Drug trafficking conviction validity: rejection of agent provocateur defense and revocation of suspended sentence due to illegal mitigation

Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului probator aflate în dosarul cauzei constată următoarele:

1. Tribunalul București, secția I penală, prin Sentința penală nr. 1154/F din 24 decembrie 2009 pronunțată în Dosar nr. 32682/3/2009 a hotărât următoarele:

A respins ca neîntemeiată cererea inculpatului I.R.M. de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de tentativă la trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

1. În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a), art. 74 alin. ultim, art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul I.R.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861 și art. 862 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe o durată de 6 ani, ce reprezintă termen de încercare.

A dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) C. pen., și anume:

a) să se prezinte lunar la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 864 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 16 iulie 2009 și până la zi.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea M.A.P. nr. 164/UP/2009 emis în data de 17 iulie 2009 de Tribunalul București, secția I penală, dacă nu este arestat în altă cauză.

2. În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a), art. 74 alin. ultim, art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861 și art. 862 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe o durată de 6 ani, ce reprezintă termen de încercare.

A dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) C. pen., și anume:

a) să se prezinte lunar la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 864 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 16 iulie 2009 și până la zi.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea M.A.P. nr. 165/UP/2009 emis în data de 17 iulie 2009 de Tribunalul București, secția I penală, dacă nu este arestat în altă cauză.

3. În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a), art. 74 alin. ultim, art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul N.C.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis a unui autoturism pe drumurile publice.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861 și art. 862 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe o durată de 6 ani, ce reprezintă termen de încercare.

A dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) C. pen., și anume:

a) să se prezinte lunar la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 864 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 03 iunie 2009 și până la zi.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea M.A.P. nr. 132/UP/2009 emis în data de 03 iunie 2009 de Tribunalul București, secția I penală, dacă nu este arestat în altă cauză.

4. În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a), art. 74 alin. ultim, art. 37 alin. (1) lit. b), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.E. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 03 iunie 2009 și până la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpatul C.E. suma de 300 RON.

Conform art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a ridicat măsura asiguratorie instituită prin ordonanța din data de 30 iulie 2009, dispunând restituirea către inculpatul N.C.L. a telefonului marca N., împreună cu cartela aferentă și către inculpatul C.E. a telefonului marca N., împreună cu cartela aferentă.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează: I.R.M. - 3.300 RON, D.N. - 3.600 RON, N.C.L. - 3.600 RON și C.E. - 3.600 RON, onorariile avocaților din oficiu, în cuantum de câte 300 RON, fiind avansate din fondul Ministerului Justiției.

În baza sentinței Tribunalului, inculpații I.R.M., D.N. și N.C.L. au fost puși în libertate la data de 24 decembrie 2009.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că, prin Rechizitoriul nr. 164/D/P/2009 din data de 06 august 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, inculpații au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, fiind acuzați că, în noaptea de 02/03 iunie 2009, I.R.M. și D.N. au organizat, condus și coordonat preluarea de către N.C.L. și C.E. a cantității de aproximativ 3 kilograme de substanță despre care cunoșteau că este heroină, de la colaboratorul având nume de cod „P.G.” și de la investigatorul sub acoperire cu nume de cod „P.Ș.”, iar inculpatul N.C.L. și că, în aceeași noapte, a condus pe drumurile publice autoturismul marca B., fără a poseda permis de conducere.

În faza de urmărire penală, au fost administrate următoarele mijloace de probă: denunțul numitului A.C.O.; procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliție la data de 16 aprilie 2009, privind substituirea cantității de aproximativ 2,77 kilograme de heroină; două procese-verbale din data de 03 iunie 2009 privind redarea în formă scrisă a convorbirilor înregistrate în mediul ambiental, purtate de investigatorul sub acoperire „P.Ș.” și colaboratorul „P.G.” cu numita „A.” și inculpații N.C.L. și C.E.; procesele-verbale de consemnare a convorbirilor telefonice și comunicărilor tip SMS și MMS, interceptate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul București, împreună cu notele anexe, de redare în formă scrisă; procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire „B.F.”; procesul-verbal de prindere în flagrant din data de 03 iunie 2009; procesul-verbal privind efectuarea livrării supravegheate de droguri, întocmit de investigatorul sub acoperire „P.Ș.”; declarația colaboratorului „P.G.”; procesul-verbal de supraveghere operativă din data de 02 iunie 2009; declarațiile martorilor D.N.V. și H.C.; celelalte procese-verbale întocmite de anchetatori.

În cursul cercetării judecătorești, au fost audiați inculpații, iar, în calitate de martori, investigatorul sub acoperire „P.Ș.” și colaboratorul „P.G.”. De asemenea, s-a constatat imposibilitatea audierii martorei H.C., conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen., iar, în privința martorului asistent D.N.V., s-a renunțat la audierea acestuia, potrivit art. 329 alin. (3) C. proc. pen., Tribunalul ținând seama de declarațiile celor doi martori din faza de urmărire penală, această măsură nefiind contestată nici de procuror, nici de inculpați.

Analizând întregul probatoriu al cauzei, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

Prin Rechizitoriul nr. 109/D/P/2009 din data de 18 iunie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A.C.O., D.C.V.F. și D.F.D., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., precum și disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor, într-un dosar separat, față de învinuiții N.C.L., C.E., numiții „M.”, „A.” sau „C.”, „S.” și alte persoane implicate în activitățile ilicite de trafic de droguri, care au format obiectul respectivului dosar.

S-a reținut că, la data de 03 aprilie 2009, inculpații A.C.O., D.C.V.F. și D.F.D. au vândut investigatorului sub acoperire „D.S.” și colaboratorului său „S.A.” cantitatea de 0,72 grame de pulbere care conținea heroină, morfină, codeină și cofeină (conform raportului de constatare tehnico-științifică din 08 aprilie 2009) iar, ulterior, în cursul nopții de 03/04 aprilie 2009, în jurul orei 0130, aceiași inculpați au mai vândut cantitatea de 306,64 grame de pulbere care conținea heroină, morfină, codeină și cofeină. Totodată, în cursul aceleiași nopți, inculpatul A.C.O. a predat lucrătorilor de poliție două pachete conținând cantitatea de 2.469,4 grame de substanță ce conține heroină, morfină, codeină și cafeină (conform raportului de constatare tehnico-științifică din 08 aprilie 2009).

În urma denunțului formulat de inculpatul A.C.O., au fost continuate investigațiile, pentru identificarea persoanei de la care acesta a preluat cantitatea de droguri, cunoscută sub numele „M.” (persoană de sex bărbătesc, rezidentă în Grecia), constituindu-se astfel Dosarul nr. 164/D/P/2009.

Astfel, în prezenta cauză, s-a dispus autorizarea investigatorilor sub acoperire, având nume de cod „B.F.” și „P.Ș.” și respectiv a colaboratorului acestora, având numele de cod „P.G.”.

Colaboratorul „P.G.” a reușit să intre în contact cu „M.” (care era interesat să recupereze drogurile livrate inculpatului A.C.O.), cei doi comunicând doar prin telefon și internet și stabilind ca, la data de 02 iunie 2009, colaboratorul să se întâlnească cu o femeie trimisă de „M.”, ce urma să preia drogurile.

Pentru identificarea lui „M.” și a persoanelor din anturajul acestuia, implicate în traficul de droguri, s-a autorizat livrarea sub supraveghere, cu substituirea totală, a cantității de aproximativ 2,77 kilograme de heroină, ce a format obiectul Dosarului nr. 109/D/P/2009, pe care inculpatul A.C.O. a susținut că a primit-o de la „M.”, pentru a o valorifica.

În ziua de 02 iunie 2009, în jurul orei 1900, investigatorul sub acoperire „P.Ș.” și colaboratorul „P.G.” s-au întâlnit cu o femeie trimisă de „M.”, care s-a recomandat „A.”, stabilind ca primii doi să aducă drogurile, în aceeași seară, la restaurantul M.D. situat în zona str. B. din sectorul 1, acestea urmând să fie preluate de alte persoane trimise de „A.”. Discuțiile respective au fost înregistrate audio-video în baza autorizației nr. 379/2009 emisă de Tribunalul București.

Investigatorul sub acoperire și colaboratorul s-au deplasat la restaurantul M.D., având asupra lor o geantă în care se afla substanța înlocuitoare a drogurilor, în jurul orei 2400 fiind abordați de inculpații N.C.L. și C.E., aceștia susținând că au fost trimiși de „A.”, pentru a prelua geanta cu droguri. Până în jurul orei 0130, investigatorul sub acoperire, colaboratorul și cei doi inculpați au purtat discuții în legătură cu preluarea drogurilor, care au fost înregistrate audio-video în mediul ambiental, în baza autorizației emise de Tribunalul București.

