea administrată de inculpați, valorificând ulterior marfa achiziționată de la părțile vătămate, nu a încasat banii de la cumpărător, bani ce ar fi constituit lichidități pentru achitarea propriei datorii către furnizor.

Totodată, intimații inculpați prin apărător consideră că nu este realizată nici latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina acestora, întrucât în cauza dedusă judecății, inculpații B.O. și B.V. nu au acționat niciodată cu intenția de a înșela societățile comerciale părți vătămate, aceștia acționând de fiecare dată cu bună-credință ce rezultă din faptul că anterior perioadei mai - august 2002, au derulat relații comerciale o lungă perioadă de timp anterior lunii mai 2002, onorându-și corespunzător obligațiile de plată; pe chiar parcursul perioadei mai - august 2002 inculpații au depus toate eforturile și au efectuat plăți parțiale către societățile comerciale - părți vătămate.

S-a precizat că analizând materialul probator în cauză au constatat că s-au efectuat de către inculpați, plăți către părțile vătămate, nu doar înainte de data de 17 iulie 2002, data intrării în interdicție bancară, dar chiar ulterior acestei date, prin livrarea către părțile vătămate de mărfuri în compensare, în condițiile detaliate, după intrarea în incidență de plată, inculpații au continuat eforturile de achitare a debitului acumulat față de furnizori. Astfel, în data de 31 iulie 2002 inculpații au stins prin compensare debitul avut față de SC A. SA Galați, facturând două electropompe avute în custodie la această societate; la data de 19 august 2002 inculpații au achitat prin compensare debitul în sumă de 182.036.970 ROL către SC H.T. SRL Galați.

După emiterea filelor CEC de către inculpați (așa cum s-a dovedit, toate filele CEC care fac obiectul prezentei cauze au fost înmânate societăților-părți vătămate anterior datei de 17 iulie 2002), înainte de a se împlini data scadentă și de a se prezenta băncii filele CEC spre decontare, inculpații au adus la cunoștința reprezentanților legali ai părților vătămate lipsa provizionului necesar, solicitând amânări la efectuarea plății și neintroducerea filelor CEC spre decontare, așa cum a detaliat, în cazul mai multor societăți, inclusiv SC R. SRL. Astfel, însuși reprezentantul legal al acestei societăți, martorul S.N. a recunoscut „cu o zi înainte de termenul fixat pentru prima filă CEC emis către SC A. SA au fost declarați în CIP, și să nu introduc filele CEC la plată”. Martorul a mai declarat că a luat decizia de a introduce filele CEC la plată, numai după ce a făcut eforturi să îi contacteze pe soții B. în scopul ajungerii la o înțelegere. S-a pus întrebarea când au fost exercitate aceste demersuri de către reprezentantul părții vătămate, care a recunoscut că a fost rugat la data de 17 iulie 2002 să nu prezinte fila CEC spre decontare, dar care imediat a doua zi, pe 18 iulie 2002 a introdus spre plată fila CEC BA................ Se arată că martorul se contrazice în propriile afirmații, căci un pasaj mai jos, în cuprinsul declarației sale își enunța de fapt scopul: „pentru a putea investi cele două cecuri cu putere executorie am fost nevoit să le introduc la plată cu toate că știam că societatea a fost declarată în C.I.P.”

Nu în ultimul rând în sprijinul afirmațiilor lor stă și declarația martorei P.M. în sensul că „aflând de incidență, am primit sarcina de la administratorii SC E. să contactez firmele furnizoare să le notific acest lucru cu propunerea de reeșalonare a plăților.”

De asemenea, intimații inculpați B.O.C. și B.V.G., prin apărător au evidențiat și atitudinea de rea-credință manifestată de reprezentanții legali ai părților vătămate, în cazul SC A. SA Galați, SC R.C. SRL, SC M.T.I. 97 SRL Galați, SC T. SRL Galați, SC T.P. SA Galați, au for evidențiate aspecte cu privire la biletele la ordin emise drept garanție.

