Disproportionate penalty for drug possession: appellate standard for individualizing sentence under prior criminal record

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 963 din 11 octombrie 2002, Tribunalul București, secția a II–a penală, a condamnat pe inculpatul C.G. la 2 ani și 6 luni închisoare în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția la zi, începând cu 6 iunie 2002.

A fost confiscată de la inculpat în vederea distrugerii cantitatea de 0,48 grame heroină.

S-a dispus a fi restituită inculpatului suma de 5.050.000 lei, ce a fost indisponibilizată în urma percheziției domiciliată.

S-a reținut că, în data de 6 iunie 2002, în jurul orelor 6,55, lucrătorii de poliție în cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog București, au efectuat o percheziție la adresa din București, unde locuiau fără forme legale inculpatul C.G. și prietena sa, R.M.M.

Cu această ocazie în locuință au fost descoperite, într-un tub tip medicamente de culoare albă, 12 pungulițe din plastic transparent sigilate la un capăt prin ardere și care conțineau un praf de culoare maron. Cele 12 pungulițe aparțineau inculpatului C.G., iar din raportul de constatare tehnico–științifică nr. 112017 din 6 iunie 2002, a rezultat că acestea conțineau cantitatea de 0,53 gr. heroină.

Tot cu ocazia percheziției au fost găsite și ridicate de organele de poliție sumele de 550.000 lei și 4.500.000 lei.

Ulterior, din cercetările efectuate în cauză a rezultat că aceste sume nu proveneau din vânzarea de droguri, ci din vânzarea unor bunuri și munca prestată de inculpat.

Inculpatul a recunoscut fapta, dar a declarat apel în cauză, solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 735/ A din 12 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, a dedus durata executării pedepsei de la 6 iunie 2002, la zi și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.G., care prin apărătorul său, a reinterat motivul din apel, referitor la greșita individualizare a pedepsei prin aplicarea unei pedepse prea aspre, necorespunzătoare gradului de pericol social al faptei și făptuitorului.

Recursul este nefondat.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în cauză, se constată că instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.

Așa fiind, în mod corect, instanța de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul, bazat pe reinterarea aceleiași critici, apare ca nefondat și va fi respins, ca atare.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi.

Văzând și dispozițiile referitoare la plata cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariului pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 735/ A din 12 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 iunie 2002, la 12 martie 2003.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2003.