În acest interval de timp, ceilalți doi inculpați, I.R.M. și D.N., au supravegheat zona restaurantului, ținând legătura telefonic între ei, precum și cu inculpatul N.C.L., comunicându-și permanent date despre derularea întâlnirii, luând decizii referitor la modalitatea în care trebuia să fie preluată și transportată geanta în care se aflau drogurile.

Geanta a fost predată în mod efectiv inculpatului C.E., acesta împreună cu inculpatul N.C.L. părăsind, în jurul orei 0200, zona în care avusese loc întâlnirea cu investigatorul sub acoperire și colaboratorul. Cei doi inculpați au purtat o scurtă discuție, lângă autoturismul condus de inculpatul N.C.L., acesta aducându-i la cunoștință inculpatului C.E. că nu îl va transporta cu acel autoturism spre locul de destinație a drogurilor.

Inculpatul N.C.L. a făcut o serie de verificări în zonă, conducând autoturismul marca B., în mai multe rânduri, spre Piața V. și spre Piața M., deși nu poseda permis de conducere (procesul-verbal de verificare în baza de date), pentru a constata dacă sunt persoane sau mașini suspecte în apropiere.

Inculpatul C.E. s-a îndreptat către Piața M., având asupra sa geanta de voiaj în care se afla substanța înlocuitoare a drogurilor, iar, la scurt timp, cei doi inculpați au fost reținuți de către lucrătorii de poliție, cărora le-au declarat că organizarea preluării drogurilor fusese realizată de o altă persoană, căreia i-au indicat doar porecla. Inculpații au mai susținut cu acea ocazie că, pentru transportarea și asigurarea securității drogurilor, primiseră anticipat ori urmau să primească bunuri și diferite sume de bani în valoare de 5.000 euro (inculpatul N.C.L.) și respectiv 500 RON (inculpatul C.E.).

Asupra inculpatului C.E. a fost găsită suma de 300 RON, acesta susținând că a primit-o de la cei care l-au trimis după geantă și reprezenta o recompensă pentru activitatea pe care urma să o desfășoare.

În drept, Tribunalul a constatat că faptele inculpaților I.R.M., D.N., C.E. și N.C.L., constând în aceea că, în noaptea de 02/03 iunie 2009, au desfășurat operațiuni privind circulația unui drog de mare risc, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Astfel, inculpații N.C.L. și C.E. au acționat în conivență cu inculpații I.R.M. și D.N., având reprezentarea că geanta preluată și transportată conținea heroină, fapt ce rezultă fără echivoc din procesele-verbale de consemnare a conținutului convorbirilor telefonice și a celor din mediul ambiental (interceptate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul București), realizate în perioada 02 - 03 iunie 2009 de către inculpații, investigatorul sub acoperire „P.Ș.” și colaboratorul „P.G.”, coroborate cu declarațiile investigatorului sub acoperire și colaboratorului, dar și cu declarațiile inculpaților N.C.L. și C.E. din faza de urmărire penală, precum și cu celelalte procese-verbale întocmite de organele de urmărire penală.

Deoarece, în urma activităților materiale concordante, realizate pe baza unui plan conceput în comun, inculpații N.C.L. și C.E. au preluat geanta, având reprezentarea că aceasta conține droguri, cel din urmă fiind și reținut în timp ce o transporta, Tribunalul a constatat că infracțiunea de trafic de droguri s-a realizat din punct de vedere subiectiv și obiectiv, astfel că cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de tentativă la trafic de droguri, formulată de inculpatul I.R.M., este neîntemeiată.

Tribunalul a mai constatat, tot în drept, că fapta inculpatului N.C.L. constând în aceea că, în noaptea de 02/03 iunie 2009, a condus pe drumurile publice autoturismul marca B., fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul a ținut seama, conform criteriilor stabilite în art. 72 C. pen., de gradul concret de pericol social al faptelor, de împrejurarea și modalitatea în care au fost comise, de poziția procesuală adoptată pe parcursul procesului penal, precum și de calitatea de recidivist sau de infractor primar, reținând în acest sens că inculpatul C.E. se află în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (a săvârșit infracțiunea după executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1278/2004 a Judecătoriei sectorului 1 București), în timp ce ceilalți trei inculpați nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

Întrucât inculpații au săvârșit faptele împreună, Tribunalul a reținut, în sarcina acestora, circumstanța agravantă legală prev. de art. 75 lit. a) C. pen.

Având în vedere că inculpații au acționat la provocarea organelor de urmărire penală, Tribunalul a reținut, în beneficiul acestora, și circumstanțe atenuante, conform art. 74 alin. ultim C. pen., în raport cu care a coborât pedepsele sub minimul special prevăzut de lege, potrivit art. 76 lit. a) C. pen.

În privința inculpatului N.C.L., aceste circumstanțe reale au fost reținute numai pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, ele fiind legate doar de fapta respectivă.

Tribunalul a mai reținut că natura faptelor, împrejurarea și modalitatea în care au fost comise conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, astfel că, în temeiul art. 65 și art. 71 C. pen., a interzis inculpaților exercitarea acestor drepturi, atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie.

Întrucât cele două infracțiuni săvârșite de inculpatul N.C.L. se află în concurs real, Tribunalul, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat acestuia pedeapsa principală cea mai grea și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., stabilită pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

Tribunalul a apreciat, ținând seama de persoana inculpaților I.R.M., D.N. și N.C.L., dar și de motivele care au determinat reținerea în favoarea lor de circumstanțe atenuante, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment și, chiar fără executarea pedepselor aplicate, aceștia nu vor mai săvârși infracțiuni, astfel că, în temeiul art. 861 și art. 862 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acelor pedepse, impunând inculpaților, pe durata termenului de încercare, respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 lit. a) - d) C. pen. De asemenea, făcând aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

Conform art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., Tribunalul a dispus punerea de îndată în libertate a celor trei inculpați, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

În privința inculpatului C.E., Tribunalul, în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv, deoarece temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu s-au schimbat.

În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, Tribunalul a confiscat de la același inculpat suma de 300 RON, obținută în urma desfășurării activității infracționale.

Conform art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., Tribunalul a ridicat măsura asiguratorie instituită de procuror și a dispus restituirea către inculpații N.C.L. și C.E. a telefoanelor aparținând acestora, împreună cu cartelele aferente, constatând că nu se impune confiscarea lor, întrucât, potrivit art. 111 C. pen., măsurile de siguranță (printre care și aceea la care se referă art. 118 lit. b) C. pen.) au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzută de legea penală, or, în speță, aceste cerințe ale legii nu sunt îndeplinite, deoarece telefoanele mobile nu sunt de natură, prin ele însele, să genereze și să faciliteze săvârșirea unor infracțiuni și, ca atare, nu prezintă o stare de pericol, în sensul prevederilor legale sus-menționate.

Referitor la cantitatea de 2,77 kilograme de substanță ce conține heroină, morfină, codeină și cafeină, care a format obiectul Dosarului nr. 109/D/P/2009, Tribunalul a constatat că, în cauza respectivă, s-a solicitat confiscarea acesteia, astfel că cererea procurorului de a se dispune și în prezenta cauză confiscarea ei este nefondată.

2. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul București (la data de 29 decembrie 2009) și inculpatul C.E. (la data de 04 ianuarie 2010).

În motivele scrise de apel, Parchetul a criticat sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

1. greșita reținere în favoarea celor patru inculpați, cu privire la infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. ultim C. pen.;

2. greșita individualizare a pedepselor aplicate celor patru inculpați, atât sub aspectul duratei, cât și sub aspectul modalității de executare;

3. greșita aplicare a dispozițiilor art. 65 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., alături de pedeapsa principală stabilită în cazul fiecăruia dintre inculpații I.R.M., D.N. și N.C.L., în condițiile suspendării sub supraveghere a executării acesteia, conform art. 861 C. pen.;

4. omisiunea aplicării măsurii de siguranță prev. de art. 116 C. pen., constând în interzicerea de a se afla în municipiul București, în cazul inculpatului C.E.;

5. omisiunea aplicării circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. ultim C. pen., în cazul inculpatului N.C.L., și cu privire la infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În dezbaterile de la termenul de astăzi, reprezentantul Ministerului Public a precizat în mod explicit că nu susține motivele scrise de apel menționate la pct. 3 și 5, ci numai pe acelea indicate la pct. 1, 2 și 4, astfel că numai acestea din urmă vor fi examinate de către Curte.

În motivele scrise de apel, inculpatul C.E. a criticat judecarea sa în stare de arest preventiv, în timp ce ceilalți trei inculpați, despre care a susținut că sunt adevărații „făptași” și i-au amenințat familia, au fost puși în libertate.

Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul apelant, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a solicitat, în principal, achitarea sa, fie pe temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. (pe motiv că lipsește intenția, ca element constitutiv al infracțiunii, întrucât el nu a cunoscut conținutul real al genții preluate de la investigatorul sub acoperire și colaborator), fie pe temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen. (pe motiv că, în concret, fapta de care este acuzat nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni), iar, în subsidiar, reducerea pedepsei la care a fost condamnat în primă instanță, prin reținerea în favoarea sa și a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. În susținerea motivelor de apel, inculpatul a invocat și obținerea probatoriului pe care se întemeiază acuzarea prin încălcarea dispozițiilor art. 68 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Pe parcursul judecării apelurilor, Curtea a menținut în mod succesiv starea de arest preventiv a inculpatului C.E., conform încheierilor pronunțate la termenele din datele de 08 februarie 2010 și 22 martie 2010 (rămase definitive prin respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de acesta).

De asemenea, Curtea a procedat în mod nemijlocit la ascultarea apelantului inculpat C.E., precum și a intimaților inculpați I.R.M., D.N. și N.C.L.

Din oficiu, Curtea a dispus citarea, în vederea audierii, a martorilor H.C. și D.N.V., însă mandatele de aducere emise pe numele acestora au fost restituite cu mențiunea că nu mai locuiesc la adresele menționate în actele dosarului, cu care figurează și în evidențele poliției, martora H.C. fiind plecată din țară, iar martorul D.N.V. părăsindu-și atât domiciliul, cât și reședința fără forme legale și mutându-se la o adresă necunoscută, împrejurări în raport cu care Curtea, pe de o parte, a constatat ca fiind legală aplicarea de către prima instanță, în privința primei martore, a dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, a făcut aplicarea acelorași dispoziții, și în privința celui de-al doilea martor, urmând a avea în vedere, la judecarea cauzei, declarațiile date de aceștia în cursul urmăririi penale (necontestate de către vreunul dintre inculpați).

Analizând actele și lucrările dosarului (inclusiv declarațiile date în prezenta cale de atac), prin prisma dispozițiilor art. 378 alin. (1) și (2) C. proc. pen., în raport cu motivele susținute, precum și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea a constatat că apelul Parchetului este fondat (numai în ceea ce privește motivele menționate la pct. 1 și 2), în timp ce apelul inculpatului C.E. este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:

Situația de fapt stabilită de prima instanță este corectă, întrucât corespunde probatoriului administrat în cauză, eronată fiind numai reținerea de către aceasta a săvârșirii faptelor ca urmare a provocării inculpaților de către organele de urmărire penală.

Astfel, Curtea a remarcat, în prealabil, că niciunul dintre cei patru inculpați nu a contestat situația de fapt descrisă în sentința Tribunalului, inculpații I.R.M., D.N. și N.C.L. nedeclarând apel în cauză, iar inculpatul C.E. negând doar faptul că ar fi cunoscut conținutul genții preluate de la investigatorul sub acoperire „P.Ș.” (nume de cod) și colaboratorul „P.G.” (nume de cod).

De asemenea, Curtea a constatat că, prin declarațiile date în apel, niciunul dintre inculpați nu a contestat prezența, în noaptea de 02/03 iunie 2009, în interiorul (N.C.L. și C.E.) și respectiv în preajma (I.R.M. și D.N.) restaurantului M.D. situat în zona Străzii B., unde s-a realizat în mod efectiv tranzacția având ca obiect substanța înlocuitoare a cantității de aproximativ 2,77 kilograme de heroină, conform Ordonanței Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nr. 51/A/2009 din data de 02 iunie 2009 de autorizare a livrării supravegheate de droguri, cu substituirea totală a acestora și procesului-verbal de substituire din aceeași dată, întocmit de ofițeri de poliție din cadrul I.G.P.R.-D.C.C.O., iar ultimii trei inculpați nici preocupările personale legate de preluarea genții în care se aflau drogurile substituite.

Versiunea susținută în apel de inculpații I.R.M., D.N. și C.E. a fost aceea că ei știau că, în geanta respectivă, se afla suma de 5.000 - 6.000 de euro și că au fost trimiși în acel loc să o ridice (chiar prin furt, potrivit primului inculpat) de către o persoană de sex feminin cunoscută de ei drept „V.”, zisă și „A.”, despre care nu au putut furniza însă informații utile, care să permită a fi identificată, în timp ce inculpatul N.C.L. a susținut că el s-a deplasat la restaurantul anterior menționat pentru a cumpăra cocaină pentru consumul propriu și acolo, în locul vânzătorului cu care trebuia să încheie tranzacția, s-au prezentat două persoane care au făcut vorbire despre o geantă de care el nu a fost interesat.

Aceste susțineri ale inculpaților sunt contrazise însă de restul probatoriului administrat în cauză, care dovedește, mai presus de orice îndoială, că inculpații I.R.M. și D.N. au organizat și coordonat preluarea de către inculpații N.C.L. (cu care au ținut tot timpul legătura prin telefon) și C.E. (desemnat ca executant) a genții despre care cunoșteau că are înăuntrul său cantitatea de aproximativ 3 kilograme de heroină, ultimii doi inculpați urmând a fi recompensați, pentru activitatea lor, cu sumele de 5.000 euro și respectiv 500 RON (din care inculpatului C.E. i s-a și plătit anticipat suma de 300 RON, descoperită asupra sa).

În acest sens, Curtea a reținut că, potrivit procesului-verbal de prindere în flagrant, investigatorul sub acoperire și colaboratorul, având asupra lor geanta tip troler în care se afla substanța înlocuitoare a heroinei (ambalată în două pachete de formă pătrată, cu dimensiuni de aproximativ 20 cm, învelite în scotch de culoare neagră și respectiv maro), au intrat în restaurantul M.D., unde au ocupat una dintre mesele libere. Între timp, la una dintre mesele învecinate, s-au așezat inculpatul N.C.L. și martora H.C., la scurtă vreme inculpatul deplasându-se spre locul unde se aflau investigatorul sub acoperire și colaboratorul, în timp ce martora a ieșit afară, rămânând să-l aștepte într-un autoturism B. parcat în zonă. În continuare, inculpatul N.C.L. s-a așezat la masa ocupată de investigator și colaborator, discutând cu aceștia. După aproximativ 10 minute, la aceeași masă s-a așezat și inculpatul C.E., care l-a salutat pe primul inculpat și s-a implicat în discuțiile purtate cu investigatorul și colaboratorul, timp în care zona restaurantului a fost supravegheată dintr-un autoturism A. În jurul orei 0100, investigatorul și colaboratorul, împreună cu cei doi inculpați, au părăsit incinta restaurantului, continuându-și discuțiile, timp în care geanta a rămas în posesia investigatorului. După aproximativ 10 minute, investigatorul a lăsat geanta respectivă pe trotuar, de unde a fost preluată de inculpatul C.E., care s-a deplasat cu ea, mergând pe jos, pe str. B., în direcția Piața M., în același sens deplasându-se, la volanul autoturismului B., și inculpatul N.C.L. În acel moment, s-a realizat intervenția organelor de poliție constituite în dispozitivul de supraveghere, în prezența cărora inculpatul C.E., fiind întrebat despre conținutul genții pe care o transporta, a declarat că în aceasta „se află droguri”, iar inculpatul N.C.L., fiind interogat asupra prezenței sale în zonă, a precizat că „locuiește în apropiere și l-a rugat un prieten să îl ajute cu ceva”.

Investigatorul sub acoperire „P.Ș.” a precizat în procesul-verbal întocmit că, în urma convorbirilor telefonice purtate de colaborator cu numiții „M.” și „A.”, s-a convenit ca predarea drogurilor să se realizeze la restaurantul anterior menționat unor „băieți” trimiși de aceștia, cei doi fiind tocmai inculpații N.C.L. și C.E., care au venit, în această ordine, la masa unde el și colaboratorul s-au așezat. Investigatorul a mai precizat că, în cursul discuțiilor cu inculpatul N.C.L., la care a asistat și inculpatul C.E., el a explicat că, înăuntrul genții, se află două pachete de heroină, care trebuie să ajungă la „A.” și, întrebându-l pe cel dintâi câți bani primește pentru serviciul său, acesta a afirmat „sper să merite, pentru că de fiecare dată când am ajutat-o a meritat”. Conform investigatorului, după ce inculpatul N.C.L. a plecat, mutându-se peste drum într-un autoturism B., discuțiile au continuat cu inculpatul C.E., căruia i-a spus foarte clar, chiar de mai multe ori, că în geantă se află droguri, acesta afirmând că înțelege și că a mai ajutat-o și cu alte ocazii pe „A.”, transportându-i asemenea substanțe.

Investigatorul sub acoperire, fiind audiat ca martor de către prima instanță, în condițiile art. 861 - 862 C. proc. pen., și-a menținut afirmațiile din faza de urmărire penală, precizând că le-a spus în mod explicit persoanelor care s-au prezentat pentru ridicarea genții, pe care le cunoștea sub numele de „L.” și „E.”, că aceasta conține droguri și că geanta respectivă a fost preluată efectiv de inculpatul C.E.

