Railway shunting death convictions quashed and remanded over post-remittal jurisdictional transfer.

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 308 din 22 mai 2008 a Tribunalului Iași s-a dispus condamnarea inculpatului T.C. la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă prevăzută de art. 273 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; 2 ani închisoare pentru săvârșire infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

S-a impus inculpatului T.C. următoarele măsuri de supraveghere:

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; date ce vor fi comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 844 C. pen. privind revocarea.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpaților: V.T., I.E. și P.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 273 alin. (2) C. pen. și art. 178 alin. (2) C. pen.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă RA SNTCFM CFR Marfă, cu sediul în București, reprezentată prin SNTCFM Marfă Iași.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul T.C. a fost obligat să plătească părții civile echivalentul în RON a sumei de 17.151.391 ROL, reactualizată cu rata inflației, începând cu 11 septembrie 1997 și până la plata efectivă a debitului reprezentând contravaloarea prejudiciului cauza părții civile.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile P.E., P.E.A. și P.P.D.

Inculpatul T.C. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente RA SNTFM CFR Marfă București să plătească următoarele sume:

- către partea civilă P.E. echivalentului RON a sumei de 5.000.000 ROL, reactualizată cu rata inflației începând cu 11 septembrie 1997 și până la data plății efective, 11 septembrie 1997 și până la data plății efective, reprezentând daune materiale;

- către părțile civile P.E.A. și P.E.A. și P.P.D. echivalentul în RON a sumei de 30.000.000 ROL, reactualizată la rata inflației, începând cu 11 septembrie 1997 și până la data plătii efective, reprezentând daune morale;

- către părțile civile P.E.A. și P.P.D., echivalentul în RON a diferenței dintre pensia de urmaș primită de fiecare dintre ei în calitate de copii ai victimei și venitul pe care l-ar fi realizat victima P.M., calcul ce se va realiza în conformitate cu dispozițiile art. 3712 alin. (2) C. proc. civ., de la data de 11 septembrie 1997 și până la împlinirea vârstei de 18 ani a fiecărui copil, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani dacă vreunul dintre ei se află în continuarea studiilor.

S-a respins cererea părților civile pentru instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor părții responsabile civilmente.

În temeiul art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., inculpatul T.C. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente RA SNTFM - CFR Marfă București să plătească suma de 5.000 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 28 ianuarie 1998 întocmit în Dosarul nr. 1151/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților V.T., I.E. și P.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 274 alin. (2) și art. 178 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În actul desesizare s-a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr. 1151/P/1997 înregistrat pe rolul tribunalului Iași sub nr. 6661/bis/2002 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților V.T., I.E. și P.G., fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor de: neîndeplinirea cu știință a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, fapta prevăzută de dispozițiile art. 274 alin. (2) C. pen. și uciderea din culpă, fapta prevăzută de dispozițiile art. 178 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt s-au reținut următoarele:

Inculpatul V.T. a lucrat ca mecanic de locomotivă la Depoul de locomotive a Regionalei CFR Iași. În aceeași unitate a lucrat și inculpatul I.E. ca mecanic ajutor, iar inculpatul P.G. a fost șef de manevră la Stația CFR Cristești - Jijia, județul Iași.

În seara zilei de 10/11 septembrie 1997 în jurul orelor 18,00 inculpații V.T. și I.E. s-au prezentat la serviciu, fiind planificați pe locomotiva diesel electrică nr. DA1029, pentru efectuarea unor manevre în Stația CFR Cristești - Jijia, aflată pe teritoriul comunei Ungheni, județul Iași.

Echipa de manevră, repartizată pentru dirijarea locomotivei condusă de inculpații V.T. și I.E. a fost alcătuită din inculpatul P.G. - șef manevră și victima P.M. - manevrant, iar impiegatul de serviciu în noaptea de 10/11 septembrie 1997 la Stația CFR Cristești - Jijia a fost T.C.

Pentru desfășurarea activității, sus-numiții comunicau între ei prin stațiile radiotelefonice cu care erau dotați. Cei trei inculpați și victima P.M. și-au desfășurat activitatea fără evenimente deosebite până în zorii zilei următoare, 11 septembrie 1997, în jurul orelor 4,15 când impiegatul de mișcare T.C. a comandat prin stația de telefon deplasarea unui convoi de 10 vagoane marfă aflat pe linia 24, spre stația CFR Ungheni, la linia CL2, pentru ca apoi să fie tractat la Stația CFR Socola Iași.

După ce au recepționat comanda, inculpații V.T., I.E., P.G. și victima P.M. au stabilit ca acel convoi să fie deplasat la linia menționată mai sus, prin împingere, pentru ca locomotiva să rămână în fața convoiului, în cea de-a doua fază a manevrei și anume la deplasarea spre stația CFR Socola Iași, victima P.M. a urcat pe platforma gheretei celui de-al doilea vagon al convoiului, având în vedere sensul de deplasare, iar inculpatul P.G., în loc să urce pe platforma aceluiași vagon ori să dirijeze convoiul din apropierea liniei pe care se afla, a mers la cabina MM4, aflată în zona liniei L24, la martorul P.C., acarul de serviciu.

Victima P.M. a dat comanda de plecare, prin stația radio-telefon pe care o avea în dotare, comanda fiind receptată de inculpații V.T. și I.E.. Deși aceștia trebuiau să se afle la postul de comandă nr. 1 al locomotivei DA1029 deci postul dinspre convoi, ei au rămas în postul nr. 2.

După recepționarea comenzii victimei P.M., inculpații V.T. și I.E. au pus în mișcare convoiul, fără să fie atenți la semnalul liniei respective M10L, care era pe poziția oprit (avea lampa albastră aprinsă). Nici victima P.M. nu a observat la timp semnalul, aflându-se pe partea opusă stânga a convoiului - în sensul său de deplasare și convoiul a pătruns pe linia de refugiu, a distrus opritorul de la capătul liniei, iar primele două vagoane au deraiat urcând pe terasamentul din piatră al căii ferate.

Partea din față a primului vagon a pătruns în gabaritul liniei nr. 2CL Iași - Ungheni și a fost acroșat de locomotiva diesel electrică nr. 859, izolată, care circula pe această linie, de la Ungheni spre Iași, producându-i ușoare avarii.

Victima P.M. nu a reușit să sară de pe platforma vagonului nr. 2 unde se afla, fiind strivită între vagoanele nr. 2 și nr. 3, moartea ei survenind imediat.

La data de 12 septembrie 1997 s-a dispus efectuarea autopsiei cadavrului victimei P.M. pentru stabilirea cauzelor morții.

Din Raportul de constatare medico-legală nr. 9267/C din 24 septembrie 1997 emis de către Laboratorul de Medicină Legală Iași a rezultat că moartea victimei P.M. a fost violentă, s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă fracturii atlasului cu secțiune modulară, multiplele fracturi osoase (costale bazin) și rupturilor de organe interne. Potrivit concluziilor raportului menționat, leziunile s-au putut produce în cadrul unui politraumatism - accident de trafic feroviar - prin comprimarea și răsucirea corpului victimei între două planuri dure.

În momentul decesului sângele victimei conținea 0,30 gr ‰ alcool.

Din probele administrate în cauză a rezultat că accidentul de cale ferată în care s-a produs avarierea celor 3 vagoane de marfă a locomotivei 859 și moartea victimei P.M. a fost cauzat de îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, de către inculpații V.T., I.E. și P.G.. Potrivit prevederilor instrucțiunilor CFR nr. 5, respectiv nr. 6, referitoare la atribuțiile mecanicilor de locomotive și manevranților, inculpații V.T. și I.E. trebuiau să ocupe postul nr. 1 al locomotivei DA1029 pe postul mecanicului respectiv, mecanicului ajutor, să urmărească indicațiile semnalelor luminoase, iar șeful de manevră trebuia să urmărească personal operațiile de manevră.

Însă cei trei inculpați nu au respectat prevederile instrucțiunilor menționate mai sus. Inculpații V.T. și I.E. au condus locomotiva DA1029 din postul nr. 2 al acesteia, fiind neatenți, atât la semnalul M10L, aflat pe linia 24L, care avea lampa albastră aprinsă, deci era pe poziția care ordona manevra interzisă și la apelurile victimei P.M., care la comunica că semnalul M10L este pe poziția „oprit”.

Inculpatul P.G. a părăsit postul său de șef al echipei de manevră, fără niciun motiv lăsând-o pe victima P.M. să dirijeze singură manevrele convoiului.

Dacă el ar fi fost la postul său, adică pe convoi sau într-un loc din care să poată conduce manevra convoiului, ar fi observat lampa opritorului M10L pe poziția oprit și ar fi comandat oprirea convoiului, spațiul existent până la parapetul liniei de refugiu și viteza redusă, de deplasare a convoiului, permițând acest lucru.

Așadar, inculpații V.T. și I.E. și P.G. sunt vinovați de producerea accidentului în care au fost avariate 3 vagoane de marfă, o locomotivă și a murit victima P.M.

Fapta celor trei inculpați de neîndeplinirea cu știință a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, urmată de accident de cale ferată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 274 alin. (2) C. pen. și art. 178 alin. (2) C. pen.

Inculpații au susținut că nu au fost asigurate condiții corespunzătoare pentru desfășurarea manevrelor în stația CFR Cristești - Jijia, referindu-se la iluminatul slab, la insuficiența numărului de manevranți care alcătuiau echipa de manevră, la lipsa unui parapet conform instrucțiunilor CFR, la capătul liniei de refugiu, precum și la existența vegetației printre liniile de cale ferată ale acestor spații, care ar fi redus vizibilitatea semnalelor.

Aceste împrejurări nu-i absolvă de răspundere, dovedindu-se că aspectele invocate în apărare nu fac parte din categoria cauzelor accidentului.

Prin Sentința penală nr. 240 de la 3 mai 2001, Tribunalul Iași a dispus în baza dispozițiilor art. 333 C. proc. pen. restituirea cauzei procurorului privind pe inculpații V.T., I.E. și P.G. pentru completarea urmăririi penale.

În motivarea soluției, Tribunalul Iași a constatat că urmărirea penală nu este completă, iar completarea acestuia în fața instanței s-ar face cu mare întârziere.

Prin Decizia penală nr. 285 de la 11 aprilie 2002, Curtea de Apel Iași a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva Sentinței penale nr. 240 de la 3 mai 2001 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care a casat-o.

Rejudecând cauza a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Iași pentru continuarea judecății.

A fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul I.E. împotriva aceleiași sentințe.

În considerentele deciziei, Curtea de Apel Iași a arătat că cercetarea judecătorească este completă și nu înregistrează minusuri care să facă imposibilă pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

Sub nr. 6661/2002 cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Iași.

La termenul de judecată din data de 13 martie 2003 reprezentantul parchetului a solicitat extinderea procesului penală și față de T.C. pentru infracțiunile prevăzute de art. 178 alin. (2) și art. 273 alin. (2) C. pen.

Prin Sentința penală nr. 278 de la 11 aprilie 2005, Tribunalul Iași l-a condamnat pe inculpatul T.C. la două pedepse de câte trei ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 273 alin. (2) și art. 178 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare s-a făcut aplicarea art. 861 C. pen.

Totodată au fost admise acțiunile civile promovate în procesul penal de către părțile civile SNTCFM CFR Marfă, respectiv P.E., P.E.A. și P.P.D.

Ceilalți trei inculpați au fost achitați conform art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 81 de la 23 martie 2006 a Curții de Apel Iași au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul T.C., a fost desființată sentința primei instanțe iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 13 martie 2003, procurorul de ședință a susținut că din probatoriul administrat a reieșit că vinovat de săvârșirea accidentului se face și T.C. și în baza art. 337 C. proc. pen. și art. 336 C. proc. pen. a solicitat extinderea procesului penal împotriva acestuia și citarea lui T.C. în calitate de inculpat.

În dispozitivul încheierii s-a consemnat: „Dispune extinderea procesului penal împotriva numitului T.C. și începerea urmăririi penale față de acesta. Acordă termen pentru se vor cita părțile și inculpatul T.C.