Nu în ultimul rând nu a fost dovedit în cauză nici scopul infracțiunii de înșelăciune, constând în „obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.” Astfel, s-a arătat că din nicio probă administrată în cauză nu a rezultat că inculpații și-ar fi însușit vreo sumă de bani corelativ cu prejudicierea societăților comerciale - părți vătămate. Dimpotrivă există dovezi clare că cei doi inculpați au făcut tot posibilul să achite debitele societății, acumulate față de părțile vătămate, au făcut tot posibilul să își continue activitatea comercială: au creditat societatea, au contractat împrumuturi de la persoane fizice pe care le-au garantat cu bunuri personale, au efectuat plăți în chiar ziua în care au intrat în C.I.P., au efectuat plăți prin compensare ulterior momentului în care au intrat în interdicție bancară. Câr privește mențiunea făcută de acuzare, că inculpații ar fi ridicat din casieria societății dividendele aferente anului 2001, aceasta nu satisface exigența folosului material injust, dividendele reprezentând un folos material just, cuvenit asociatului.

În concluzie, intimații inculpați, prin apărător consideră soluția de achitare dispusă față de aceștia, de instanța de apel prin Decizia penală nr. 10/A din 9 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, ca fiind legală și temeinică, solicitând respingerea, ca nefondat a recursului promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, așa cum a fost precizat oral și de recurenta parte civilă SC R. SRL, împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele de recurs ale parchetului, în limitele arătate, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și 17 C. proc. pen. și respectiv din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) cel referitor la partea civilă, Înalta Curte constată recursurile parchetului și părții civile ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

În ceea ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, așa cum a fost precizat de către procuror, în limitele arătate:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză rezultă că instanța de apel în mod corect a stabilit nevinovăția inculpaților B.O.C. și B.V.G. în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată fiecare, respectiv aceea de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, în raport cu situația de fapt reținută.

Astfel, în contextul cauzei, prima instanță de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilind că inculpații B.O.C. și B.V.G., în calitatea pe care au deținut-o aceea de administratori ai SC E.I. SRL nu au avut intenția de a induce în eroare cele douăsprezece părți vătămate cu ocazia încheierii și executării contractelor comerciale, prin emiterea filelor CEC, atâta timp cât părțile vătămate în condițiile arătate, au acceptat, ca la momentul livrării mărfii și eliberării facturii fiscale aferente către societatea administrată de inculpați să li se înmâneze concomitent file CEC completate la rubricile „emitere” și „suma de bani”, cu o dată ulterioară și respectiv doar semnate și ștampilate, urmând a fi completate ulterior, nemaiputând constitui mijloace de plată, ci titluri de garanție, acestea având reprezentarea clară că societatea nu avea la momentul real al emiterii filelor CEC, provizionul necesar acoperirii acestora.

În mod concret, în limitele precizate oral de către procuror, cu privire la filele CEC emise de către SC E.I. SRL Galați către societățile SC C & I M.&A.T. SRL, SC H.T. SRL Galați și SC T. SRL Galați există neconcordanțe la rubricile menționate, în condițiile mai sus arătate, ce se coroborează cu declarațiile martorilor S.L., C.M., G.D.

Astfel, în ceea ce privește filele CEC emise de către SC E.I. SRL Galați către SC C & I M.&A.T. SRL, respectiv BA......... emisă la Galați, la 27 iulie 2002, BA............ emisă la Galați la 29 iulie 2002, BA.............. emisă la Galați la 5 august 2002, în raport cu data emiterii și numărul lor, remiterea acestora, există neconcordanțe sub aspectul momentului completării acestora, de către societatea administrată de către inculpați.

Referitor la fila CEC emisă de SC E.I. SRL Galați către SC H.T. SRL Galați și anume BM........ emisă la Galați la 15 august 2002, aceasta a fost emisă la data de 16 iulie 2002, doar semnată și ștampilată, fiind înmânată părții vătămate când aceasta a înmânat tabla părții vătămate.