La rândul său, colaboratorul „P.G.” a confirmat în declarația dată în cursul urmăririi penale că discuțiile legate de predarea genții s-au purtat, în restaurantul anterior menționat, cu inculpații N.C.L. și C.E., cărora li s-a spus în mod clar că, înăuntrul acesteia, se află două pachete cu heroină.

Și colaboratorul, fiind audiat ca martor de către prima instanță, în condițiile art. 861 - 862 C. proc. pen., și-a menținut această declarație, precizând că le-a spus ambilor inculpați că geanta conținea 3 kilograme de heroină, fără ca aceștia să se arate mirați.

În același timp, martorul D.N.V., care a asistat la prinderea în flagrant a inculpatului C.E., a declarat că, în prezența sa, acesta a afirmat că pachetele descoperite în geanta aflată în posesia sa (unul de culoare neagră, iar celălalt de culoare maro) „conțin heroină”.

Totodată, martora H.C., persoana care l-a însoțit pe inculpatul N.C.L. la restaurantul în discuție, a confirmat că acesta se cunoștea cu inculpatul C.E., că s-au așezat amândoi la o masă unde se aflau două persoane (n.n. investigatorul sub acoperire și colaboratorul) și că, după ce au plecat de acolo, cel dintâi „era agitat” și a făcut mai multe drumuri cu autoturismul, dus-întors, spre Piața V. și spre Piața M.

Nu în ultimul rând, nota de redare a conținutului discuției în mediul ambiental purtată în noaptea respectivă, în jurul orei 2400, între investigatorul sub acoperire și colaborator, pe de o parte și inculpații N.C.L. și C.E., pe de altă parte, înregistrată în baza autorizației nr. 379/AI din 07 aprilie 2009, emisă de Tribunalul București și reînnoită de aceeași instanță în baza încheierii nr. 525/AI din 14 mai 2009, dovedește că ambii inculpați cunoșteau că geanta pe care veniseră să o preia conținea 3 kilograme de heroină.

Mai mult, inculpatul C.E. însuși a recunoscut în toate declarațiile date în faza de urmărire penală, inclusiv în fața judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventivă în ceea ce îl privește, că persoanele care i-au predat geanta i-au spus că aceasta conținea 3 kilograme de heroină și că, pentru serviciul de a prelua și transporta acea geantă, inculpatul N.C.L. i-a promis 500 RON, din care i-a plătit însă numai 300 RON.

Deși inculpatul a revenit, în cursul judecății în primă instanță și în apel, asupra declarațiilor respective, susținând fie că nu cunoștea conținutul genții pe care trebuia să o preia, fie că i s-a spus de către persoana care l-a trimis că în aceasta se afla o sumă de bani, Curtea a constatat, pe de o parte, că inculpatul nu a oferit nicio justificare pentru modificarea repetată a declarațiilor sale, inconsecvența manifestată chiar pe parcursul judecății în cele două grade de jurisdicție lipsind de credibilitate afirmațiile lui, iar, pe de altă parte, că noile declarații - prin care se tinde la susținerea nevinovăției - nu se coroborează cu probatoriul anterior analizat, conform art. 69 C. proc. pen., fiind dimpotrivă contrazise de acesta, motiv pentru care ele vor fi înlăturate ca neexprimând adevărul.

În consecință, Curtea a constatat, în apelul inculpatului C.E., ca fiind nefondată cererea sa de achitare, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât, contrar susținerilor apărării, fapta a fost săvârșită cu vinovăție în forma intenției directe. Astfel, inculpatul a cunoscut că geanta preluată și transportată conținea un drog de mare risc (după cum rezultă în mod concordant din procesul-verbal de prindere în flagrant, nota de redare a conținutului discuției înregistrate în mediul ambiental, declarațiile constante ale investigatorului sub acoperire „P.Ș.”, colaboratorului „P.G.” și respectiv ale martorului D.N.V., toate coroborate cu propriile declarații din faza de urmărire penală) și, ca atare, săvârșirea unei fapte ilicite privind punerea în circulație a acelui drog a fost prevăzută și urmărită de acesta.

În ceea ce îl privește pe inculpatul N.C.L., Curtea a constatat că și acesta a recunoscut, în toate declarațiile date în faza de urmărire penală, participarea la preluarea cantității de aproximativ 3 kilograme de heroină (drog despre care i s-a spus că se află înăuntrul genții ridicate și transportate de inculpatul C.E.), activitate în urma căreia i s-au promis, drept recompensă, bunuri și sume de bani în valoare totală de 5.000 euro, pentru ca, ulterior, în cursul judecății în primă instanță și în apel, fără a oferi vreo justificare, să retracteze acele declarații, susținând că, în realitate, el s-a deplasat la restaurantul M.D. numai pentru a cumpăra cocaină pentru consumul propriu, declarațiile sale fiind contradictorii și cât privește perfectarea sau nu a tranzacției respective.

Dincolo de lipsa oricărei motivații pentru modificarea declarațiilor inițiale, Curtea a constatat că noile declarațiile ale inculpatului nu se coroborează, conform art. 69 C. proc. pen., cu restul probatoriului cauzei (procesul-verbal de prindere în flagrant, nota de redare a conținutului discuției înregistrate în mediul ambiental, declarațiile constante ale investigatorului sub acoperire „P.Ș.”, colaboratorului „P.G.” și respectiv ale martorei H.C., dar și notele de redare a conținutului convorbirilor telefonice realizate cu inculpații I.R.M. și D.N. - ce vor fi analizate mai jos) și, de asemenea, nici măcar nu sunt credibile, în condițiile în care inculpatul respectiv susține că, aflându-se în restaurant, a văzut cum inculpatul C.E. a fost forțat, prin insistențe repetate și promisiunea plății unei sume de bani, de două persoane (n.n. investigatorul sub acoperire și colaboratorul) să preia geanta în discuție, acțiune care, în mod normal, acceptând că a fost reală (deși probatoriul cauzei nu o confirmă), nu ar fi trebuit să-i atragă atenția, dacă ar fi fost într-adevăr străină de orice preocupare din partea sa.

În plus, inculpatul nici nu a contestat soluția de condamnare pronunțată de prima instanță (nu a declarat apel în cauză), acceptând astfel ca fiind adevărată situația de fapt reținută de acea instanță, în sensul săvârșirii de către el a infracțiunii de care este acuzat.

Aceeași este situația și în cazul inculpaților I.R.M. și D.N., niciunul dintre aceștia nedeclarând apel împotriva sentinței de condamnare.

Examinând din oficiu acest aspect, în considerarea efectului integral devolutiv al apelului Parchetului, Curtea a constatat că, și în cazul celor doi inculpați anterior menționați, vinovăția a fost temeinic dovedită, probatoriul cauzei fiind lipsit de echivoc.

Astfel, Curtea a reținut, în prealabil, că inculpații înșiși au recunoscut, în declarațiile date în primă instanță și în apel, preocupările lor legate de preluarea genții în discuție, la cererea numitei „V.” (persoană neidentificată), pretinzând însă că ei știau că, în acea geantă, se afla o sumă de bani, din care o parte urma a le fi remisă lor, drept recompensă.

De asemenea, în aceleași declarații, inculpații au recunoscut deplasarea lor, în noaptea de 02/03 iunie 2009, în zona restaurantului M.D. de pe str. B., precum și faptul că, în acele împrejurări, au comunicat prin telefon, atât între ei, cât și cu inculpatul N.C.L., sfătuindu-se ulterior să-și schimbe cartelele telefonice folosite în acea noapte, lucru pe care inculpatul I.R.M. a confirmat că l-a și făcut.

Analiza conținutului notelor de redare a convorbirilor telefonice respective, interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor nr. 484/AI din 05 mai 2009, nr. 527/AI din 15 mai 2009 și nr. 592/AI din 01 iunie 2009, emise de Tribunalul București în Dosarul de urmărire penală nr. 42/D/P/2009, în care inculpații I.R.M. și N.C.L. erau cercetați pentru fapte similare, relevă cu certitudine că inculpații I.R.M. și D.N. sunt cei care au organizat și coordonat în permanență, prin intermediul inculpatului N.C.L., activitatea de preluare a genții conținând substanța ce a substituit drogurile despre care ei știau că se află înăuntrul său.

Astfel, în noaptea de 02/03 iunie 2009, în intervalul orar 2344 - 0126 (aceasta fiind chiar perioada corespunzătoare faptelor legate de preluarea genții ce conținea substanța înlocuitoare a heroinei), între inculpații I.R.M. (zis „R.”) și N.C.L. (zis „L.”), au avut loc 19 convorbiri telefonice, între inculpații D.N. (zis „A.A.”) și N.C.L. (zis „L.”), s-au desfășurat alte 10 asemenea convorbiri, pentru ca inculpații I.R.M. (zis „R.”) și D.N. (zis „A.A.”) să comunice și între ei, pe aceeași cale, purtând împreună 12 convorbiri telefonice.