Dacă, extinderea procesului penal față de acest făptuitor este legală conform cu dispozițiile art. 337 cu referire la art. 336 C. proc. pen. consemnarea „începerii urmăririi penale” este greșită, deoarece această fază este inexistentă în cadrul sesizării suplimentare.

Nefiind pusă în mișcare acțiunea penală, în mod nelegale s-a stabilit calitatea procesuală a lui T.C. de „inculpat” când în fapt acesta era doar „învinuit” art. 229 C. proc. pen.

După acest termen din 13 martie 2003, judecata este continuată, iar învinuitul T.C. și-a formulat probe în apărare.

Realizând deficiența actului procesual din această dată și constatând că sesizarea suplimentară nu îndeplinește condițiile esențiale ale oricărei sesizări valabile, instanța de judecată, anterior dezbaterilor pe fondul cauzei - la 28 martie 2005 - la cererea procurorului de ședință a dispus o nouă extindere a procesului penal față de T.C. și același procuror a declarat că pune în mișcare acțiunea penală față de acesta pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 273 alin. (2) C. pen. și art. 178 alin. (2) C. pen.

Prin urmare, aceasta este data când este înlocuită poziția procesuală de învinuit a făptuitorului adică de persoană față de care s-a efectuat urmărirea penală cu acea de inculpat, adică de persoană împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală (art. 23 C. proc. pen.).

Tot la această dată, instanța avea obligația de a comunica inculpatului faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, încadrarea juridică a acestora, precum și oferirea de explicații privitoare la drepturile și obligațiile pe care le are.

Pe de altă parte, inculpatul avea posibilitate legală de a formula cereri, excepții sau propune efectuarea de noi probe urmare ascultării acestuia.

În cauză, potrivit încheierii de dezbateri apărătorul inculpatului a solicitat audierea expertului G. care a întocmit raportul de expertiză la 28 aprilie 2004, cât și ascultarea coinculpaților V.T. și I.E.

Instanța a respins cererea cu motivația că mijloacele de probă nu sunt utile cauzei.

În acord cu dispozițiile interne în art. 6 § 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se prevede că primul drept înscris, este cel pe care-l are „acuzatul” de a fi informat cu privire la natura și cauzele „acuzației”, a calificării juridice, informații ce trebuie să fie detaliate.

Importanța acestor dispoziții trebuie să fie apreciată în lumina dreptului general la un proces echitabil garantat.

Echitatea impune să se ofere inculpatului facilități și posibilități pentru a se apăra concret și efectiv prin examinarea și eventual administrarea probatoriilor propuse (art. 6 din C. proc. pen.).

Încălcarea acestor drepturi este contrară legii și atrage incidența dispozițiilor art. 197 alin. (1) - (3) C. proc. pen., iar consecința nulității nu poate fi acoperită decât prin refacerea actelor de procedură nelegale de către instanța fondului.

În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr. 19912/99/2006, iar la termenul de judecată din data de 4 octombrie 2007, respectând dispozițiile instanței de apel, s-a adus la cunoștință inculpatului T.C. faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa, iar după ce a fost audiat s-a administrat, la cererea sa proba cu înscrisuri.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, cu ocazia rejudecării instanța a reținut următoarele:

În dimineața zilei de 11 septembrie 1997, convoiul de manevră compus din 10 vagoane încărcate de pe linia 24 CL trebuia manevrat pe linia 2 CL în vedere expedierii la Stația CFR Socola DA1029 era condus de inculpatul V.T. - mecanic care era ajutat de inculpatul I.E. - mecanic ajutor.

Partida de manevră era formată din șeful de manevră, inculpatul P.G. și din manevrantul de vagoane, victima P.M.

Manevra de deplasare spre stația CF Ungheni trebuia efectuată prin împingere. Locomotiva DA1029 se afla la capătul dinspre Iași al convoiului. Impiegatul de mișcare, inculpatul T.C. a stabilit inițial ca cele 10 vagoane să fie manevrate prin tragere spre capătul „X” al Stației Cristești - Jijia.

După ce mecanicul de locomotivă a schimbat de sens locomotiva, inculpatul T.C. împreună cu inculpatul P.G., care era șeful de manevră, a stabilit că manevra convoiului să se facă prin împingere spre capătul „Y” al stației și nu spre capătul „X” al stației, fără a precizat clar ordinea operațiunilor de manevră și fără a emite un nou plan de manevră.

Inculpatul P.G., șeful de manevră a recepționat comanda prin stație și i-a spus victimei P.M. să rămână la acoperire, adică să dirijeze convoiul de pe platforma gheretei de la vagonul 2, având în vedere sensul de deplasare al convoiului.

Inculpatul P.G. a discutat direct cu victima pentru că erau împreună lângă acea garnitură.

Astfel, victima a mers la urma convoiului și a ocupat un loc la frâna de mână și de asemenea, trebuia să dea semnale personalului de locomotivă.

Inculpatul P.G. i-a cerut inculpatului T.C. să completeze partida de manevră cu un agent, conform fișei nr. 18 din PTE, pentru a respecta prevederile art. 14.3 Instrucția nr. 100 mișcare, dar a fost refuzat.

Inculpatul P.G. a mers apoi la cabina MM4, unde era paznic P.C., pentru a lua legătura mai ușor cu impiegatul de mișcare, cu inculpatul T.C., la acea cabină fiind o stație mai puternică.

I.D.M., inculpatul T.C. a pus pe liber semnalul X 24 până la semnalul M10L pe „oprire”.

Victima P.M. a urcat pe platforma gheretei vagonului menționat și garnitura s-a pus în mișcare. În acest timp, inculpatul P.G. a mers de la MM2 la pasajul din apropiere pentru a vedea dacă nu este vreun obstacol pe linia 24, pe care se deplasa convoiul.

Când a ajuns la pasaj, convoiul s-a pus deja în mișcare la comanda victimei P.M. Inculpatul T.C. nu a informat și nu a primit în prealabil confirmarea că personalul de locomotivă și partida de manevră au înțeles acest lucru.

Convoiul s-a pus în mișcare fără a avea un agent la acoperire pentru a observa dacă sunt obstacole pe linie, cum a fost în speța de față, pe o distanță de 50 m, în fața parapetului nu mai era șina de cale ferată. Linia nu a fost terminată și nu a fost dată în exploatare.

Inculpatul P.G. a auzit, prin stație, când victima P.M. se adresa mecanicilor să reducă viteza, însă inculpatul P.G. nu a auzit când victima le-a strigat mecanicilor să oprească pentru că semnalul M10L era pe poziția „oprit”.

La scurt timp, inculpatul P.G. a auzit un zgomot și și-a dat seama că primele vagoane au depășit opritorul și a alergat în acel loc.

Astfel, s-a produs deraierea boghiului nr. 1 al vagonului 71242 care a căzut în pământ și nu pe capătul de șină al vagonului 3. Vagonul 2 l-a strivit și omorât pe manevrantul P.M.

Din Raportul de constatare medico-legală necropsie nr. 926/C din 24 septembrie 1997 emis de Laboratorul de Medicină Legală Iași a rezultat că moartea numitului P.M. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă fracturii atlasului cu secțiune medulară, multiplelor fracturi osoase (costale, bazin, rotula) și rupturile de organe interne. Leziunile care au dus la deces s-a produs în cadrul unui politraumatism - accident de trafic feroviar - prin comprimarea și răsucirea corpului victimei între două planuri dure. În momentul decesului sângele victimei conținea 0,30 ‰ alcool etilic.

În aceeași zi, la fața locului, s-a prezentat procurorul criminalist însoțit de echipa criminalistică și s-a întocmit procesul-verbal de cercetare la fața locului. Sesizarea a fost făcută de către inculpatul T.C.

La data de 02 octombrie 1997, Regionala CF Iași a formulat o sesizare arătând că din Dosarul de cercetare administrativă nr. 4/M/379/1997 al Serviciului de Control și Siguranța Circulației a rezultat că vinovați de producerea acestui eveniment se fac mecanicii de locomotivă I.E. și V.T., IDM T.C. și șeful de manevră P.G. care și-au îndeplinit în mod defectuos sarcinile de serviciu.

Cu ocazia cercetării accidentului s-a constatat că Regionala CF Iași a funcționat (la acea dată) fără autorizație din punct de vedere al Protecției Muncii, încălcându-se prevederile art. 18 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 90/1996.

La data de 17 septembrie 1997 s-a întocmit procesul-verbal de reconstituire pentru verificarea unor aspecte legate de împrejurările producerii accidentului din 11 septembrie 1997. La reconstituire au participat reprezentanții MMPS, STMM Iași, procurorul criminalist și persoanele implicate și s-a stabilit că dacă indicația semnalului M10L ar fi fost urmărită de personalul de locomotivă, deraierea în parapet și accidentarea mortală a manevrantului ar fi fost evitate.

Un raport de cercetare este efectuat și de reprezentanții Serviciului de Control și Siguranța Circulației Iași.

Acest raport a prezentat un scurt istoric, situația liniilor, macazurilor, starea și modul de funcționare a aparatelor verificate după eveniment, urmările evenimentului, cauzele evenimentului, vinovații și sancțiunile produse.

În cauză instanța a dispus efectuarea a două expertize tehnice, la solicitarea inculpaților.

Prima expertiză tehnică a fost admisă prin încheierea de ședință din 17 noiembrie 1999. Această expertiză a fost efectuată de expertul T.M.

Părțile și reprezentantul parchetului au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză. Reprezentantul parchetului a solicitat ca la obiecțiunile formulate să răspundă un alt expert. A fost admisă cererea reprezentantului parchetului. La dosar a fost înaintată lista cu expertul D.D., cu specialitatea drumuri feroviar, care funcționează la Biroul Local de expertize judiciare tehnice și contabile din cadrul Tribunalului Iași. Având în vedere că primul expert desemnat, efectuează expertiza din domeniul CF instanța i-a solicitat expertului să răspundă la obiecțiuni.

Instanța a admis efectuarea unei alte expertize tehnice și a trimis la data de 16 septembrie 2003 dosarul Ministerului Justiției - Institutului de expertize criminalistice București.

Ambele expertize au susținut că evenimentul de cale ferată produs la data de 10/11 septembrie 1997 în stația Cristești - Jijia a avut loc la manevră în capătul „Y” al stației.

Linia nr. 30 de evitare nu a fost transmisă și dată în exploatare conform adresei Diviziei Infrastructura nr. 11/309/695 și nr. S1/585 din 13 septembrie 1997.

Parcursurile de manevră cu terminare la semnalul M6L de pe linia de evitare au fost blocate prin instalații din cauza faptului că era terminată linia CF până la opritor.

Macazul M10L nu putea să înscrie convoiul pe linia 30 decât dacă acesta era condus din pupitrul de comandă pe poziția deschis.

Dacă IDM, inculpatul T.C. ar fi completat partida de manevră cu un manevrant care să fi mers în fața convoiului, ar fi văzut că linia 30 de evitare, pe care circula convoiul, avea un cupon de șină lipsă și astfel ar fi dat „oprirea” convoiului, iar accidentul nu s-ar fi produs.

Linia de evitare din capătul „Y” a Stației Cristești - Jijia unde au deraiat vagoanele din convoiul de manevră nu era semnalizată, cu toate că era executată conform documentației tehnice.

Cu toate acestea, ea se afla în exploatare și nu era semnalizată ca o linie închisă.

Fără a putea urmări indicația semnalului M10L, din cauza vegetației foarte înalte (mai sus de semn, conform fotografiei nr. 22) locomotiva a împins convoiul de la semnalele primite de la partida de manevră spre linia curentă Ungheni - Cristești - Jijia. Convoiul însă nu a mers pe linia curentă și s-a înscris pe linia de evitare, care avea semnalul M10L pe liber.