De asemenea, fila CEC emisă de către SC E.I. SRL Galați către SC T. SRL Galați, respectiv BK....... emisă la Galați la 16 septembrie 2002, inițial nu a fost emisă către partea vătămată, ci către SC P. SRL Galați, fiind înmânată administratorului acestei societăți, martorul G.D. pentru garantarea plăților, iar la solicitarea numitului T.I., director la SC T. SRL Galați, la începutul lunii august, martorul G.D. i-a înmânat acestuia fila CEC, fără a înștiința inculpații B.O.C. și B.V.G.

Martorul S.L. în declarația dată în cursul urmăririi penale a menționat că „La data de 10 iunie 2002 s-a prezentat la sediu societății administratorul lui SC M.&A.T. SRL București, domnul C.D. care a venit cu o cerere pentru debitat și cutat rulouri de tablă zincată, pe care le avea în custodie la o societate din Brăila, cerere pe care am aprobat-o și în urma căreia s-a încheiat Procesul-verbal de prestări servicii în dublu exemplar cu nr. 37 din 11 iunie 2002, cu specificația să o bag în execuție în momentul când voi primi dispoziție, până atunci marfa rămânând în custodie. După o perioadă de circa 30 zile mai exact la 9 iulie 2002 am primit telefon de la administratorul societății din București, comunicând că nu mai prelucrează rulourile și că va trimite un delegat să ridice cele 5 rulouri întrucât a găsit un client pentru a le vinde. În aceeași zi s-a prezentat delegatul firmei din București cu încă două persoane care s-au recomandat a fi administratorii unei firme din Galați, aceștia venind cu un autocamion cu număr de Galați. În momentul când am predat cele 5 rulouri și le-a încărcat în mașină am pus să semneze pe procesul-verbal de pretări servicii încheiat, reprezentantul lui SC M.&A. SRL București. Precizez că persoanele care au însoțit reprezentantul societății din București și declarau că sunt din Galați erau un bărbat și o femeie având vârsta între 25 - 30 ani …”

Martorul C.M. în declarația dată în cursul urmăririi penale a menționat că „Împreună cu C.V. sunt acționar la SC H.T. S.R. Galați și amândoi suntem administratori. În legătură cu relația comercială dintre societatea noastră și SC E.I. SRL Galați arăt că la începutul lunii iulie 2002 am fost contactați de P.M. care s-a recomandat delegat al SC E.I. și ne-a solicitat o cantitate de tablă, asigurându-ne că plata se face cu CEC, societatea pe care o reprezintă neavând probleme financiare. Nu cunoșteam SC E.I., însă o cunoșteam pe P.M. de la alte firme și prezenta garanței. Pe data de 16 iulie 2002 am livrat către E.I. 10.780 kg tablă în valoarea de 182.036.970 ROL primind fila CEC BM........... doar semnată și ștampilată cu condiția că dacă în termen de 30 zile nu se achită marfa cu alte mijloace de plată să restituim fila CEC. Pentru că în acest interval de timp de 30 zile nu mi s-a achitat pe data de 15 august 2002 am introdus fila CEC la plată, fila CEC fiind completată de C.V. Precizez că la data de 15 august 2002 când am introdus fila CEC la plată i-am contactat pe soții Burghelea și aceștia ne-au spus că nu sunt probleme și vor face plata. Nu ne-au spus în mod clar dacă sunt sau nu în incidență de plată. Când am constatat refuzul la plată 23 august 2002, noi deja ne compensasem cu SC E.I. astfel că în prezent nu avem nicio pretenție civilă față de această societate.”