În cuprinsul convorbirilor anterior menționate, inculpații I.R.M. și D.N., luând fiecare legătura cu inculpatul N.C.L., dar discutând și între ei, au transmis indicații în legătură cu modalitatea de intrare în contact cu persoanele care urmau să predea geanta în discuție, cunoscând că aceasta are legătură cu „M.” (n.n. cetățean de culoare, de naționalitate nigeriană, rezident în Grecia), „A.” și „V.” și confirmând prezența în zonă, pentru a asigura supravegherea operațiunii, a autoturismelor B. și A. la care se face referire în procesul-verbal de prindere în flagrant a autorilor nemijlociți, au hotărât că persoana care trebuia să ridice și să transporte geanta respectivă este inculpatul C.E., care urma să se deplaseze pe jos, în timp ce inculpatul N.C.L. trebuia să-l însoțească pe același traseu, la bordul autoturismului său, până la destinația stabilită („până la ăia a lui P.”), pentru a supraveghea zona, au comunicat sfaturi de precauție celor doi inculpați implicați în mod direct în preluarea genții și chiar au stabilit modalități de evitare a răspunderii în ceea ce îi privește, cerându-i inculpatului N.C.L. să se îndepărteze și să-l abandoneze pe inculpatul C.E., în momentul când au constatat prezența în zonă a organelor de poliție și stabilind să nu se mai contacteze în viitor de pe numerele de telefon folosite în acea noapte.

Modul de operare al inculpaților I.R.M. și D.N., caracterul conspirativ al acțiunilor întreprinse de aceștia, prin folosirea ca executanți a celorlalți doi inculpați, precum și măsurile de precauție pe care și le-au luat, pentru eventualitatea descoperirii faptelor, fac total neverosimilă apărarea lor în sensul că nu ar fi cunoscut conținutul real al genții în discuție (heroină substituită), afirmația că, potrivit celor cunoscute de ei, înăuntrul său s-ar fi aflat doar o sumă de bani neputând justifica un asemenea comportament, întrucât preluarea genții, în aceste condiții, nu ar fi avut în sine nimic nelegal.

În acest context, se cuvine a fi menționat și faptul că, sesizând probabil caracterul șubred al apărării inițial construite, din perspectiva împrejurării anterior menționate, inculpatul I.R.M. a susținut, pentru prima dată în declarația dată în fața instanței de apel, că, în realitate, intenția sa și a inculpatului D.N. a fost aceea de a fura geanta respectivă, aflând că aceasta conține o sumă importantă de bani, această afirmație - dincolo de caracterul său rizibil în împrejurările date - fiind singulară în ansamblul probatoriului cauzei, întrucât primul inculpat nu a iterat-o în niciuna dintre declarațiile sale anterioare (din cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță), cel de-al doilea inculpat nu a confirmat-o și nici nu există vreo altă dovadă care să o susțină în mod credibil.

Dimpotrivă, declarațiile inculpaților C.E. și N.C.L. din faza de urmărire penală, potrivit cărora drogurile preluate de ei urmau să ajungă în posesia familiei „G.” (căreia îi aparține și inculpatul I.R.M.), pentru care ei mai făcuseră și anterior servicii asemănătoare, coroborate cu acțiunile vădit coordonate ale inculpaților I.R.M. și D.N. din noaptea respectivă, confirmă că aceștia din urmă cunoșteau că geanta în discuție conținea heroină, iar demersurile lor au urmărit tocmai asigurarea reușitei operațiunii de preluare a acesteia, în condiții de maximă siguranță pentru ei.

În raport cu situația de fapt ce rezultă din probatoriul cauzei, Curtea a constatat ca fiind lipsită de orice suport probatoriu pertinent teza primei instanțe în sensul că inculpații ar fi acționat la provocarea organelor de urmărire penală, împrejurare reținută de către acea instanță drept circumstanță atenuantă judiciară în favoarea acestora, conform art. 74 alin. ultim C. pen.

Sub acest aspect, Curtea a remarcat, în prealabil, că însuși raționamentul juridic al primei instanțe este contrar legii, întrucât, dacă teza acesteia privind acțiunile provocatorii ale organelor de urmărire penală s-ar dovedi într-adevăr reală, soluția legală ce ar decurge dintr-o asemenea împrejurare nu este nicidecum aceea a reținerii ei drept circumstanță atenuantă judiciară, care are un caracter facultativ, ci cea a înlăturării obligatorii a probelor obținute ca urmare a acelor acțiuni, potrivit art. 64 alin. (2) rap. la art. 68 alin. (2) C. proc. pen. și, drept consecință, în lipsa altor probe legal obținute care să susțină acuzarea, achitarea inculpaților.

În același timp, Curtea a constatat că prima instanță nu a oferit nicio motivație concretă în susținerea tezei sale, din considerentele sentinței apelate lipsind practic orice referire la împrejurările de fapt care au determinat instanța respectivă să afirme că inculpații au acționat la provocarea organelor de urmărire penală.

Examinând din oficiu acest aspect, care a fost susținut ca motiv de apel și de inculpatul C.E., Curtea a constatat că probatoriul administrat în cauză exclude, în realitate, orice acțiune de provocare a inculpaților la săvârșirea faptelor de care sunt acuzați, acțiune care, în mod logic, nu ar fi putut proveni decât din partea investigatorului sub acoperire „P.Ș.” și colaboratorului „P.G.”, folosiți de către organele de urmărire penală în baza autorizărilor date de către procurorii de caz prin ordonanțele nr. 32/A din 06 mai 2009 și nr. 52/A din 02 iunie 2009.

Astfel, în cazul inculpaților I.R.M. și D.N., Curtea constată că orice acțiune de provocare din partea agenților respectivi este de plano exclusă, în condițiile în care nu a existat niciun contact între aceștia (nu s-au întâlnit vreodată și nu au comunicat pe nicio cale).

În cazul inculpaților C.E. și N.C.L. (care s-au prezentat pentru a ridica de la investigatorul sub acoperire și colaborator geanta în care se afla substanța înlocuitoare a heroinei), Curtea a constatat că faptele lor nu au fost determinate nicidecum de acțiunile celor doi agenți, ci de îndemnurile și indicațiile ce le-au fost transmise, începând încă înainte de realizarea întâlnirii propriu-zise cu aceștia, de către inculpații I.R.M. și D.N., cu care s-au aflat permanent în legătură prin telefon și, sub coordonarea cărora, au realizat preluarea genții respective. De altfel, între inculpații în discuție, pe de o parte și investigatorul sub acoperire și colaborator, pe de altă parte, nici nu a existat vreun contact anterior întâlnirii din restaurantul M.D., unde primii doi s-au prezentat ca urmare a indicațiilor ce le-au transmise de către ceilalți doi inculpați, potrivit convorbirilor telefonice anterior analizate.

Rezultă prin urmare că, în cazul tuturor celor patru inculpați, hotărârea infracțională, privitoare la intrarea în posesia cantității de aproximativ 3 kilograme de heroină, a fost luată mai înainte de a se realiza contactul propriu-zis cu investigatorul sub acoperire și colaboratorul și, în mod evident, independent de orice acțiune de provocare din partea acestora.

Astfel fiind, Curtea a constatat, în apelul Parchetului, că reținerea în favoarea inculpaților a circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. ultim C. pen. este vădit nelegală, impunându-se în consecință înlăturarea ei și, în mod corespunzător, și înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen., cu toate consecințele ce decurg sub aspectul individualizării pedepselor aplicate acestora.

În același timp, cu referire la inculpatul C.E., Curtea a constatat că a lipsit nu doar acțiunea de provocare a acestuia, dar și acțiunea afirmată de apărare privind constrângerea sa la preluarea genții conținând substanța înlocuitoare a heroinei, prin insistențe repetate ale investigatorului sub acoperire și colaboratorului, această din urmă susținere întemeindu-se exclusiv pe declarațiile din apel ale inculpatului respectiv și ale inculpatului N.C.L., după ce, în declarațiile anterioare (din faza de urmărire penală și din cursul judecății în primă instanță), niciunul dintre ei nu a făcut afirmații asemănătoare, situație în care noile declarații din calea de atac, oricum neconfirmate prin alte mijloace de probă, nu pot fi apreciate decât ca având un caracter pro causa și, drept urmare, vor fi înlăturate ca nesincere. Lipsa de sinceritate a acestor declarații este cu atât mai evidentă cu cât este greu de crezut că, într-un spațiu public (un restaurant), inculpatul C.E. ar fi putut ceda atât de ușor pretinselor insistențe verbale ale investigatorului sub acoperire și colaboratorului de a prelua geanta despre care cunoștea că are înăuntrul său o cantitate mare de droguri, în condițiile în care scopul dovedit al prezenței sale acolo a fost tocmai acela al ridicării genții respective. În plus, în ceea ce privește declarația inculpatului N.C.L., este ilogic ca acesta să fi asistat la pretinsele presiuni exercitate asupra inculpatului C.E. în legătură cu preluarea unei genți cu care tot el a afirmat, în aceeași declarație din apel, că nu a avut nicio legătură, nefiind interesat de ea.