Acest semnat a fost pus pe oprire de inculpatul T.C., dându-și seama în scurt timp că este interzisă executare simultană a macazurilor și a manevrelor cu primirea și expedierea trenurilor în și din direcția Ungheni.

Din desfășurarea faptelor a rezultat următoarele:

1) impiegatul de mișcare, inculpatul T.C. a ordonat aducerea vagoanelor de la linia 24L, pe cale de manevră prin capătul „Y” al stației la linia 2L în vederea expedierii acestora din stația Cristești - Jijia;

2) impiegatul de mișcare, inculpatul T.C. împreună cu conducătorul de manevră, inculpatul P.G. au stabilit programul de manevră, respectiv împingerea convoiului de manevră din fața semnalului X24L, până sună semnalul de manevră M2L, iar după schimbarea indicației semnalului pitic de manevră M2L în manevra permisă în zona acoperită de semnal, trage convoiul de manevră la linia 2L;

3) acest program a fost cunoscut de tot personalul interesat;

4) șeful partidei de manevră a pregătit convoiul de vagoane prin legarea la instalația de aer a locomotivei și a efectuat proba frânei, a comunicat partidei de locomotivă programul de manevră, a trimis manevrantul pe convoi pentru a observa indicațiile semnalelor și dacă nu sunt oameni sau obstacole pe linie. Victima s-a postat pe prima platformă din capătul convoiului pentru a putea urmări pe partea dreaptă indicația semnalului de manevră M10L și a revenit pe partea stângă pentru a da semnalele cunoscând că manevra se făcea prin împingere.

În jurul orelor 4,30 - 4,35, inculpatul T.C. a luat cunoștință de circulația trenului 67119, locomotiva izolată SA 0859, pentru care avea interdicția de oprire la semnalul de intrare „Y” al stației și pentru care a făcut ulterior parcursul de intrare în stație, parcurs care întreținea parcursul de manevră al convoiului de pe linia 24L. Acest parcurs era incompatibil cu fișa nr. 23 din Planul tehnic de exploatare al stației Cristești - Jijia.

Impiegatul de mișcare trebuia să amâne începerea efectuării parcursului de manevră până după trecerea trenului locomotiva izolată.

Această amânare ar fi durat aproximativ 13 minute.

Inculpatul T.C. a încălcat și prevederile din Instrucția de mișcare nr. 100 și conținutul fișei 23 din Planul tehnic de exploatare a stației, deoarece a efectuat fracționat parcursul de manevră și a permis manevra dincolo de semnalul X24 L, până la semnalul pitic M10L, care ordona manevra interzisă în zona de semna fără însă a anunța prin RTF, pe mecanicul de locomotivă și pe conducătorul de manevră.

Semnalele care trebuiau urmărite de către inculpații V.T., I.E. și P.G. erau situate pe partea dreaptă a sensului de împingere, iar rămânerea mecanicului pe partea stângă, nu reprezintă o neregulă.

Pe luminoschemă, impiegatul de mișcare a avut posibilitatea să vadă depășirea semnalului de manevră M10L, pe poziția de manevră interzisă și nu a acționat imediat pentru a ordona oprirea împingerii prin instalația RTF A și a evitate astfel deraierea vagoanelor și accidentarea mortală a manevrantului.

Inculpatul T.C., când a schimbat programul de manevră nu a avut în vedere elementul de risc major determinat de situația liniei de evitare, construcție care nu a fost terminată și nu a fost semnalizată.

Expertiza tehnică a arătat în mod corect că nu se poate reține în sarcina inculpatului T.C., starea plombei de la butonul de despedecare artificială a secțiunii izolate 6 l, deoarece acest lucru s-a constatat târziu la data de 12 septembrie 1999, în timpul celei de-a 3-a tură de serviciu după producerea evenimentului de cale ferată.

În drept, fapta inculpatului T.C. care în dimineața zilei de 11 septembrie 1997, în calitate de impiegat de mișcare în stația Cristești - Jijia a dispus efectuarea unei manevre în capătul „Y” al stației, deși era interzisă simultan cu primirea trenurilor, a fracționat parcursul de manevră, deși era pe linia de evitare a refuzat completarea partidei, manevra cu un alt manevrat care să fie la acoperire, a dat comenzi eronate care au dus la deraierea boghiului nr. 1 a vagonului 71242, iar vagonul 2 l-a strivit și l-a omorât pe manevrantul P.M., totodată a creat în împrejurările descrise un prejudiciu Societății Naționale de Transport Feroviar de marfă CFR Marfă SA Iași în cuantum de 17.151.391 ROL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă, faptă prevăzută de art. 273 alin. (2) C. pen. și uciderea din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Astfel, așa cum a rezultat din cele menționate mai sus infracțiunea prevăzută de art. 273 alin. (2) C. pen. sub aspectul elementului material s-a realizat, atât printr-o infracțiune - neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu (nu a completat cu un manevrant partida de manevră) cât și printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, așa cum s-a arătat și la încadrarea în drept a faptelor.

Îndatoririle de serviciu ale angajaților căii ferate au rezultat din regulamente, instrucțiuni sau dispoziții emise de administrația CFR.

Prin acțiunea și inacțiunea inculpatului T.C. s-a produs în mod concret pericolul pentru siguranța circulației mijloacelor de transport, ale căilor ferate, a fost avariată o locomotivă, 3 vagoane și nu în ultimul rând, decesul manevrantului P.M.

Vinovăția inculpatului T.C. a fost pe deplin dovedită.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului de executare, instanța a avut în vedere pentru inculpatul T.C. criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptelor, împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului.

Funcția de impiegat de mișcare a îndeplinit-o de la data de 1 aprilie 1995, până la data evenimentului, când i s-a desfăcut contractul de muncă.

În perioada 1996 - 1997 a fost sancționat pentru 5 abateri.

La examinare profesională periodică a obținut nota 9,10.

Această fișă individuală a fost semnată de șeful unității la data producerii evenimentului.

Inculpatul T.C. este fără antecedente penale.

Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că reeducarea inculpatului T.C. este posibilă prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea coborâte la minimul special, apreciindu-se că poate fi atins scopul pedepselor prevăzut de art. 52 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.

Fiind îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 86 C. pen., instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului și a stabilit termenul de încercare pe o durată de 5 ani.

În baza dispozițiilor art. 863 C. pen. a fost obligat inculpatul să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea sa.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul T.C. se va supune măsurilor de supraveghere.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

Societatea Național de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă SA Iași are calitate, atât de parte civilă, cât și de parte responsabilă civilmente.

Partea civilă Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă SA Iași.

S-a constituit parte civilă cu suma de 17.151.391 ROL.

Din raportul de cercetare efectuat de către Serviciul de Control și Siguranța Circulației Iași a rezultat că inculpatul va suporta 50% din valoarea pagubelor aduse de locomotiva DA 0859, estimativ 528.137,50 RON la care s-a adăugat 10% din valoarea celorlalte pagube, estimativ 1.609.511,60 RON.

La dosarul cauzei nu există decizia de imputare pentru a se proceda la scăderea acestei sume. În consecință, fiind singurul inculpat față de care s-a dispus condamnarea, acesta a fost obligat la acoperirea pretențiilor civile, așa cum au fost formulate de partea civilă Societatea națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă SA Iași.

Partea civilă P.E., soția victimei P.M. s-a constituit parte civilă.

La data producerii accidentului, copiii victimei aveau 14 ani E.M. și respectiv 10 ani P.D.

Având în vedere că victima s-a prezentat la serviciu sub influența băuturilor alcoolice, fapt care a rezultat din raportul de expertiză medico-legală a reținut în producerea accidentului și culpa victimei.

Reținându-se și culpa victimei cuantumul despăgubirilor s-a redus la jumătate.

Fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să despăgubească pe moștenitorii victimei cu sumele solicitate, iar în conformitate cu art. 1000 alin. (3) C. civ., unitatea angajatoare va răspunde în solidar alături de inculpat.

Părțile civile au solicitat instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor părții responsabile civilmente, cerere care a fost respinsă, întrucât în speță, sunt incidente dispozițiile art. 163 alin. (4) C. proc. pen.

Cu privire la inculpații V.T., I.E. și P.G., tribunalul a dispus în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea acestora pentru săvârșirea infracțiunilor de neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea defectuoasă din culpă prevăzută de art. 273 alin. (2) C. pen. prin schimbare încadrării juridice din infracțiunea de neîndeplinirea cu știință a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea defectuoasă, faptă prevăzută de art. 274 alin. (2) C. pen. și uciderea din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

Inculpatul V.T., mecanicul de locomotivă a pus convoiul de vagoane în mișcare în baza indicației semnalului X24L a comunicării prin RTF, din partea șefului partidei de manevră, respectiv a inculpatului P.G. și a semnalelor dublate prin comunicare RTF din partea partidei de manevră.

Indicația semnalului M10L nu cea vizibilă pe locomotivă, din cauza traseului liniei, continuarea mișcării s-a făcut în baza primirii semnalelor corespunzătoare din partea partidei de manevră.

Inculpații V.T. și I.E. au respectat indicația semnalului X24 L, vizibil de pe locomotiva, linia 24 L permitea acest lucru, și mai departe, au respectat semnalele partidei de manevră conform prevederilor instrucționale.

Inculpatul I.E. a condus cu alternanță locomotiva fiind mecanic de locomotivă, dar nu s-a substituit obligațiilor mecanicului.

Cei doi inculpați au schimbat locurile din cabina de conducere, doar atunci când inculpatul I.E. i-a comunicat că nu vede semnalul M10L.

Acest semnal nu putea fi văzut din cauza vegetației.

Din cauza faptului că zona respectivă nu era iluminată corespunzător, vizibilitatea era redusă, șeful de manevră avea obligație de a trimite un om înaintea convoiului de manevră pentru a verifica dacă, parcursul este corect și semnalele luminoase sunt pe liber.

Inculpatul T. a schimbat planul de manevră fără a comunica partidei de manevră și mecanicului aceste modificări.

Lipsa opritorului fix și a prismei de balast constituie o încălcare a Instrucției nr. 2 art. 41 alin. (2).

Revizorul siguranței circulației avea obligația de a nu lăsa în circulația o linie cu asemenea deficiențe.

Și la reconstituirea evenimentului, semnalul a fost depășit cu 10 m.

Depășirea semnalului nu a fost din cauza mecanicilor, ci a partidei de manevră și a carențelor existente în PTE care este confuz și permite efectuarea manevrei pe baza comunicărilor prin stație.

Dispoziția nr. 45 din Instrucția nr. 7 prevede că observarea semnalelor de mână sau fixe ce se dau se află pe partea stângă a locomotivei sau automotorului, acest lucru fiind pe partea mecanicului ajutor și cade în sarcina mecanicului ajutor care răspunde de comunicare lor corectă și la timp a mecanicului de locomotivă.

Când nu a văzut semnalul M10L, inculpatul I.E. l-a înștiințat pe inculpatul V.T., care au schimbat pe moment locurile.

Fișa nr. 23 (Instrucția nr. 5, art. 19 pct. 6 a), b), prevede că „În capul „Y” al stației este interzisă executarea simultană a mișcărilor de manevră cu primirea și expedierea trenurilor în și din direcția Ungheni").

Punctul 4 a arătat că „dispozițiile de manevră vor fi clare și precise, astfel încât să se înlăture eventualele confuzii și să se garanteze siguranța circulației la manevră".

Dispozițiile neclare și confuze nu se vor executa.

Inculpatul V.T. a pus în mișcare convoiul.

Prin stație, a recunoscut și vina manevrantului P.M.

Totodată a văzut semnalele făcute cu mâna și cu lanterna, dar inculpatul V. nu l-a recunoscut pe cel care le făcea din cauza întunericului.

S-au deplasat cu o viteză redusă, la scurt timp nu au mai văzut semnalele luminoase.

Imediat au auzit un zgomot foarte puternic, iar convoiul s-a oprit.

Inculpatul I.E. a declarat că cel cu care a vorbit prin stație a spus doar „să dăm înapoi”, fără a preciza până unde avea liber.