Același martor, în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță a menționat că „Îmi mențin declarația dată în faza de u.p. În calitate de administrator al SC H.T. SRL, am vândut către societatea inculpată tablă în sumă de 182 milioane ROL, plata făcându-se cu filă CEC scadentă la 30 zile. În 2 rânduri societatea inculpaților printr-o angajată P.M. mi-a solicitat să amân introducerea filei CEC la plată, am fost de acord, însă ulterior am spus că la data de 15 a lunii vom introduce fila CEC la plată, am procedat în acest sens, însă aceasta a fost restituită cu lipsă disponibil. Văzând această situație, am luat hotărârea de a ne da inculpații un electromotor, astfel că datoriile dintre noi s-au stins. Înainte de a introduce pe 15 august, fila CEC la plată, am luat legătura cu cei doi inculpați, la sediul societății, aceștia asigurându-mă că va exista disponibil în cont și nu vor fi probleme la plată. Am aflat că inculpații aveau mai multe datorii și eu am fost cel care am venit cu propunerea de a lua în compensare acel motor, inculpații fiind de acord.

Martorul G.D. în declarația dată în cursul urmăririi penale a precizat că „Sunt administrator al SC P. SRL Galați societate care are ca obiect principal de activitate comerțul cu produse laminate. Am avut relații comerciale, atât cu E., cât și cu T. Cu SC E.I. SRL am început colaborarea pe la începutul anului 2001 și nu am avut probleme de natură economică, adică cu privire la plată, aceasta făcându-se prin O.P., numerar, compensări și CEC. Pentru garantarea plăților S.C. E.I., mai bine zis B.O.C. mi-a lăsat drept garanție CEC-ul BK............. pe care în relația dintre societățile noastre nu am fost nevoit să-l folosesc. În luna aprilie 2002 B.O. mi-a solicitat un împrumut în bani și i-am spus că nu pot să o împrumut dar o pot ajuta în alt mod. Eu aveam bani în acel moment însă vroiam să cumpăr tablă de la S.C. T. După ce i-am spus acest lucru lui B.O. ea a venit cu propunerea să cumpăr marfa pentru ei, ei să-mi factureze în continuare marfa, iar eu să le plătesc lor pe lor, iar ea să plătească la 30 zile la T. Am fost de acord cu propunerea ei și am acționat așa cum am arătat mai sus, eu lăsând la T. B.O. emise de E. Pe la începutul lunii august 2002 am fost contactat de T.I. director de livrări la T. care mi-a spus că E. nu a achitat și facturi și știind că am lucrat în numele E. mi-a cerut să clarific situația. Am contactat familia B. și mi-au spus că au probleme financiare și că pe moment nu au posibilități de achitare a facturilor și am comunicat acest lucru la T. de unde am aflat că SC E.I. sunt în incidență de plată. Am convenit cu cei de la T. să le dau fila CEC arătată mai sus pe care o aveam de la E. și aceștia au fost de acord să o primească …”.

Același martor, în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță a menționat că „Mențin declarația dată în cursul urmăririi penale. La rugămintea celor doi inculpați am intermediat o relația de afaceri între firma inculpaților și SC T. SRL Galați, deoarece îl cunoșteam pe directorul comercial, numitul T.G.I. Marfa a fost ridicată în cinci tranșe de către mine, dar a fost facturată către SC E.I., fiind apoi refacturată către SC P. SRL Galați. Eu le-am plătit fie în numerar, fie cu ordin de plată marfă luată și am valorificat marfa la rândul meu către alte societăți. Conform înțelegerii cu SC T. cei doi au emis bilete la ordin, care au fost aduse de mine, ulterior am aflat că cei doi inculpați au mai achiziționat o cantitate de marfă dar nu știu cu ce au plătit cei doi inculpați. Eu aveam o filă CEC în alb de la cei doi inculpați, întrucât în mai multe rânduri le-am mai împrumutat bani, și întrucât înțelegerea făcută cu SC T. era a se emite fila CEC, iar, întrucât inculpații au motivat că li se terminase carnetul de CEC-uri am dat eu către SC T. fila CEC, la acel moment nu știam că inculpații sunt în interdicție bancară, dar știam că au probleme. Am procedat astfel și pentru că T. își făcea probleme că biletele la ordin emise de inculpați au fost refuzate la plată. Arăt că o parte din marfa pe care eu am luat-o a fost plătită în avans de către mine către inculpați, după ce înțelegerea dintre ei a fost perfectată.”