Drept urmare, Curtea a constatat, în contra apărării susținute de inculpatul C.E., că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 68 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și, ca atare, nu există temei pentru înlăturarea probelor obținute prin intermediul investigatorului sub acoperire și colaboratorului, observând totodată că probele respective nu sunt singurele care îl acuză pe inculpat, potrivit aspectelor evidențiate anterior, cu ocazia examinării probatoriului pe situația de fapt.

Ca urmare a înlăturării circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. ultim C. pen., pentru motivele anterior expuse, Curtea a constatat, în apelul Parchetului, ca fiind greșit individualizate pedepsele aplicate celor patru inculpați pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (pedepsită, conform normei de incriminare, cu închisoare de la 10 la 20 de ani).

În acest sens, Curtea a menționat că, în lipsa circumstanței atenuante judiciare anterior menționate și în condițiile în care, în cauză, nu se identifică împrejurări care să justifice reținerea în favoarea inculpaților a altor asemenea circumstanțe, potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) - c) C. pen., pedepsele aplicate acestora pentru infracțiunea respectivă nu pot fi coborâte, în mod legal, sub minimul special, în cauză nefiind aplicabile nici dispozițiile art. 80 C. pen., privitoare la concursul între cauzele de agravare și de atenuare a răspunderii penale, care urmează a fi și ele înlăturate.

Astfel, raportându-se la dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) - c) C. pen., Curtea a constatat, în primul rând, că niciunul dintre inculpați nu a avut o conduită bună, ci, dimpotrivă, inculpatul C.E. este recidivist, suferind anterior cinci condamnări definitive pentru infracțiuni de furt calificat, conform fișei de cazier judiciar, inculpatul D.N. a fost sancționat cu amendă administrativă pentru o infracțiune de complicitate la furt calificat, comisă împreună cu un minor, potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul I.R.M. este urmărit penal pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, conform fișei de cazier judiciar și, în plus, a fost trimis în judecată, într-o altă cauză, pentru săvârșirea unei infracțiuni de același gen cu cea dedusă în prezent judecății (Dosarul respectiv, cu nr. 38906/3/2009, aflându-se pe rolul Tribunalului București, secția I penală), iar inculpatul N.C.L., deși necunoscut cu antecedent penale, a recunoscut el însuși că era implicat, de cel puțin câteva luni, în acțiuni ilicite cu droguri, primind în schimbul serviciilor sale recompense bănești. Totodată, Curtea a constatat că infracțiunile reținute în sarcina celor patru inculpați sunt eminamente infracțiuni de pericol, astfel că, în mod obiectiv, nu se poate vorbi despre repararea vreunei pagube și nici despre înlăturarea rezultatului acestora, care s-a produs chiar în momentul comiterii faptelor. De asemenea, Curtea a constatat că atitudinea procesuală a inculpaților I.R.M. și D.N. a fost complet nesinceră pe tot parcursul procesului penal, în timp ce inculpații C.E. și N.C.L. și-au retractat, în mod inexplicabil, declarațiile inițiale de recunoaștere a săvârșirii faptelor, susținând variante contradictorii și necredibile, contrazise de restul probatoriului, în scopul de a scăpa de răspundere penală. Toate aceste împrejurări împiedică reținerea, în favoarea vreunuia dintre cei patru inculpați, a circumstanțelor atenuante judiciare la care fac referire dispozițiile legale anterior menționate, apelul inculpatului C.E. [prin care s-a solicitat acordarea beneficiului circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.] fiind nefondat și sub acest aspect.

De asemenea, nefondată este și cererea aceluiași inculpat de a se dispune achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen., întrucât, contrar susținerilor apărării, fapta săvârșită de el (constând în desfășurarea de operațiuni ilicite privind punerea în circulație a unei cantități importante dintr-un drog de mare risc - aproximativ 3 kilograme de heroină, în schimbul obținerii unei recompense materiale) prezintă, prin conținutul ei concret, pericolul social al unei infracțiuni, în accepțiunea art. 18 C. pen., aducând o atingere gravă valorii sociale apărate prin norma de incriminare a acelei fapte și făcând necesară, pentru sancționarea sa, aplicarea unei pedepse, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind chiar recidivist în forma prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

În raport cu împrejurările anterior menționate și procedând, în apelul Parchetului, la o nouă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunea trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 [pedeapsa aplicată inculpatului N.C.L. pentru infracțiunea de conducere fără permis a unui autoturism pe drumurile publice prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 nu a fost de nimeni contestată și, din oficiu, nu se constată motive de reapreciere a acesteia], Curtea are în vedere, pe lângă limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la 10 la 20 de ani), incidența, în privința fiecăruia dintre inculpați, a circumstanței agravante legale prev. de art. 75 lit.

a) C. pen. (în mod corect reținută de către prima instanță, în considerarea săvârșirii infracțiunii în discuție de către cei patru inculpați împreună), gradul ridicat de pericol social al infracțiunii respective, natura și cantitatea mare a drogului despre care inculpații știau că formează obiectul activității lor infracționale (aproximativ 3 kilograme de heroină), consecințele grave care s-ar fi produs prin introducerea pe piață a drogului respectiv, în lipsa intervenției organelor judiciare, comportamentul general al inculpaților în societate și conduita lor procesuală (astfel cum au fost anterior evidențiate), precum și contribuția proprie la comiterea infracțiunii în discuție.

Sub acest ultim aspect, Curtea a apreciat că se impune o diferențiere a pedepselor, ținând seama de împrejurarea că inculpații I.R.M. și D.N. au fost cei care au organizat și coordonat activitatea infracțională, gravitatea faptelor săvârșite de aceștia fiind astfel cea mai mare, dar și de faptul că inculpatul N.C.L. a fost cel care, aflându-se într-o legătură permanentă cu primii doi inculpați, a asigurat transmiterea indicațiilor acestora și s-a preocupat, în baza acelorași indicații, de securitatea preluării substanței înlocuitoare a drogurilor, în vederea asigurării reușitei acelei operațiuni, gravitatea faptei sale fiind astfel mai redusă în raport cu faptele inculpaților care l-au coordonat, în timp ce inculpatului C.E. i-a revenit doar rolul de simplu executant, profitându-se de situația materială precară a familiei sale, implicarea lui fiind determinată de promisiunea oferirii unor beneficii materiale (în parte și achitate anterior săvârșirii faptei), motiv pentru care, deși este recidivist (însă pentru infracțiuni de altă natură), acestuia îi va fi aplicată pedeapsa cea mai mică (11 ani închisoare).

În raport cu pedepsele ce vor fi aplicate celorlalți trei inculpați pentru infracțiunea în discuție, respectiv 13 ani închisoare (în privința inculpaților I.R.M. și D.N.) și 12 ani închisoare [în privința inculpatului N.C.L., aceasta fiind și pedeapsa rezultantă ce va fi stabilită în urma contopirii, potrivit art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată de prima instanță pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, necontestată], Curtea a constatat că nu mai este îndeplinită una dintre condițiile obligatorii pentru acordarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepselor principale, referitoare la durata acestora (4 ani închisoare, în cazul infracțiunii unice și 3 ani închisoare, în cazul concursului de infracțiuni), motiv pentru care va înlătura și aplicarea dispozițiilor art. 861, art. 862, art. 863 alin. (1) C. pen., art. 359 C. proc. pen. rap. la art. 83 și art. 864 C. pen., precum și pe cele ale art. 71 alin. (5) C. pen., privind suspendarea executării pedepselor accesorii.

Curtea a majorat și durata pedepselor complementare aplicate inculpaților conform art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., la 6 ani (în cazul inculpaților I.R.M. și D.N.), la 5 ani (în cazul inculpatului N.C.L.) și respectiv la 4 ani (în cazul inculpatului C.E.), corelând-o astfel, din oficiu, cu durata mai mare a pedepselor principale stabilite în apel spre executare și, în același timp, ținând seama de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite, care relevă nedemnitatea inculpaților în exercitarea drepturilor cetățenești anterior menționate.

De asemenea, în privința inculpatului N.C.L., Curtea a reținut incidența dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat acestuia pedeapsa complementară anterior menționată pe lângă pedeapsa principală rezultantă, stabilită în urma contopirii pedepselor pronunțate pentru cele două infracțiuni concurente reținute în sarcina sa.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 383 alin. (2) C. proc. pen., Curtea, în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedepsele închisorii stabilite a fi executate în regim de detenție de către inculpații I.R.M., D.N. și N.C.L. duratele reținerii și arestării lor preventive, până la momentul punerii lor în libertate ca urmare a pronunțării sentinței apelate, și anume începând cu data de 16 iulie 2009 și până la data de 24 decembrie 2009 (în cazul primilor doi) și respectiv începând cu data de 03 iunie 2009 și până la data de 24 decembrie 2009 (în cazul celui din urmă).