Din acest motiv nu a fost atent la semnalul M10L au crezut că au liber până la linia curentă.

Chiar dacă ar fi urmărit semnalul M10L, tot l-ar fi observat greu/cu întârziere, din cauza vegetației.

Punctul 5 din Instrucția nr. 5 arată că „în cazul în care dispoziția de manevră nu este recepționată de către personalul de locomotivă, conducătorul manevrei va lua legătura cu mecanicul de locomotivă personal pentru a afla cauza nerecepționării stabilind modul de lucru în continuare și comunicând această situație și IDM. În această situație … manevra se va efectua prin înțelegere verbală.

În cazul când manevra se executa prin împingere, conducătorul manevrei este obligat să trimită un agent de partidă cu rechizite de semnalizare corespunzătoare pentru acoperirea mișcărilor de manevră, conform Instrucției nr. 5 pct. 14.

Șeful partidei a solicitat acest lucru IDM, însă nu a primit un manevrant în plus necesar pentru acoperirea mișcărilor de manevră la manevra prin împingere.

Față de inculpații V.T., I.E. și P.G., instanța a constatat că faptelor le lipsește latura subiectivă a infracțiunilor.

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 2 lit. a) și b) există culpă când făptuitorul în primul caz, prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce și al doilea caz, nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.

Inculpații nu au prevăzut rezultatul faptei lor, nu au urmărit rezultatul, l-au acceptat și nici nu socotit în mod ușuratic că el nu se va produce.

Este înlăturată culpa cu previziune.

Nu a putut fi reținută nici culpa simplă.

Forma de vinovăție există atunci când autorul faptei nu prevede rezultatul socialmente periculos, deși putea și trebuia să-l prevadă.

În speța de față cei trei inculpați nu au încălcat și nici nu au omis o obligație de diligență.

Ei s-au supus dispoziției inculpatului T.C.

Inculpații au acționat respectând regulile de diligență astfel încât ei urmează a fi exonerați de răspunderea penală.

Față de cele expuse, instanța a dispus achitarea inculpaților V.T., I.E. și P.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 273 alin. (2) C. pen. și art. 178 alin. (2) C. pen.

Văzând și dispozițiile art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, părțile civile P.E., P.E.A., P.P.D., partea responsabilă civilmente SNTF - CFR Marfă SA București și inculpatul T.C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași s-a arătat că hotărârea atacată este criticabilă ca legalitate și temeinicie sub aspectul soluțiilor de achitare dispuse în cauză, cu consecințe în latura civilă a cauzei, cât și dozării pedepsei aplicate inculpatului T.C. condamnat.

Astfel, la soluționarea fondului cauzei, instanța de fond a dat o apreciere eronată probatoriului administrat, concluzionând că inculpații V.T., I.E. și P.G. nu au culpă proprie în producerea rezultatului.

Faptele pentru care sunt judecați inculpații constau în producerea unui accident feroviar, în noaptea de 10/11 septembrie 1997, în stația CFR Cristești - Jijia, cu ocazia manevrării unui convoi de marfă din 10 vagoane. Inculpații V.T. și I.E. erau mecanici pe locomotiva ce împingea convoiul, inculpatul P.G. avea calitatea de șef de manevră, inculpatul T.C. era de serviciu ca impiegat de mișcare. Victima accidentului - P.M. - în calitate de manevrant a fost plasat pentru dirijarea convoiului pe platforma vagonului 2, socotind sensul de deplasare. Toate persoanele menționate țineau legătura prin stații de radiotelefon. Cu ocazia manevrării prin împingere a garniturii, aceasta a depășit semnalul luminos cu nr. M10L ce avea lumina albastră, indicând interzicerea trecerii și a intrat pe linia de refugiu, continuând deplasarea până a atins și distrus opritorul de la capătul acesteia, primele două vagoane deraind. Cu această ocazie partea din față a primului vagon a intrat pe linia de circulație CL2 pe care circula locomotiva, producându-se acroșarea acesteia, ce a suferit avarii. Victima P.M. a fost strivită între vagoanele 2 și 3, decedând imediat.

În sarcina inculpaților V.T. și I.E. s-a reținut prin rechizitoriu că au rămas la postul 2 al locomotivei, deși trebuia să conducă împingerea garniturii din postul 1 - cel apropiat vagoanelor - că nu au respectat semnalul luminos M10L ce interzicea depășirea acestui reper, nefiind atenți la acesta și nici la apelurile victimei manevrant. Față de inculpatul P.G. s-a reținut că acesta, contrar obligațiilor din instrucțiunile de manevră, nu a procedat la dirijarea personală a garniturii, fie prin urcarea pe platforma primului vagon, fie prin dirijare din apropierea liniei, locuri de unde ar fi avut vizibilitate asupra spațiului de manevră, ci a mers la cabina acarului din dreptul liniei L 24 unde a stat cu P.C. iar mai apoi la cabina barierei.

În cursul judecății, cu ocazia efectuării unei expertize a accidentului feroviar, au apărut date noi, care au determinat extinderea procesului penal față de inculpatul T.C., impiegat de mișcare, care ar fi încălcat la rândul său instrucțiuni de mișcare feroviară, prin fracționarea manevrei convoiului, într-o zonă ce nu era permisă. Instanța de fond a concluzionat că, atât mecanicii de locomotivă V.T. și I.E., cât și șeful de manevră inculpatul P.G., nu au vreo culpă în producerea accidentului. Instanța a argumentat însă extrem de laconic această lipsă de vinovăție, în raport cu probatoriul complex al cauzei. Astfel, instanța a făcut trimitere doar la declarațiile date de inculpații V.T. și I.E., declarații preluate lacunar și care nu pot fi legate logic de datele cauzei.

Astfel, față de inculpatul V. s-a reținut că acesta a recunoscut vocea manevrantului P.M., și atât nu s-a înțeles care variantă este considerată veridică de instanță: cea din rechizitoriu sau cea indicată de inculpat, care a afirmat în declarația în fața instanței că el a înțeles că partida de manevră îi spune că linia e liberă. De asemenea, s-a reținut că inculpatul V.T. a văzut semnale făcute cu mâna și cu lanterna, dar nu a recunoscut pe cel care le făcea din cauza întunericului. Nici trimiterea la această depoziție nu denotă raționamentul lipsei de culpă, deoarece contextul faptelor cerea mai multe detalii.

Față de inculpatul I.E. s-au reținut depozițiile acestuia cum că cel cu care a vorbit prin stație a precizat doar să dea înapoi, fără a preciza până unde aveau liber, motiv pentru care nu a fost atent la semnalul M10L, deoarece au crezut că au liber până la linia curentă. Din acest fragment de declarație, coroborat cu obligațiile stabilite prin instrucțiile de manevră pentru mecanici, ar rezulta, contrar celor concluzionate de instanță, culpa inculpatului I.E., deoarece, admițând că ceea ce auzise era doar să dea înapoi - deci fără precizarea unui reper de oprire - era obligat să urmărească și semnalele luminoase feroviare, cum era cel albastru al semnalului M10L, la care a admis că nu a fost atent.

Cu referire la acești inculpați, din examinarea depozițiilor acestora, în faza urmăririi penale, depoziții menținute la audierile la instanță - a rezultat că inculpatul V.T. a condus locomotive de pe partea stângă pe sensul de mers, inculpatul I.E. pe partea dreaptă, ambii fiind atenți la semnalele manevrantului P.M., care a dat semnale din fața convoiului. Pe partea dreaptă se afla și semnalul luminos M10L, pe care I.E. a admis că nu l-a urmărit, deoarece se baza pe faptul că prin stație auzise anterior pe victimă că este liber, iar apoi inculpatul V.T. i-a spus că vede el semnalele manevrantului pe partea sa, să recunoască faptul că a omis să mai urmărească, atât semnalele manevrantului, cât și ale semnalizatorului mecanic M10 o perioadă de timp, după care a observat la cca. 30 m, distanța semnalului M10 în poziția oprit, c a spus acest lucru mecanicului V.T. care l-a întrebat ce s-a întâmplat, și apoi s-a auzit un zgomot puternic. Chiar și inculpatul V.T. a admis că, înainte de zgomotul puternic, inculpatul I.E. i-a comunicat că semnalul M10 este oprit, dar nu a mai avut timp să frâneze. Aprecierea asupra timpului scurs de la comunicarea că semnalul este în poziția oprit până la impact a fost supusă însă subiectivismului, deoarece măsurătorile au atestat că de la semnalul M10L la locul unde a avut loc deraierea era o distanță de 230 m iar garnitura avea 152 m.

A mai reținut instanța de fond, față de inculpatul I.E., că, chiar dacă acesta ar fi urmărit semnalul M10 tot l-ar fi observat greu, cu întârziere, din cauza vegetației.

Față de acest aspect a rezultat că instanța și-a însușit versiunea din expertize și cea a inculpaților, că la data faptei semnalul luminos nu putea fi văzut din cauza vegetației înalte. Din depozițiile date în fața instanței a rezultat că inculpații au contestat relevanța reconstituirii efectuate în cursul urmăririi penale, întrucât la acea dată vegetația fusese între timp tăiată, reconstituirea fiind efectuată după 6 zile de la accident.

Acest aspect de fapt al unei vegetații înalte ce bloca observarea semnalului a fost eronat reținut, fiind bazat pe o denaturare a realității. Din procesul-verbal de cercetare la fața locului realizat în ziua accidentului 11 septembrie 1997 a rezultat că s-a constatat că în fața semnalizării M10L există într-adevăr vegetație - lăstari - dar cu înălțimea între 20 - 110 cm și chiar ca unii din acești lăstari sunt tăiați pentru a nu fi această vizibilitate a semnalului. Din fotografiile efectuate cu acea ocazie a rezultat clar că în imediata apropiere a semnalului nu exista vegetație. Deși este real că semnalul este amplasat jos, din fotografii a rezultat că el este la cca. 1 metru de sol și este în plan orizontal mai înalt decât nivelul liniei, iar poziția mecanicilor ce scoteau capul pe fereastra locomotivei era de asemenea la câțiva metri deasupra solului, ceea ce infirmă teza imposibilității de a vedea acel semnal. De altfel, în declarația olografă dată la 17 septembrie 1997, în fața procurorului aflată la fila 43 dosar de urmărire penală - inculpatul I.E. a admis că, potrivit unei verificări făcute chiar în noaptea de 11/12 septembrie 1997, deci prima după accident, în prezența unui mecanic instructor H.Gh. și revizorului B- și altui revizor de mișcare, semnalul se putea vedea de la 100 - 120 m. Tăierea vegetației a avut loc în mod cert ulterior acelei zile, deoarece în fotografiile de ansamblu și de detaliu vegetația este prezentă în preajma semnalului, iar în memoriile depuse în cursul judecății - fila 126 alin. penultim și 136 dosar instanță, vol. 3 - inculpații V.T. și I.E. a arătat primul că vegetația avea 3 metri înălțime, iar al doilea că la data reconstituirii vegetația fusese tăiată în întregime, aspecte contrazise de procesul-verbal de cercetare la fața locului și fotografiile acestuia.

Chiar admițând ipoteza că până la data reconstituirii, vegetația fusese înlăturată, acest lucru nu era realizat încă în ziua de 11 septembrie 1997, când a fost efectuată cercetarea, iar vegetația nu avea, la momentul accidentului, caracteristicile invocate ca temei al imposibilității vizualizării semnalului.

În ceea ce privește pe inculpatul P.G., instanța a reținut un singur aspect, acela că acesta ar fi cerut potrivit Instrucției nr. 5 pct. 14, impiegatului de mișcare T.C., un manevrat în plus, spre a fi trimis să asigure mișcările înaintea convoiului, dar nu i s-a dat.

Sub un prim aspect, acest amănunt, demersul invocat, a fost susținut în mod singular doar de inculpatul P.G. și abia cu ocazia judecății, deși era primul element de exonerare pe care îl putea invoca. Nici la audierile în fața procurorului, nici în fața comisiei interne CFR, nici a celei a ITM Iași și nici măcar în fața instanței la audierea din 26 ianuarie 1999, inculpatul nu a invocat că ar fi solicitat în acea noapte suplimentarea manevranților.

