Criminal liability of prosecutor for confirming non-initiation of charges based on legal evaluation of evidence

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 55/P/2010 din 5 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 366/35/P/2010 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiționarul F.G. împotriva Rezoluției din 16 februarie 2010 dată în Dosarul nr. 844/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

A respins pretențiile civile ale petiționarului ca fiind neîntemeiate.

A obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin plângerea adresată instanței petiționarul a cerut desființarea Rezoluției din 16 februarie 2010 dată în Dosarul nr. 844/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de magistratul procuror C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.

Instanța a reținut că prin rezoluția atacată procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale cu motivarea că lipsește elementul material al laturii obiective pentru infracțiunile la care petiționarul face trimitere în cuprinsul plângerii.

Împotriva soluției dispusă de procuror - după parcurgerea etapei prealabile - a formulat plângere la instanță, petiționarul pretinzând că făptuitoarea a săvârșit cele două infracțiuni întrucât a instrumentat în mod superficial o cauză penală în care acesta a formulat plângere împotriva numitului F.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și tulburare de posesie, pronunțând o soluție greșită, contrar actelor și lucrărilor cauzei.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale dată în Dosarul nr. 898/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita, prin care procurorul C.M. a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale formulată de organul de cercetare penală, a fost menținută prin Rezoluția din 2 decembrie 2009 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita.

Împotriva acestei rezoluții, petiționarul a formulat plângere la instanță, cauza având termen la 8 iunie 2010.

Examinând actele și lucrările cauzei, instanța de fond a reținut că rezoluția atacată este legală și temeinică.

Actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către intimata C.M., rezoluția dată de aceasta fiind, de altfel, supusă cenzurii instanței de judecată.

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., instanța de fond a reținut că magistratul procuror C.M. a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, conform art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., față de făptuitorul F.N., cercetat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) C. pen. și art. 220 C. pen., reținând o stare de fapt corectă și o încadrare juridică corespunzătoare.

Pretențiile de natură pecuniară - 10.000 euro - solicitate de petiționar cu titlu de daune morale nu au niciun temei legal, astfel că instanța de fond le-a respins ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței, pronunțată de instanța de fond, a declarat recurs petiționarul F.G. solicitând casarea acesteia, iar în cadrul rejudecării admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 38514 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 2781 alin. (7) C. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente :

Pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiții:

Prima condiție constă în existenta acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de urmărire penală poate deține informațiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de a doua condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b1).

Întrucât actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit în mod neechivoc, că procurorul C.M. a acționat în cadrul și cu respectarea legii, nesăvârșind vreo faptă de natură penală - atunci când a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul F.N. - Înalta Curte constată că, soluția de netrimitere în judecată este corectă, neexistând temeiuri pentru desființarea acesteia.

Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit - fără o justificare pertinentă, plauzibilă, legală - de soluția adoptată de magistratul procuror în Dosarul nr. 898/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita, nu poate conduce la concluzia săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., respectiv art. 264 C. pen.

Interpretarea și evaluarea probelor administrate într-o cauză, fie de organele de poliție, fie de procuror ori de instanța de judecată este atributul organelor judiciare, iar împotriva unei soluții ori hotărâri considerate nelegale și netemeinice, atât dispozițiile constituționale, cât și cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac.

A admite altfel, ar însemna că deschiderea altor căi de atac, în afara celor ordinare și extraordinare, prevăzute de legislația în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg sistemul judiciar.

Cum în cauză, magistratul procuror C.M. a adoptat soluția în Dosarul nr. 898/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita, pe baza actelor premergătoare dispuse și administrate în cauză, nu există temeiuri care să justifice casarea hotărârii și implicit desființarea rezoluției în condițiile în care legea a fost respectată.

Așa fiind Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.G. împotriva Sentinței penale nr. 55 din 5 mai 2010 a Curții de Apel Oradea.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.G. împotriva Sentinței penale nr. 55 din 5 mai 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2010.