Curtea a constatat însă nefondat motivul de apel al Parchetului menționat pct. 4, privind omisiunea aplicării, pentru inculpatul C.E., a măsurii de siguranță prev. de art. 116 C. pen., constând în interzicerea de a se afla în municipiul București, întrucât, din actele dosarului, rezultă că inculpatul respectiv are o locuință stabilă în această localitate, la adresa din A.L., sectorul 5, cu care figurează, drept reședință legală, în evidențele oficiale și unde locuiește împreună cu soția și cei doi copii minori (conform declarațiilor sale, necontestate vreodată de Parchet), situație în care, impunerea unei asemenea măsuri ar fi vădit disproporționată și i-ar afecta inculpatului în mod nepermis, fără o justificare legitimă, drepturile constituționale la reședință și la viața de familie, reglementate în art. 25 alin. (2) și art. 26 alin. (1) din Constituția României.

Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, va desființa în parte sentința atacată și, rejudecând cauza în fond, potrivit art. 345 și urm. C. proc. pen., va pronunța o nouă hotărâre, în sensul celor anterior precizate, menținând celelalte dispoziții ale sentinței (privitoare la respingerea cererii inculpatului I.R.M. de schimbare a încadrării juridice, la aplicarea pedepselor accesorii pentru cei patru inculpați, la confiscarea de la inculpatul C.E. a sumei de 300 RON, obținută prin săvârșirea infracțiunii, la ridicarea măsurii asiguratorii instituite asupra telefoanelor mobile, împreună cu cartelele aferente și restituirea acestora către inculpații N.C.L. și C.E. și respectiv la obligarea tuturor inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat), care sunt legale și temeinice, neexistând motive de a fi reformate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului Parchetului vor rămâne în sarcina statului, iar onorariile avocaților din oficiu, desemnați pentru a asigura asistența juridică obligatorie a intimaților inculpați D.N. și N.C.L., precum și onorariul parțial al avocatului din oficiu, care a asigurat asistența juridică obligatorie a intimatului inculpat I.R.M. până la prezentarea avocatului său ales, vor fi suportate din fondul Ministerului Justiției, potrivit art. 189 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 3 alin. (1) din Protocolul nr. 113928/2008 încheiat între U.N.B.R. și ministerul respectiv.

De asemenea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.E.

În temeiul art. 383 alin. (11) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a menținut măsura arestării preventive a acestui inculpat, constatând, în raport și cu hotărârea de condamnare pronunțată în ceea ce îl privește, că se mențin temeiurile care au determinat măsura respectivă, iar lăsarea lui în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, îndeosebi în considerarea perseverenței sale infracționale, care face rezonabilă temerea că, fiind eliberat, ar putea comite și alte fapte penale.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a dedus din pedeapsa închisorii, aplicată aceluiași inculpat, durata reținerii și arestării preventive a acestuia, începând cu data de 03 iunie 2009 și până la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a obligat pe inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției, conform art. 189 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

3. Împotriva Deciziei penale nr. 100/A din 10 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, au declarat în termen recursuri inculpații C.E., I.R.M., D.N. și N.C.L.

Inculpatul C.E. nu și-a motivat calea de atac prin cererea de recurs ori printr-un memoriu separat ulterior potrivit dispozițiilor art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., controlul judiciar solicitat fiind susținut oral cu ocazia dezbaterilor prin apărătorul din oficiu prin reiterarea motivelor de nelegalitate/netemeinicie din apel vizând în principal achitarea în temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) ori b1) C. proc. pen. iar în subsidiar reducerea pedepsei și prin reținere de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. (corespunzător cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen.).

Inculpatul I.R.M. a criticat modificările efectuate de Curte în legătură cu soluția adoptată de prima instanță, întrucât nu a folosit apelul împotriva sentinței, invocând prin memoriul scris de recurs depus la dosar la data de 30 iunie 2010 existența cazurilor de casare prevăzute de: art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. [minuta deciziei nu cuprinde datele ridicate în art. 70 C. proc. pen. privitoare la persoana inculpatului I.R.M. contrar dispozițiilor art. 357 alin. (1) C. proc. pen.]; art. 3859 pct. 171 C. proc. pen. [s-a acceptat de Curte prin aplicarea greșită a dispozițiilor art. 369 alin. (3) C. proc. pen. susținerea și examinarea limitată a apelului procurorului numai cu privire la motivele scrise indicate la pct. 1, 2, 4 din memoriul scris aflat la dosar renunțându-se a fi supuse dezbaterilor și motivele scrise de la pct. 3 și 5 în favoarea inculpaților din cauză]; art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. [nu au fost înlăturate de Curte ca probe în acuzare reținute în mod legal potrivit art. 64 alin. (2) C. proc. pen. interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate premergător începerii urmăririi penale] și respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (înlăturarea în apel a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. ultim și art. 72 C. pen. reținute prin sentință, majorarea pedepsei inculpatului I.R.M. fiind nejustificată în raport cu dispozițiile art. 72 și urm. C. pen.).

Inculpații-recurenți D.N. și N.C.L. având aceiași situație procesuală cu a coinculpatului I.R.M. au solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Instanța de recurs în aplicarea dispozițiilor art. 38514 alin. (11) C. proc. pen. a constatat că inculpații prezenți audiați în apel nu consimt să facă alte declarații în recurs.

Înalta Curte verificând decizia atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei potrivit dispozițiilor art. 38514 alin. (1) și (2) C. proc. pen., constată următoarele:

3.1. Sunt neîntemeiate motivele formale de recurs invocate de inculpați referitoare la:

a) neindicarea în dispozitivul deciziei potrivit art. 357 alin. (1) C. proc. pen. a datelor de identificare a inculpaților-apelanți prevăzute de art. 70 C. proc. pen. [avându-se în vedere că aceste informații se regăsesc consemnate ca atare în sentința atacată la care se face trimitere în cuprinsul hotărârii instanței de apel fiind evidentă astfel lipsa oricărei vătămări procesuale și implicit incidența sancțiunii nulității relative prevăzute de art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen.];

b) acceptarea de către Curte a susținerii și examinării apelului procurorului numai cu privire la motivele scrise de apel de la pct. 1, 2, 4, luându-se act de declarația de renunțare la motivele de apel în favoarea inculpaților de la pct. 3 și 5 referitoare la aplicarea nelegală de pedepse complementare a interzicerii unor drepturi în condițiile în care au fost reținute în favoarea acestora circumstanțe atenuante și li s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor potrivit art. 861 C. pen./respectiv nereținerea efectelor circumstanțelor atenuante persoanele la toate infracțiunile aflate în concurs săvârșite de inculpați [în măsura în care pe de o parte această restrângere a folosinței căii de atac a fost făcută de procurorul de ședință de la nivelul ierarhic superior fiind inclusă ipoteza judiciară radicală de retragere a apelului prevăzută de art. 369 alin. (3) C. proc. pen./iar pe de altă parte apelul procurorului sub aspectele amintite nu a fost însușit de inculpații în favoarea cărora a fost declarat deși această posibilitate legală este prevăzută în mod expres în alin. (4) al art. 369 C. proc. pen.; în plus prin admiterea motivelor de apel de la pct. 1, 2, 4 în defavoarea inculpaților criticile amintite cu caracter subsidiar au rămas lipsite de pertinența funcțională inițial atribuită];

c) acceptarea de către instanțe ca probe în avizarea datelor/informațiilor furnizate de interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpaților potrivit autorizației legale în acest sens nr. 484/AI din 15 mai 2009 anterior începerii urmăririi penale ce a avut loc la data de 13 iulie 2009 [o asemenea limitare a administrării acestui mijloc legal de probă prevăzut de art. 64 alin. (1) C. proc. pen. nefiind stabilită prin dispozițiile art. 911 alin. (1) C. proc. pen. care se referă inclusiv la situații „privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu” cum este cazul infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în speță].

3.2. Înalta Curte, verificând lucrările dosarului constată că în procedura penală garanțiile unui proces echitabil prevăzute de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale au fost respectate avându-se în vedere că:

(i) mijloacele de probă în cauză au fost strânse de procuror și administrate ulterior de instanță cu respectarea dispozițiilor legale în materie din art. 64, 68, 69 - 73, 78, 85 - 86, 916, 94, 95, 116 - 125, 2241 - 2243 C. proc. pen.;

(ii) învinuiților/inculpaților li s-au asigurat garanțiile procesuale/procedurale privind asigurarea dreptului la apărare expres prevăzute de art. 6, 70 și 171 C. proc. pen. și respectiv art. 288 - 291 C. proc. pen.;

(iii) învinuiții/inculpații au avut posibilitatea de a fi audiați nemijlocit în cursul urmăririi penale și a judecății în fond/apel și recurs, de a propune proba și a audia martori și înscrisuri în apărare [în completarea cercetării judecătorești efectuate de prima instanță, Curtea a procedat în mod nemijlocit la ascultarea apelantului inculpat C.E., precum și a intimaților inculpați I.R.M., D.N. și N.C.L.