De asemenea, martora P.M. a arătat în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță modalitatea în care aveau loc plățile între societatea inculpaților și părțile vătămate.

Astfel, aceasta a menționat că „Mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale. Am lucrat ca agent comercial la SC E.I., având obligația de a căuta furnizori și clienți. Plata mărfurilor achiziționate de societate se făcea cu file CEC, bilete la ordin sau ordine de plată, termenele scadente fiind funcție de înțelegerile între societăți sau de contract. În general mijloacele de plată erau completate de inculpată, dar au fost situații când acestea au fost lăsate în alb, fiind completate de cei care le introduceau la plată.

Se întâmpla uneori să completez eu aceste mijloace de plată, astfel fiind cazul SC A. și SC T. Se întâmpla ca la emiterea filei ce să fie bani în contul societății dar de multe ori fiind vorba de file CEC scadente la aproximativ 30 de zile, să miza pe faptul că până la scadență vor fi bani în contul societății. Mărfurile achiziționate fiind revândute unor alte societăți. Noi am aflat că firma fusese introdusă în procedura de faliment de o societate față de care se emiseseră file CEC care nu fuseseră onorate, deși se stabilise cu acea societate ca plățile să se facă repetat pe parcurs și s-a aflat că se deschisese procedura falimentului abia în ziua în care se făcuse acest lucru, la Tribunal.

Știu că firma a intrat în interdicție bancară atunci când SC A. a introdus la plată file CEC, probabil la 21 iunie 2002. Din câte știu, a doua zi după ce societatea a intrat în interdicție bancară au fost predate toate filele CEC la băncile care le-au emis și nu a mai fost emisă nicio filă CEC de la acea dată. În legătură cu marfa ridicată de la SC M.A. București aceasta a fost facturată pe 9 iulie și 16 iulie 2002 dar filele CEC au fost emise o săptămână înainte, fiind lăsate la o societate din Brăila. Menționez că aceasta marfă a venit de la București cu o zi sau două înainte ca societatea să afle că a intrat în interdicție bancară, iar în ce privește relația cu SC H.T.

SRL, marfa a fost livrată către societatea noastră după care s-a aflat că suntem în interdicție, iar fila CEC fusese emisă anterior probabil la o altă livrare de marfă. Am lăsat filele CEC pentru plata mărfii provenite de la SC M.A. la societatea din Brăila, semnate și ștampilate, fără a fi completat restul, întrucât acea firmă fusese intermediar între noi și societatea din București. Am avut încredere în această societate pentru că lucrasem anterior, deși teoretic aceasta putea fi introdusă la plată oricând. În general, filele CEC erau introduse la plată în bancă, iar societatea ținea evidența datelor când erau scadente și alimentau contul.

Au fost și situații când societățile au introdus la plată filele CEC mai devreme decât termenul convenit și au fost decontate. Existau situații când societatea făcea plata în avans, fie prin decontare, fie prin ordine de plată, în situația în care marfa se achita anticipat de societatea noastră și existau discuții cu privire la continuarea relațiilor comerciale, mijlocul de plată rămânea la societatea respectivă. De la organele de poliție am aflat că a existat o filă CEC rămasă la SC P. și care a ajuns de la aceasta la SC T.

SRL pentru a recupera c/valoarea plății mărfii bilete la ordin. Rețin că în perioada mai - iulie 2002, înainte de a se intra în incidență de plată, inculpații au contractat în nume propriu un împrumut pentru plata unei părți din datoria de 900.000.000 ROL, respectiv a unui CEC scadent către SC R. din Brașov.”