Deși nu este invocat de instanță ca argument al lipsei de culpă, în ce privește susținerea inculpatului P.G. că se afla în zona barierei, spre a verifica dacă nu există trafic civil care să intereseze convoiul, această apărare nu apare ca verosimilă. În cauză pentru existența caracterului culpabil al omisiunii, relevant este comportamentul inculpatului. Acesta s-a prevalat de faptul că prezența sa în zona de manevră era suficientă și se afla la barieră pentru a verifica siguranța traficului, conform normativelor. În cauză însă declarațiile sale au evoluat, inițial declarând comisiei de anchetă internă - aflată atașată dosarului de urmărire că s-a aflat pe platforma unuia din vagoane, și a sărit din mers anterior impactului, schimbându-și declarația în urma declarațiilor constante ale inculpatului V.T. care a arătat că din cabina barierei au ieșit în fugă 3 persoane.

Martorii P.C. și D.D. au confirmat, atât la ancheta internă, cât și la procuror că, într-adevăr, ei doi și inculpatul P.G. se aflau la cabina de la barieră, deși în fața anchetei disciplinare chiar au susținut versiunea acestui inculpat cum că ar fi fost pe platformă. Ulterior au precizat comisiei că au declarat astfel la solicitarea inculpatului. Așa fiind, chiar dacă prezența fizică a inculpatului în zona barierei și în zona de manevră este reală, ea nu era destinată supravegherii traficului rutier din acea zonă. Dacă acesta era motivul și interesul său profesional de a fi în ghereta barierei, nu avea rațiune susținerea inițială că dirija convoiul de pe platformă și nici determinarea martorilor menționați să îi susțină versiunea din fața comisiei interne de anchetă.

De altfel, în nicio declarație a martorilor menționați nu a rezultat că inculpatul P. s-a interesat de aspecte ținând de siguranța circulației la barieră, întrebări dacă bariera era lăsată, postarea personală sau a unui din cei doi martori - lucrători CFR - în exteriorul cabinei cu observarea căii rutiere. În cauză au fost D.D., care au relatat următoarele: inițial inculpatul a mers în cabina MM4, la martorul P.C., că în acest timp a cerut impiegatului să îi dea liber la convoi, după care amândoi au mers la cabina barierei, unde era martorul D.D.

În declarația dată procurorului acesta a arătat expres că la intrarea în cabina sa, ambii i-au spus că „au terminat manevrele”. Mai mult, martorul B.V. - fila 30 urmărire penală - a arătat că imediat după accident, deplasându-se la locul acestuia, inculpatul P.G. i-a spus că a fost pe platforma trenului de marfă, și a sărit înainte de deraiere, arătându-i o zgârietură la picior, produsă cu acea ocazie. Asemenea susținere nu avea sens, dacă inculpatul avea convingerea că se afla la barieră cu scopul asigurării circulației, conform instrucțiunilor de mișcare.

A considerat că în cauza de față producerea accidentului s-a datorat unui concurs de atitudini culpabile, iar accidentul nu ar fi avut loc în absența neglijenței vreunuia din inculpați, absența semnalizării liniei 30 de evitare fiind doar o condiție favorizantă. Astfel, fapta inculpatului T.C., care nu a comunicat funcționarea traseului până la semnalul M10, către partida de manevră și mecanici, nu ducea la deraierea trenului dacă mecanicii V.T. și I.E. ar fi urmărit atent semnalizarea fixă, inclusiv acel semnal M10, ce figura în poziția oprit, dar nu a fost observat la timp. Faptul că nici victima nu a văzut acel semnal M10 a decurs din aceea că, semnalul era pe partea dreaptă, iar manevrantul s-a postat pe partea stângă, fiind ținut la aceasta datorită instrucțiunilor ce impuneau să dea semnalul pe partea pe care se afla mecanicul. Ori poziția mecanicului V.T. în stânga convoiului se datora acțiunii sale de a ocupa postul de conducere din capătul locomotivei opus convoiului împins, deși era cert că la împingere postul de conducere trebuia să fie cel apropiat vagoanelor. Mai mult, alegerea acestui post, mai îndepărtat de garnitură micșora și vizibilitatea față de manevrat și față de semnalele fixe, întrerupând și lungimea locomotivei în raza vizuală. Inculpații V.T. și I.E. au invocat dispozițiile art. 46 din instrucția 201 privind personalul de locomotivă, instrucție citată de expertiza din 2000 a expertului T.M., în sensul că la schimbarea sensului necesar de mers nu se va schimba postul de conducere, rămânând pe aceeași parte pe care a început manevra. În cauză însă nu au fost efectuate probatorii privind partea pe care s-a început manevra inițială a garniturii, înainte de aducerea locomotivei pe poziția de împingere a acesteia, iar experților nu li s-a cerut să arate dacă dispoziția 46 din Instrucția nr. 201 se aplică și atunci când locomotiva este mutată de la un capăt la celălalt al garniturii. În ce privește inculpatul P.G., acesta a lăsat manevrantul P.M. singur și, în cursul manevrei, a decis să meargă mai întâi la cabina MM4 - ale cărei ferestre nu aveau în vedere la garnitură - a se vedea raportul comisiei ITM și apoi la ghereta barierei, deși manevra în sine era dificilă, era o garare prin împingere, mecanicii fiind la coada garniturii, erau condiții de noapte, iar existența vegetației era notorie în stația respectivă.

Prezența inculpatului ca șef de manevră în apropierea semnalizării ce demarca linia inițială de calea de evitare, ce nu erau terminate, i-ar fi permis să vizualizeze semnalul M10, neobservat nici de manevrat și târziu de mecanici.

Aceste aspecte contrazic aprecierea instanței fondului cum că inculpații ar fi acționat cu diligența necesară în împrejurările date.

În ceea ce privește pe inculpatul T.C. sentința este criticabilă sub aspectul cuantumului extrem de redus al pedepsei aplicate față de art. 178 alin. (2) C. pen. și art. 273 alin. (2) C. pen. Individualizare apreciată de instanță este greșită, atât față de importanța rolului funcțional deținut de inculpat la data evenimentului, cât și faptului că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de ucidere din culpă este mai mică decât cea ce sancționează încălcarea îndatoririlor de serviciu. Admițând că vinovăția inculpatului este doar o verigă din concursul de culpe al celor judecați, dozarea pedepselor a fost excesiv diminuată.

În raport de considerentele arătate, în baza art. 279 lit. a) C. proc. pen. a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței criticate, urmând ca rejudecând, să se dispună o soluția în conformitate cu criticile enunțate.

În motivarea apelului, părțile civile P.E., P.A.E. și P.P.D. au solicitat acordarea de daune morale în cuantum de câte un miliard lei vechi pentru fiecare, actualizat în raport cu inflația începând cu data de 11 septembrie 1997 și până la data plății efective.

De asemenea, s-a solicitat plata de daune materiale în cuantum de 500 RON actualizată cu rata inflației începând cu 11 septembrie 1997 și până la plata efectivă și o prestație periodică pentru minorii P.E.A. și P.P.D., reprezentând diferența dintre pensia de urmaș primită și veniturile pe care le-ar fi realizat victima, calculată de la data de 11 septembrie 1997 și până la terminare studiilor de către copii, actualizată în raport cu rata inflației.

Părțile civile apelante au solicitat instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaților și părții responsabile civilmente RA SNTFM CFR Marfă București, renunțând ulterior la cererea de instituire a sechestrului pe bunurile inculpaților.

De asemenea s-au solicitat și cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat la fond și în apel, în cuantum de 8.000 RON, depunându-se acte în susținerea acestor motive aflate la filele 161 - 165 dosar apel.

În motivarea apelului, partea responsabilă civilmente SNTFM CFR Marfă SA București în numele și pentru RA SNCFR București care este parte civilă și parte responsabilă civilmente în cauză a arătat că în mod greșit instanța de fond a obligat-o pe ea la plata de despăgubiri în solidar cu inculpatul T.C. și la cheltuieli judiciare, întrucât debitul rezultat în urma accidentului de cale ferată din 10/11 septembrie 1997 a fost preluat de RA SNCFR București, așa cum prevede și art. 44 din O.U.G. nr. 12/1998, neputând figura în proces nicio unitate de cale ferată înființată prin reorganizare din anul 1998, ci doar RA SNCFR București, care preia toate creanțele și debitele căii ferate.

Parte responsabilă civilmente SNTFM CFR Marfă SA București a arătat că în baza art. 9 din H.G. nr. 582/1998 ea preia de la SNCFR drepturile și obligațiile care decurs din raporturile juridice ale acesteia cu terții inclusiv litigiile aflate pe rol, cu excepția datoriilor care au apărut înainte de înființarea sa.

În motivarea apelului, inculpatul T.C. a arătat că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare, solicitând redozarea acesteia, avându-se în vedere că vina nu-i aparține, întrucât dintr-un birou nu avea cum să se ocupe direct de manevrarea trenului, iar evenimentul a avut loc datorită lipsei unei bucăți de șină de la linia de evitare, vagonul ajungând în zona respectivă, s-a înclinat și în aceste condiții s-a produs accidentul.

Prin Decizia penală nr. 49 de la 9 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 19912/99/2006 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul T.C., părțile civile P.E., P.E.A., P.P.D. și partea responsabilă civilmente SNTFM - CFR MARFĂ SA București împotriva Sentinței penale nr. 308 din 22 mai 2008 a Tribunalului Iași pe care a desființat-o în parte în latură penală și civilă și rejudecând:

S-a înlocuit aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților T.C., I.E., P.G., V.T., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

S-a interzis inculpatului T.C. exercitare drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 1 și 2 din Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002 a constatat grațiate pedepsele aplicate inculpatului T.C. și a atras atenția acestuia asupra prevederilor art. 7 din aceeași lege, privind revocarea.

Au fost condamnați inculpații:

- I.E., cetățean român, căsătorit, 2 copii, stagiul militar îndeplinit, studii 12 clase, fără antecedente penale;

- P.G., cetățean român, căsătorit, 2 copii, stagiul militar îndeplinit, lăcătuș mecanic, fără antecedente penale;

- V.T., cetățean român, căsătorit, 2 copii, stagiul militar îndeplinit, fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

- câte 2 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, prevăzută de art. 273 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., 76 lit. c) C. pen., art. 33 lit. b) C. pen.;

- câte 1,6 (un an și șase luni) ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., 76 lit. d) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpaților I.E., P.G. și V.T. în pedeapsa cea mai grea de câte 2 ani închisoare.

S-a interzis inculpaților I.E., P.G. și V.T. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților I.E., P.G. și V.T. și a fixat termen de încercare de câte 4 ani pentru fiecare, în baza art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpaților I.E., P.G. și V.T. asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor închisorii aplicate inculpaților I.E., P.G. și V.T., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 1 și 2 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiate pedepsele aplicate inculpaților I.E., P.G. și V.T. și a atras atenția acestora asupra prevederilor art. 7 din aceeași lege privind revocarea.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă RA - SNCFR - București.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. au fost obligați inculpații T.C., I.E., P.G. și V.T. să plătească părții civile RA - SNCFR - București suma de 1.715,13 RON, actualizată cu rata inflației, începând cu data de 11 septembrie 1997 și până la plata efectivă a debitului, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat acesteia.