Din oficiu, Curtea a dispus citarea, în vederea audierii, a martorilor H.C. și D.N.V., însă mandatele de aducere emise pe numele acestora au fost restituite cu mențiunea că nu mai locuiesc la adresele menționate în actele dosarului, cu care figurează și în evidențele poliției, martora H.C. fiind plecată din țară, iar martorul D.N.V. părăsindu-și atât domiciliul, cât și reședința fără forme legale și mutându-se la o adresă necunoscută, împrejurări în raport cu care Curtea, pe de o parte, a constatat ca fiind legală aplicarea de către prima instanță, în privința primei martore, a dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, a făcut aplicarea acelorași dispoziții, și în privința celui de-al doilea martor, urmând a avea în vedere, la judecarea cauzei, declarațiile date de aceștia în cursul urmăririi penale (necontestate de către vreunul dintre inculpați).

3.3. Este stabilit în cauză cu probele administrate pe parcursul procesului penal (denunțul numitului A.C.O., procese-verbale de supraveghere operativă/interceptare a convorbirilor telefonice/livrare, supraveghere și constatare în flagrant din 2 și 3 iunie 2009; declarațiile martorilor D.N.V. și H.C., recunoașterea inculpaților la urmărirea penală) că faptele ilicite deduse prin rechizitoriul nr. 164/D/2009 din 6 august 2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au existat ca atare fiind săvârșite cu vinovăție de autorii acestora, respectiv:

a) în noaptea de 2/3 iunie 2009 inculpații I.R.M. și D.N. au organizat, condus și coordonat preluarea de către inculpații N.C.L. și C.E. a cantității de aproximativ 3 kg de substanță despre care cunoșteau că este heroină de la colaboratorul având numele de cod, P.G. și de la investigatorul sub acoperire cu numele P.Ș./respectiva cantitate urmând să fie predată inculpatului I.R.M. pentru suma promisă de 5.000 euro și respectiv 500 RON [ca răspunzător elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.].

b) în aceiași noapte în conexiune cu activitatea infracțională de la lit. a) inculpatul N.C.L. a condus pe drumurile publice autoturismul B. fără a poseda permis de conducere [corespunzător elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002].

Declarațiile inculpaților C.E. și N.C.L. din faza de urmărire penală, potrivit cărora drogurile preluate de ei urmau să ajungă în posesia familiei „G.” (căreia îi aparține și inculpatul I.R.M.), pentru care ei mai făcuseră și anterior servicii asemănătoare, coroborate cu acțiunile vădit coordonate ale inculpaților I.R.M. și D.N. din noaptea respectivă, confirmă că aceștia din urmă cunoșteau că geanta în discuție conținea heroină, iar demersurile lor au urmărit tocmai asigurarea reușitei operațiunii de preluare a acesteia, în condiții de maximă siguranță pentru ei.

Probele administrate în cauză apreciate în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen. exclud în realitate - concluzia juridică corect indusă de Curte - orice acțiune de provocare a inculpaților la săvârșirea faptelor de care sunt acuzați din partea investigatorului sub acoperire „P.Ș.” și colaboratorului „P.G.”, folosiți de către organele de urmărire penală în baza autorizărilor date de către procurorii de caz prin ordonanțele nr. 32/A din 06 mai 2009 și nr. 52/A din 02 iunie 2009.

Astfel, în cazul inculpaților I.R.M. și D.N., Curtea constată că orice acțiune de provocare din partea agenților respectivi este de plano exclusă, în condițiile în care nu a existat niciun contact între aceștia (nu s-au întâlnit vreodată și nu au comunicat pe nicio cale).

În cazul inculpaților C.E. și N.C.L. (care s-au prezentat pentru a ridica de la investigatorul sub acoperire și colaborator geanta în care se afla substanța înlocuitoare a heroinei), Curtea constată că faptele lor nu au fost determinate nicidecum de acțiunile celor doi agenți, ci de îndemnurile și indicațiile ce le-au fost transmise, începând încă înainte de realizarea întâlnirii propriu-zise cu aceștia, de către inculpații I.R.M. și D.N., cu care s-au aflat permanent în legătură prin telefon și, sub coordonarea cărora, au realizat preluarea genții respective. De altfel, între inculpații în discuție, pe de o parte și investigatorul sub acoperire și colaborator, pe de altă parte, nici nu a existat vreun contact anterior întâlnirii din restaurantul M.D., unde primii doi s-au prezentat ca urmare a indicațiilor ce le-au fost transmise de către ceilalți doi inculpați, potrivit convorbirilor telefonice anterior analizate.

Rezultă prin urmare că, în cazul tuturor celor patru inculpați, hotărârea infracțională, privitoare la intrarea în posesia cantității de aproximativ 3 kilograme de heroină, a fost luată mai înainte de a se realiza contactul propriu-zis cu investigatorul sub acoperire și colaboratorul și, în mod evident, independent de orice acțiune de provocare din partea acestora.

Astfel fiind, inexistența „provocării” din partea agenților statului justifică înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. ultim și a consecințelor acestora potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., măsura dispusă în apel.

3.4. În cauză nu pot fi identificate/reținute alte împrejurări/situații date cu semnificație de circumstanțe atenuante judiciare fiind neîntemeiate criticile inculpaților în baza art. 72 și urm. C. pen. privind reducerea pedepselor actuale stabilite în apel orientate către minimul legal special de 10 ani închisoare.

În acest sens lucrările dosarului relevă că inculpatul C.E. este recidivist, suferind anterior cinci condamnări definitive pentru infracțiuni de furt calificat, conform fișei de cazier judiciar, inculpatul D.N. a fost sancționat cu amendă administrativă pentru o infracțiune de complicitate la furt calificat, comisă împreună cu un minor, potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul I.R.M. este urmărit penal pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, conform fișei de cazier judiciar și, în plus, a fost trimis în judecată, într-o altă cauză, pentru săvârșirea unei infracțiuni de același gen cu cea dedusă în prezent judecății (Dosarul respectiv, cu nr. 38906/3/2009, aflându-se pe rolul Tribunalului București, secția I penală), iar inculpatul N.C.L., deși necunoscut cu antecedent penale, a recunoscut el însuși că era implicat, de cel puțin câteva luni, în acțiuni ilicite cu droguri, primind în schimbul serviciilor sale recompense bănești. Totodată, Curtea constată că infracțiunile reținute în sarcina celor patru inculpați sunt eminamente infracțiuni de pericol, astfel că, în mod obiectiv, nu se poate vorbi despre repararea vreunei pagube și nici despre înlăturarea rezultatului acestora, care s-a produs chiar în momentul comiterii faptelor. De asemenea, Curtea constată că atitudinea procesuală a inculpaților I.R.M. și D.N. a fost complet nesinceră pe tot parcursul procesului penal, în timp ce inculpații C.E. și N.C.L. și-au retractat, în mod inexplicabil, declarațiile inițiale de recunoaștere a săvârșirii faptelor, susținând variante contradictorii și necredibile, contrazise de restul probatoriului, în scopul de a scăpa de răspundere penală. Toate aceste împrejurări împiedică reținerea, în favoarea vreunuia dintre cei patru inculpați, a circumstanțelor atenuante judiciare la care fac referire dispozițiile legale anterior menționate, apelul inculpatului C.E. [prin care s-a solicitat acordarea beneficiului circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.] fiind nefondat și sub acest aspect.

De asemenea, nefondată este și cererea aceluiași inculpat de a se dispune achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen., întrucât, contrar susținerilor apărării, fapta săvârșită de el (constând în desfășurarea de operațiuni ilicite privind punerea în circulație a unei cantități importante dintr-un drog de mare risc - aproximativ 3 kilograme de heroină, în schimbul obținerii unei recompense materiale) prezintă, prin conținutul ei concret, pericolul social al unei infracțiuni, în accepțiunea art. 18 C. pen., aducând o atingere gravă valorii sociale apărate prin norma de incriminare a acelei fapte și făcând necesară, pentru sancționarea sa, aplicarea unei pedepse, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind chiar recidivist în forma prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

În consecință, recursurile declarate de inculpații C.E., I.R.M., D.N. și N.C.L. împotriva Deciziei penale nr. 100/A din 10 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, se vor respinge ca nefondate în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.E., durata reținerii și arestării preventive de la 3 iunie 2009 la 7 septembrie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.E., I.R.M., D.N. și N.C.L. împotriva Deciziei penale nr. 100/A din 10 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.E., durata reținerii și arestării preventive de la 3 iunie 2009 la 7 septembrie 2010.

Obligă recurentul inculpat I.R.M. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenții inculpați C.E., D.N. și N.C.L. la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2010.