Totodată, în raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi și aflat la filele 580 - 590 în vol. I dosarul de urmărire penală se concluzionează la unul din obiective că „… s-a stabilit că SC „E.I.” SRL în urma comercializării mărfurilor de la cele 12 societăți mai are de încasat suma de 395.092.395 ROL …”, iar în raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în apel, aflat la filele 335 - 343 vol. I al dosarului curții de apel se concluzionează la unul din obiective că „Pe baza Balanței de verificare emisă la data de 31 iulie 2002, expertiza contabilă a stabilit că societatea administrată de cei doi inculpați, SC E.I. SRL, înregistra la nivelul lunii iulie 2002, creanțe în cuantum de 10.313.685.964 ROL.”, așa încât neîndeplinirea obligațiilor comerciale ale inculpaților față de părțile civile s-a datorat și unui blocaj financiar survenit ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor celorlalți parteneri de afaceri.

Astfel, în raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că nu poate fi avută în vedere critica formulată de către procuror, cu privire la dovedirea vinovăției inculpaților B.O.C. și B.V.G. în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată pentru care au fost trimiși în judecată, referitor la cele trei acte materiale, menționate, întrucât mijloacele de probă mai sus menționate exclud existența unei acțiuni de inducere în eroare a inculpaților la momentul încheierii și executării contractelor, atâta timp cât cele trei societăți au acceptat emiterea filelor CEC, cu titlu de garanție, în raport cu data emiterii lor și suma de bani, remiterea acestora, iar ulterior compensarea obligațiilor sau plata acesteia, așa încât, atât obiectiv, cât și subiectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

Astfel, Înalta Curte consideră că între percepția asupra probelor administrate și soluția pronunțată nu există vădite și esențiale neconcordanțe, așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte consideră că prima critică analizată prevalează, în raport cu aceea referitoare la schimbarea de încadrare juridică, în sensul înlăturării reținerii alin. (2) și înlăturarea alin. (5) de la art. 215 C. pen., așa încât s-ar fi impus reținerea în sarcina ambilor inculpați a dispozițiilor art. 215 alin. (2), (3), (4) C. pen. și chiar în aceste condiții, față de împrejurările faptice concrete referitoare la CEC-urile emise, ce conțin neconcordanțe asupra elementelor esențiale, reprezentând titluri de garanție și nicidecum mijloace frauduloase și ansamblul consecințelor pe care le-ar fi putut produce, exclud reținerea încadrării juridice solicitate, așa încât nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.

Referitor la recursul declarat de recurenta parte civilă SC R. SRL, Înalta Curte constată că acesta este nemotivat, așa încât acesta va fi analizat numai prin prisma cazurilor de casare ce s-ar fi putut avea în vedere din oficiu, în condițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

Din analiza cauzei asupra mijloacelor de probă administrate sub aspectul acțiunii civile formulată de partea civilă mai sus menționată rezultă, că instanța de apel, în raport cu soluția dispusă sub aspectul acțiunii penale, în mod corect a dat eficiență dispozițiilor art. 346 alin. (2) C. proc. pen. și constatând că în cauză nu a fost acoperit prejudiciul către partea civilă SC R. SRL Galați, aceasta constituindu-se în calitatea menționată încă din cursul urmăririi penale, pentru un prejudiciu de 285.099.962 ROL reprezentând contravaloarea mărfii livrate conform facturilor fiscale nr. 8271790 din 19 iunie 2002 (92.141.462 ROL) și nr. 8271797 din 3 iulie 2002 (192.958.500 ROL), potrivit adresei aflată la fila 136 în vol. I din dosarul de urmărire penală, a obligat în solidar inculpații la plata sumei menționate.

În raport cu cele mai sus menționate, instanța de recurs constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele.

De asemenea, verificând hotărârea atacată nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și recurenta parte civilă SC R. SRL împotriva Deciziei penale nr. 10/A din 9 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, ca urmare a asigurării asistenței obligatorii, ce a avut loc pentru termenul de judecată de la 26 mai 2009 de către doamna avocat I.M., cu împuternicirea avocațială nr. 016837 emisă la 11 mai 2009, potrivit art. 6 cu referire la art. 5 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență juridică și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență juridică privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie penală încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și recurenta parte civilă SC R. SRL împotriva Deciziei penale nr. 10/A din 9 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.