A fost admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile P.E., P.E.A. și P.P.D. și în consecință:

Au fost obligați inculpații T.C., I.E., P.G. și V.T. în solidar cu partea responsabilă civilmente RA - SNCFR - București să plătească următoarele sume de bani:

- către partea civilă P.E. suma de 500 RON actualizată cu rata inflației, calculată începând cu data de 11 septembrie 1997 și până la data plății efective, cu titlu de daune materiale;

- către părțile civile P.E., P.E.A. și P.P.D. suma de câte 3.000 RON actualizată în raport cu rata inflației, începând cu data de 11septembrie 1997 și până la data plății efective, reprezentând daune morale:

- către părțile civile P.E.A. și P.P.D. o sumă de bani reprezentând diferența dintre pensia de urmaș primită de fiecare dintre ei în calitate de copii ai victimei și venitul pe care l-ar fi realizat victima P.M., calcul ce se va realiza în conformitate cu dispozițiile art. 3712 alin. (2) C. proc. civ., de la data de 11 septembrie 1997 și până la împlinirea vârstei de 18 ani de către fiecare copil, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani dacă vreunul dintre ei se află în continuarea studiilor.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente RA - SNCFR - București să plătească statului câte 3.000 RON, cheltuieli judiciare.

În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente RA - SNCFR - București să plătească părții civile P.E. câte 2.000 RON, cheltuieli judiciare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate, privind condamnarea inculpatului T.C., contopirea pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., art. 844 C. pen. și au fost înlăturate cele contrare prezentei.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei, instanța de fond a stabilit că inculpatul T.C. a comis o infracțiune de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, prevăzută de art. 273 alin. (2) C. pen. și o infracțiune de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

Faptele cu fost săvârșite de inculpatul T.C. sub forma pluralității de infracțiuni a concursului prevăzută de art. 33 lit. b) C. pen. nu art. 33 lit. a) C. pen., cum greșit a reținut instanța de fond.

Astfel, există concurs de infracțiuni, conform art. 33 lit. b) C. pen., când o acțiune sau inacțiune, săvârșită de aceeași persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni.

Situația de fapt reținută de instanța de fond cu privire la inculpatul T.C. este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.

În dimineața zilei de 11 septembrie 1997, inculpatul T.C., în calitate de impiegat de mișcare în stația Cristești - Jijia a dispus efectuarea unei manevre în capătul „Y” al stației, deși era interzisă simultan cu primirea trenurilor; a fracționat parcursul de manevră deși era pe linia de evitare; a refuzat completarea partidei de manevră cu un alt manevrat care să fie la acoperire; a dat comenzi eronate care au dus la deraierea boghiului nr. 1 al vagonului 71242 iar vagonul 2 l-a strivit în acest context și l-a omorât pe manevrantul P.M., creându-se în aceste împrejurări și un prejudiciu constând în contravaloarea vagoanelor, locomotivei DA 859 și a căii ferate în cuantum de 17.151.391 ROL.

Prin acțiunile și inacțiunile inculpatului T.C., descrise mai sus s-a produs în mod concret pericolul pentru siguranța circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate, cauzându-se, atât prejudicii acesteia, cât și decesul manevrantului P.M.

Individualizarea judicioasă a pedepselor aplicate inculpatul T.C. s-a făcut în mod temeinic de către instanța de fond care a ținut cont, atât de criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptelor, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar și a avut o atitudine corespunzătoare în cauză, prezentându-se în fața instanței de judecată.

În cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante facultative în favoarea inculpatului T.C. și coborârea pedepselor aplicate sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile comise față de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite și de urmările produse, atingerea scopului educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., putându-se efectua în cazul acestuia doar prin acest cuantum de pedeapsă, în modalitatea de executare apreciată temeinic de instanța de fond, respectiv suspendare sub supraveghere urmând ca acesta să respecte anumite măsuri pe durata termenului de încercare, în vederea prevenirii săvârșirii unor noi infracțiuni și a formării unei atitudini corecte a acestuia față de ordinea de drept și față de normele de conviețuire socială.

Instanța de fond a aplicat în mod legal regulile de la concursul de infracțiuni prevăzute de art. 34 lit. b) C. pen., contopind pedepsele aplicate inculpatului T.C. în pedeapsa cea mai grea, însă a omis să aplice inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

De asemenea, instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. și nu a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Sub acest aspect, hotărârea instanței de fond este nelegală.

Prin Legea nr. 543 de la 1 octombrie 2002 privind grațiere unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni s-a reglementat în art. 1 grațierea în întregime a pedepselor cu închisoarea până la 5 ani inclusiv iar prin art. 2 s-a stipulat că grațierea se aplică indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii dispusă de instanță.

Instanța de fond, în mod nelegal, față de cuantumul pedepselor aplicate inculpatului T.C. pentru săvârșirea celor 2 infracțiuni și situația infracțională a acestuia, neavând antecedente penale nu a constatat grațierea acestora, întrucât nu fac parte din categoria infracțiunilor exceptate de la beneficiul grațierii.

Situația de fapt reținută de instanța de fond cu privire la faptele inculpaților I.E., V.T. și P.G. este greșită, dându-se o interpretare parțial eronată probelor administrate în toate fazele procesului penal.

Inculpatul V.T. a lucrat ca mecanic de locomotivă la Depoul de locomotive a Regionalei CFR Iași, inculpatul I.E. ca mecanic ajutor, inculpatul P.G. a fost șef de manevră la Stația CFR Cristești - Jijia, județul Iași, iar victima P.M. era manevrat de vagoane.

În seara zilei de 10 spre 11 septembrie 1997 aceștia s-au prezentat la serviciu fiind planificați pe locomotiva diesel electrică DA1029 pentru efectuarea unor manevre în Stația CFR Cristești - Jijia, aflată pe teritoriul comunei Ungheni, județul Iași.

În dimineața zilei de 11 septembrie 1997, prin jurul orelor 4,15, impiegatul de mișcare inculpatul T.C. a comunicat prin stația radio-telefon deplasarea unui convoi de 10 vagoane marfă aflat pe linia nr. 24 CL spre Stația CFR Ungheni, la linia C L 2, pentru ca apoi să fie tractat la stația CFR Socola Iași.

Inculpatul V.T. era ajutat de inculpatul I.E. la conducerea locomotivei DA1029 iar partida de manevră era formată din șeful de manevră - inculpatul P.G. și din manevrantul de vagoane P.M.

După primirea comenzii s-a stabilit ca acel convoi să fie deplasat la linia respectivă prin împingere, în cea de-a doua fază a manevrei, din fața semnalului X24L până după semnalele de manevră M2L, iar după schimbarea indicației semnalului pitic de manevră M2L în manevra permisă în zona acoperită de semnal, trage convoiul de manevră la linia 2L.

Toate persoanele implicate cunoșteau programul de manevră și comunicau între ele prin stațiile radiotelefon din dotare.

Șeful partidei de manevră, inculpatul P.G. a pregătit convoiul de vagoane prin legarea la instalația de aer a locomotivei și a efectuat proba frânei, apoi a trimis manevrantul P.M. pentru a observa indicațiile semnalelor sau obstacolele pe linie.

Manevrantul P.M. a fost postat pentru dirijarea convoiului pe platforma vagonului 2, socotind sensul de deplasare pe partea stângă.

Șeful partidei de manevră, inculpatul P.G., în loc să dirijeze personal garnitura, conform obligațiilor din instrucțiunile de manevră, fie prin urcarea pe platforma primului vagon, fie prin dirijarea din apropierea liniei, locuri unde ar fi avut vizibilitate sporită asupra spațiului de manevră, a mers la cabina MM4 a acarului din dreptul liniei L24 unde a stat de vorbă cu manevrantul P.C. acarul de serviciu, în acest timp cerând impiegatului de mișcare să-i dea liber la convoi, după care amândoi au mers la cabina barierei, unde era martorul D.D., căruia i-a spus că „au terminat manevrele”. Inițial inculpatul P.G. a încercat să acrediteze ideea că s-a aflat și el pe vagon și a sărit în momentul accidentului, însă prin probele administrate s-a dovedit contrariul.

Manevrantul de vagoane, victima P.M. a dat comanda de plecare prin stația radio-telefon, comandă receptată de inculpații V.T. și I.E., care au pus convoiul în mișcare.

Cei doi inculpați V.T. și I.E. se aflau la postul 2 al locomotivei DA1029, deși trebuiau să conducă împingerea garniturii din postul 1 cel mai apropiat vagoanelor împinse, conform instrucțiilor 5 și 6 referitoare la atribuțiile mecanicilor de locomotivă și manevranților care prevăd următoarele obligații:

- să ocupe postul 1 al locomotivei;

- să urmărească indicațiile semnalelor luminoase.

Inculpatul V.T. a condus locomotiva de pe partea stângă pe sensul de mers iar inculpatul I.E. pe parte dreaptă.

Inculpatul T.C. prin jurul orelor 4,30 - 4,35 a luat cunoștință de circulația trenului 67119, locomotiva izolată SA0859 pentru care avea interdicție de apropiere la semnalul de intrare „Y” al stației și pentru care a făcut ulterior parcursul de intrare în stație, parcurs care întrerupea parcursul de manevră al convoiului de pe linia 24L. Acest parcurs era incompatibil cu fișa nr. 23 din Planul tehnic de exploatare al Stației Cristești - Jijia. Impiegatul T.C. a fracționat parcursul de manevră și a permis manevra dincolo de semnalul X24L până la semnalul pitic M10L, care ordona manevra interzisă în zona de semnal, fără însă a anunța prin stația RFT pe mecanicul de locomotivă și pe conducătorul de manevră despre aceasta.

Chiar dacă inculpatul T.C. nu a comunicat fracționarea traseului până la semnalul M10 care figura în poziția oprit.

Toate aceste semnale erau pe partea dreaptă iar ajutorul de mecanic, inculpatul I.E. care era pe partea dreaptă nu a văzut la timp semnalul M10, admițând că nu l-a urmărit, întrucât a auzit victima prin stație spunând că este liber.

Din declarațiile inculpaților V.T. și I.E. a rezultat că aceștia și-au schimbat locurile la un moment dat, iar o perioadă de timp s-a omis urmărirea semnalelor manevrantului și ale semnalizatorului mecanic M10, crezând că au liber până la linia curentă.

Când a văzut semnalul M10L, inculpatul I.E. i-a comunicat inculpatului V.T. că semnalul este oprit, dar nu au mai avut timp să frâneze.

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului, realizată în ziua de 11 septembrie 1997 a rezultat că în fața semnalizatorului M10L există vegetație - lăstari - cu înălțimea între 20 - 110 cm și chiar că unii din lăstari sunt tăiați pentru a nu afecta vizibilitatea semnalului.

Din fotografiile efectuate la cercetarea la fața locului a rezultat că în imediată apropiere a semnalului M10L nu există vegetație, semnalul este amplasat jos, în plan orizontal mai înalt decât nivelul liniei, fiind ușor de observat de mecanicii de locomotivă dacă scoteau capul pe fereastra locomotivei, reținându-se greșit de către instanța de fond că acest semnal nu putea fi văzut din cauza vegetației.

A rezultat din probe că, la reconstituirea faptelor, a fost tăiată toată vegetația în zona respectivă, dar acest element nu are relevanță în cauză.

Victima P.M. nu a observat nici ea la timp semnalul, aflându-se pe partea opusă - stângă a convoiului, în sensul său de plasare, pentru a putea comunica cu inculpatul V.T., care era pe acea parte.

De altfel, inculpatul V.T. a arătat că a văzut semnalele făcute cu mâna și cu lanterna, dar nu l-a recunoscut pe cel care le făcea din cauza întunericului.

Convoiul a pătruns astfel pe linia de refugiu, depășind semnalul luminos cu nr. M10L ce avea lumina albastră, indicând interzicerea trecerii și a distrus opritorul de la capătul liniei, iar primele 2 vagoane au deraiat, rulând pe terasamentul din piatră al căii ferate.

În aceste împrejurări, partea din față a primului vagon a intrat pe linia de circulație CL2 Iași - Ungheni și a fost acroșat de locomotiva diesel electrică nr. 859, izolată, care circula pe această linie, de la Ungheni spre Iași, producându-i ușoare avarii.

Manevrantul P.M. nu a reușit să sară de pe platforma vagonului unde se afla, fiind strivit între vagoanele 2 și 3, survenind imediat moartea sa.

Din Raportul de constatare medico-legală nr. 926/C din 24 septembrie 1997 emis de Laboratorul de Medicină Legală Iași a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă fracturării atlasului cu secțiune medulară, multiplelor fracturi osoase (costala, de bazin rotulă) și rupturilor de organe interne. S-a arătat în raport că în momentul decesului, sângele victimei conținea 0,30 gr ‰ alcool.

Situația de fapt descrisă mai sus a rezultat din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză în faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești, urmând a fi îndepărtate acele probe prin care s-a încercat înlăturarea răspunderii penale a celor 3 inculpați, reținute în concret de instanța de fond.

În drept, faptele inculpaților V.T., I.E. și P.G. descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă prevăzute de art. 273 alin. (2) C. pen. și ale infracțiunii de ucidere din culpă revăzute de art. 178 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

Pentru săvârșirea acestor infracțiuni inculpații V.T., I.E. și P.G. au fost condamnați la câte o pedeapsă în limitele prevăzute de partea specială a codului penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților s-au avut în vedere, în cadrul criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericolul social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptelor, împrejurările în care a avut loc și urmările produse, precum și circumstanțele personale ale inculpaților care sunt infractori primari, au avut o atitudine parțial sinceră în cauză, prezentându-se în fața instanței de judecată.

Instanța a reținut în favoarea inculpaților V.T., I.E. și P.G. împrejurările arătate mai sus drept circumstanțe atenuante facultative, prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. și le-a dat eficiență, conform prevederilor art. 76 C. pen., coroborând pedepsele aplicate inculpaților sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile comise.

S-a reținut că faptele au fost comise de inculpații V.T., I.E. și P.G. în condițiile art. 33 lit. b) C. pen. și aplicându-se regulile de la concursul de infracțiuni, conform art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpaților în pedeapsa cea mai grea.

Instanța a interzis inculpaților V.T., I.E. și P.G. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Având în vedere cuantumul pedepsi rezultante aplicate fiecăruia din inculpații V.T., I.E. și P.G. și faptul că aceștia nu au antecedente penale, instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia și a dispus în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților.

În baza art. 82 C. pen. instanța a fixat termene de încercare de câte 4 ani pentru fiecare inculpat.

S-a atras atenția inculpaților V.T., I.E. și P.G. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea.

De asemenea, pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor închisorii aplicate inculpaților V.T., I.E. și P.G. s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Avându-se în vedere prevederile art. 1 și 2 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri sau sancțiuni, instanța a constatat grațiate pedepsele aplicate inculpaților V.T., I.E. și P.G. și a atras atenția acestora asupra prevederilor art. 7 din aceeași lege privind posibilitatea revocării.

În ce privește latura civilă a cauzei instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală pentru următoarele considerente:

La data de 2 octombrie 1997 Regionala CFR Iași a sesizat Parchetul de pe lângă tribunalul Iași, prin Adresa nr. 6/449/1997 și a solicitat să se efectueze cercetări și să fie trase la răspundere persoanele vinovate de producerea accidentului în care și-a pierdut viața victimei P.M.

Această regională s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 17.151.391 ROL reprezentând pagubele produse prin distrugerea vagoanelor, locomotivei DA859 și a căii ferate, sumă actualizată cu rata inflației la zi.

Prin O.U.G. nr. 12 din 7 iulie 1998 privind transportul pe căile ferate române și reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române, prin art. 43 s-a reglementat reorganizarea prin divizare a Societății Naționale a Căilor Ferate Române, într-o companie națională, în societăți naționale și societăți comerciale, la lit. b) fiind menționată Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă, CFR Marfă, cu statut de societate comercială care are, în principal, ca obiect de activitate, efectuarea transportului feroviar public de mărfuri.

În art. 44 din aceeași ordonanță s-a stipulat că Societatea Națională a Căilor Ferate Române continuă să ființeze ca regie autonomă, având ca obiect principal de activitate gestionarea datoriei și a creanțelor existente la data reorganizării, potrivit noului regulament de organizare și funcționare aprobat prin H.G., după finalizarea procesului de divizare.

Prin Hotărârea nr. 582 din 10 septembrie 1998 privind înființarea Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” S.A. prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române la art. 9 s-a reglementat că: „CFR Marfă, corespunzător obiectului său de activitate se substituie Societății Naționale a Căilor Ferate Române în toate drepturile și obligațiile decurgând din raporturile juridice ale acesteia cu terții, inclusiv în litigiile aflate pe rol la instanțele judecătorești, precum și în cele ce decurg din contractele și acordurile internaționale, cu excepția datoriilor și creanțelor care vor fi gestionate de Societatea națională a Căilor Ferate Române, prin forma care continuă să ființeze după reorganizarea sa, potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 12/1998.

De asemenea, prin Hotărârea nr. 1199 din 24 octombrie 2002 privind divizarea Societății de Servicii de Management Feroviar „SMF” S.A. și modificarea unor acte normative s-a stipulat în art. 6 alin. (1) că: „serviciile financiar-contabile juridice, de control financiar de gestiune și de organizare a licitațiilor pentru Regia Autonomă „Societatea Națională a Căilor Ferate Române” s-a asigurat pe bază de contract de Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă SA.

În cauză SNRFM CFR Marfă Sucursala Iași a fost mandată prin Adresa nr. 51 din 16 octombrie 1998 să reprezinte în instanță RA SNCFR București în ambele calități ale acesteia de partea civilă și de parte responsabilă civilmente.

Instanța de fond, deși la termenul de judecată din 19 februarie 2008 a constatat că partea responsabilă civilmente în cauză este RA SNCFR București reprezentată prin SNTF Marfă SA, Sucursala Iași, când soluționează acțiunea civilă acordă despăgubiri civile părții civile RA SNTFM - CFR Marfă București și a obligat tot pe aceasta în calitate de parte responsabilă civilmente la despăgubiri în solidar cu inculpatul T.C. către celelalte părți civile constituite în cauză.

Sub acest aspect hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât partea civilă și partea responsabilă civilmente în cauză este RA SNCFR București.

Întrucât instanța de control judiciar a reținut că inculpații V.T., I.E. și P.G. s-au făcut vinovați în cauză de săvârșirea celor două infracțiuni, arătate mai sus, urmează în baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 și următoarele C. civ., aceștia împreună cu inculpatul T.C. să fie obligați la despăgubiri civile către partea civilă RA - SNCFR București, reprezentând contravaloarea vagoanelor, a locomotivei DA859 și a căii ferate, în cuantum de 1.715,13 RON, actualizată cu rata inflației, de la data producerii prejudiciului și până la data plății.

Prin faptele inculpaților T.C., V.T., I.E. și P.G., angajați la acea dată ai Regionalei CFR Iași, succesoare fiind RA - SNCFR București - în urma reorganizării, sau produs moștenitorilor victimei P.M. prejudicii.

În cauza s-au constituit părți civile soția victimei, P.E., solicitând acordarea de daune morale și despăgubiri materiale majorate pe parcursul judecății reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de înmormântarea victimei.

De asemenea, copiii victimei, P.E.A., născută în 1983 și P.P.D., născut în 1987 s-au constituit părți civile în cauză, solicitând acordarea de daune morale și despăgubiri civile majorate pe parcursul judecății pentru compensarea contribuției materiale de care sunt lipsiți în urma morții tatălui lor.

De asemenea, aceste părți civile au solicitat și instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor părții responsabile civilmente în vederea asigurării despăgubirii.

Instanța de fond a reținut just în cauză că victima P.M. prezentându-se la serviciu sub influența băuturilor alcoolice are și ea o culpă în producerea accidentului, apreciind-o temeinic ca fiind în proporție de 50%.

Daunele materiale acordate părții civile P.E. au fost corect apreciate de instanța de fond, care a ținut cont de probele administrate în cauză în dovedirea lor, de faptul că din partea angajatorului s-au remis acesteia sicriul, crucea, costumul și 300 RON pentru înmormântare și de proporția culpei stabilite la producerea evenimentului.

Sub aspectul daunelor morale acordate părților civile instanța de fond a apreciat greșit cuantumul acestora la 3.000 RON și a stabilit o sumă globală pentru toate cele 3 părți civile, fără a preciza partea datorată fiecăreia.

Potrivit art. 14 C. proc. pen. și art. 948 C. civ. despăgubirile pentru prejudiciul cauzat prin infracțiuni trebuie să constituie o justă și integrală reparare a daunelor ocazionate.

Este incontestabil că pierderea unei ființe dragi produce în rândul celor apropiați puternice suferința psihice, mai ales atunci cânt aceasta se produce intempestiv.

Cuantumul de 270.000 RON solicitat de părțile civile P.E., P.E.A. și P.P.D. cu titlu de daune morale este mare în raport de modul cum s-au desfășurat faptele.

Este drept că nu poate fi cuantificată suferința umană în astfel de situații, dar există criterii pe baza cărora se poate stabili un echilibru între pierderea suferită și despăgubirea acordată ca o compensație bănească a suferinței pricinuite.

Astfel, instanța, ținând cont de culpa victimei, a acordat părților civile câte o compensație în bani în cuantum de cât 3.000 RON, actualizată cu rata inflației, pe care o apreciază echitabilă în raport cu suferința încercată.

Potrivit art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998, art. 1003 C. civ., instanța i-a obligat pe inculpații T.C., V.T., I.E. și P.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente RA SNCFR - București la plata acestor sume de bani cu titlu de daune morale către părțile civile arătate mai sus.

În ce privește despăgubirile civile acordate copiilor minori ai victimei, P.E.A. și P.P.D. instanța de fond a apreciat temeinic că acestora li se cuvine, pentru repararea integrală a prejudiciului, o sumă de bani reprezentând diferență dintre pensia de urmaș primită de fiecare dintre aceștia și venitul pe care l-ar fi realizat victima P.M., calcul ce se va realiza în conformitate cu dispozițiile art. 3712 alin. (2) C. proc. civ. calculată de la data faptei, 11 septembrie 1997 și până la împlinirea vârstei de 18 ani de către fiecare copil, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani de către fiecare, dacă se află în continuarea studiilor.

Având în vedere dispozițiile art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998, 1003 C. civ., instanța a obligat inculpații V.T., I.E., P.G. și T.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente RA SNCFR București la plata acestor despăgubiri.

Instanța de fond a respins în mod temeinic cererea părților civile P.E., P.E.A. și P.P.D. de instituire a unui sechestru asigurator asupra bunurilor părții responsabile civilmente, întrucât bunurile acesteia, nu pot fi sechestrate, fiind de interes public, pe de-o parte, iar în cauză nu există îndoială cu privire la posibilitatea acestei părți de a repara paguba pricinuită prin infracțiunile reținute în sarcina angajaților săi.

Stabilind obligația solidară a inculpatului T.C. cu partea RA SNTFM CFR Marfă București la plata cheltuielilor judiciare către stat, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât partea responsabilă civilmente în cauză este RA SNCFR București.

Prin concluziile depuse la fila 128 vol. 12 al instanței de fond părțile civile P.E., P.E.A. și P.P.D., prin avocat ales au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, instanța de fond omițând să se pronunțe asupra acestora, conform art. 193 C. proc. pen.

Pentru toate aceste considerente instanța de control judiciar a apreciat că apelurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul T.C., părțile civile P.E., P.E.A., P.P.D. și partea responsabilă civilmente SNTFM - CFR Marfă SA București împotriva Sentinței penale nr. 308 din 22 mai 2008 a Tribunalului Iași sunt fondate.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate împotriva acestei hotărâri pe care a desființat-o în parte în latura penală și civilă și rejudecând a dispus următoarele:

S-a înlocuit aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților T.C., V.T., I.E. și P.G. cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului T.C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. și a suspendat executarea acestora pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a constatat grațiate pedepsele aplicate inculpatului T.C. și s-a atras atenția acestuia asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea.

Instanța a dispus condamnarea inculpaților V.T., I.E. și P.G. la câte o pedeapsă cu închisoarea, pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni, prevăzute de art. 273 alin. (1) C. pen. și 178 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., reținând în favoarea fiecărui inculpat circumstanțele atenuante facultative prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. și efectele acestora prevăzute de art. 76 C. pen.

De asemenea s-au contopit pedepsele aplicate fiecărui inculpat, în baza art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea.

Inculpaților V.T., I.E. și P.G. le-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a aplicat fiecărui inculpat dispozițiile art. 81, 82, 83 C. pen. și ale art. 71 alin. (5) C. pen.

Instanța a constatat grațiate pedepsele aplicate inculpaților V.T., I.E. și P.G. și s-a atras atenția acestora asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea.

Acțiunea civilă a părții civile RA - SNCFR București a fost admisă în totalitate așa cum a fost formulată și inculpații au fost obligați, în solidar, să-i achite contravaloarea prejudiciului cauzat prin faptele lor.

Acțiunea civilă a părților civile P.E., P.E.A. și P.P.D. a fost admisă în parte.

Inculpații T.C., V.T., I.E. și P.G. au fost obligați în solidar cu partea responsabilă civilmente RA - SNCFR București la plata de despăgubiri materiale către partea civilă P.E. reprezentând cheltuieli de înmormântare, la daune morale către părțile civile P.E., P.E.A. și P.P.D., toate în cuantumurile arătate prin dispozitiv.

Conform art. 191 alin. (1) și (3) și art. 193 C. proc. pen. instanța l-a obligat pe fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente RA - SNCFR București la plata de cheltuieli judiciare către stat și către partea civilă P.E., reprezentând onorariu avocat ales (conform chitanțelor depuse la dosar din septembrie 2007 și iunie 2008).

Instanța a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și le-a înlăturat pe cele contrare prezentei.

În baza arat. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri părțile civile P.E., P.E.A. și P.P.D., criticând-o arătând în scris mai multe erori materiale, privind denumirea părții responsabile civilmente, ale părților civile, că instanțele tergiversează de 11 ani soluționarea cauzei, apreciind suma de 3.000 RON ca fiind insuficientă, majorând pretențiile civile la 500.000 RON reactualizată cu rata inflației din 1997 și până la plata efectivă, aplicarea sechestrului asigurator pe bunurile și contul bancar al RA SNTFM Marfă București, cât și a inculpaților, precum și inculpații I.E., P.G. V.T. și T.C., acesta din urmă precizând că motivele recursului vizează latura penală și latura civilă a cauzei, apreciind că după reanalizarea probelor administrate în cauză și a motivelor de recurs pe care le va depune să se pronunțe o nouă soluție mai favorabilă în sensul reducerii pedepselor aplicate și a prejudiciului constatat în cauză și obligarea tuturor inculpaților la plata acestuia, întrucât în cauză fiind mai mulți inculpați nu s-a stabilit pe deplin participarea și contribuția fiecăruia la săvârșirea faptelor penale.

La termenul de judecată de la 18 iunie 2009 în recurs, Înalta Curte apreciind ca întemeiată cererea de amânare formulată de recurentul inculpat, în vederea angajării unui apărător și față de lipsa de procedură cu recurentul intimat P.G. la adresa din Canada - Montreal, 6430 Rie Sherbrook Ouest APP.15 a amânat cauza la 10 septembrie 2009, așa cum rezultă din încheierea de la acea dată aflată la filele 31 - 32 dosarul Înaltei Curți.

La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 29503 la 2 septembrie 2009, aflate la filele 50 - 55 dosarul Înaltei Curți, motivele de recurs formulate în scris de inculpatul V.T. prin apărător și la care s-a anexat și o schiță.

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate în scris s-a criticat decizia instanței de apel, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3855 pct. 10 și 18.

Astfel, s-a menționat că instanța de apel a motivat condamnarea inculpatului V.T. prin aceea că situația de fapt reținut de instanța de fond cu privire la faptelor inculpatului I.E., V.T. și P.G. este greșită, dându-se o interpretare parțial eronată probelor administrate în toate fazele procesului penal, fiind evidențiată în concret situația de fapt.

Se apreciază că motivarea este o aderare necritică la poziția parchetului și a SNCFR-ului, cu ignorarea completă a probelor ce demonstrează nevinovăția mecanicilor de locomotivă, în special a expertizelor obiective și imparțiale administrate în cauză. De asemenea, au fost ignorate prevederile regulamentelor privind circulația pe calea ferată.

De asemenea s-a mai arătat că instanța de apel nu reține că au existat trei plauri de manevră:

1. Deplasarea garniturii prin tragere către stația Holboca, schimbat cu planul 2.

2. Deplasare într-o primă fază prin împingere pe linia L24CL până când locomotiva urma să ajungă în dreptul semnalului M2CL, iar în faza a doua, prin tragere pe linia L2CL către Holboca.

3. Planul necomunicat, cu împingere pe linia dezafectată 30, până la trecerea unei alte garnituri.

Regulile cu privire la circulația pe calea ferată reținute de instanță nu sunt în toate cazurile aplicabile.

În acest sens, postul de conducere a fost ales în conformitate cu Instrucția nr. 201, așa cum corect reține expertiza administrată în cauză. În cazul de față, când manevrele se efectuează în zona VIII a stației, mecanicii pot alege postul. Instrucțiunile 5 și 6 sunt aplicabile doar în zonele II și IV de manevră (fișa 18 PTE). Este motivul pentru care experții nu constată încălcarea regulamentului în această privință.

Mecanicii de locomotivă nu se ghidează numai după semnalele luminoase, ci atunci când acestea nu sunt vizibile, primesc informații prin stațiile radio, informații care înlocuiesc semnalele luminoase.

Lipsa prismei de balast și necomunicarea fracționării parcursului de către T. au determinat lipsa de frânare a convoiului și atenționarea lui P., care ar fi avut timpul necesar să reacționeze față de impact. În condițiile în care era prisma de balast iar o bucată de șină nu lipsea, așa cum s-a constatat, vagoanele nu s-ar fi atins în urma înclinării în partea stângă presând victima, ci ar fi rămas drepte, cu păstrarea spațiului care să permită supraviețuirea lui P. prin intermediul tampoanelor.

Un convoi nu se pune în manevră decât după ce semnalele sunt pe liber. Când a schimbat planul de manevră, impiegatul de mișcare nu a verificat planul stației, în care linia pe care urma să fie figura ca scoasă din circulație (Adresa nr. 14/309/1995).

Semnalul nu putea fi văzut întrucât convoiul, după cum a rezultat din expertiză (numărul de vagoane × lungimea unui vagon) avea 225 m, iar semnalele conform regulamentelor se observă de la cel mul 200 m. Acest aspect este relevant mai ales la deplasarea prin împingere, de regulă, semnalele luminoase fiind înlocuite cu indicațiile manevranților (art. 93 alin. (4) din Regulament).

Inculpatul T. a pus semnalul pe oprire mult prea târziu pentru a putea fi observat (pag. 210, 211 și 212 dosar urmărire penală).

Schimbarea postului reținută de instanță este impusă de regulament pentru verificarea reciprocă a condițiilor de circulație, inclusiv a semnalelor luminoase. Când nu poate vedea semnalele de manevră de pe locomotivă mecanicul începe manevrele în baza unui semnal transmis prin stația de radio.

Când I. i-a comunicat lui V. că nu vede semnalul, V. i-a spus că are semnale din parte partidei de manevră de pe partea lui și, conform regulamentului a executat ordinele partidei (declarații olografe dosar urmărire penală pag. 36, 66 și 122).

Semnalul M10L avea 73 de cm înălțime însă lampa albastră era la doar 40 cm înălțime de sol. Or, s-a reținut chiar de către instanță că vegetația avea între 20 și 110 cm înălțime. Martorul D. a declarat că nu se vedea semnalul M10L „din cauza bălăriilor”.

Din dosar a rezultat că nici opritorul de la capătul liniei nu era semnalizat luminos pentru a putea observa și opri convoiul.

Manevrantul P. a fost și el în culpă, având o îmbibație alcoolică în sânge de 0,30 la mie și nepoziționându-se corect la capătul convoiului pentru a observa mai bine semnalele și obstacolele de pe linie, așa cum l-a obligat regulamentul.

În completarea motivelor de recurs a reiterat și susținerile din apel, menite a elucida condițiile producerii accidentului.

Inculpatul V. și-a îndeplinit obligațiile prin:

1. verificarea cuplării corecte a vagoanelor, faptul reiese din declarația lui V., coroborată cu declarațiile celorlalți.

2. luarea la cunoștință a planului de manevră și respectarea întocmai a acestuia;

A fost comunicat de către impiegatul de mișcare și de către șeful de manevră. Schimbarea planului cu fracționarea nu a mai fost comunicată - indicația oprit a semnalului M10CL. În stația Cristești Jijia, impiegatul de mișcare a ordonat manevra (răspuns 1 la obiecțiuni expert M. - fila 2, declarație T., declarația P.C.). V. nu avea cum să efectueze manevra fără instrucțiunile partidei de manevră (rațiunea existenței acesteia este tocmai ghidarea mecanicului, în imposibilitate de a vedea toate semnalele și situația din teren - garnitura avea 225 m; considerațiile expertului M. în cap. I al răspunsului la obiecțiuni care face surprindere plastic diferențele dintre circulația pe drumurile rutiere, fără intermediari și circulația pe calea ferată, mediată de partida de manevră - impiegat, șef de manevră, manevrant).

3. verificarea sistemului de frânare înainte de manevră (declarația V. - fila 36 dosar urmărire);

4. urmărirea semnalelor - atunci când nu a mai văzut semnalul a întrebat prin stație dacă linia este liberă și, după confirmare, a continuat manevra:

- a respectat indicația permisivă a semnalului X24L, vizibil de pe locomotivă și a pornit convoiul - alin. (7), fila 4, răspuns la obiecțiuni G., declarațiile martorilor și ale celorlalți inculpați;

- a respectat semnalele partidei de manevră, când nu a mai avut vizibilitate în privința semnalelor fixe - fila 10 expertiza G. din 24 august 2004; alin. 7, fila 4, răspuns la obiecțiuni G.; declarațiile martorilor);

- V. a verificat comunicarea lui I. că nu se vede semnalul M10CL și a solicitat informații suplimentare e la partida de manevră - fila 6 pct. 2 expertiză M., fila 1 supliment expertiză M.; art. 30 Instrucție nr. 201.

5. respectarea vitezei dovedită cu Procesul-verbal de citire a vitezei nr. 5/663/1997 - anexa 7 expertiză M., fila 204 dosar urmărire; fila 3 pct. 1 supliment la raportul de expertiză M. din 04 ianuarie 2000).

6. neschimbarea postului de conducere, cu respectarea art. 46, pct. 7C, alin. (6) din Instrucția nr. 201 - fila 13 expertiza G. 2004, pct. 4.

7. frânarea de urgență când I. i-a transmis că semnalul M10CL este „pe oprit”.

V. Culpa în producerea accidentului aparține:

1. Structurilor ierarhice din cadrul CN SNCFR începând de la conducerea regionalei până la conducerea stației Cristești - Jijia prin:

- utilizarea unei linii de cale ferată neterminată, fără semnale corespunzătoare, prisma de balast, sisteme de oprire - actul diviziei de infrastructură nr. 14/309/695 din 16 septembrie 1997; document nr. S1/585 din 13 septembrie 1997, anexa 19 expertiza M. 2000;

- neasigurarea condițiilor pentru siguranța circulației: vegetația abundentă de o înălțime mult peste înălțimea semnalului (0,5 m) - din declarații și constatări a rezultat că varia între 1,10 m și 3 m (expertiza M. fila 5 pct. 10, expertiza G. fila 13); neverificarea stării căii ferate pe distanțele necesare - expertiza M. 5 pct. 10, expertiza G. fila 13 pct. 4;

2. Inculpatul T. care a:

- schimbat planul de manevră fără a comunica detaliile celor implicați în manevră - filele 14-15 expertiză G.și concluzia 13 a aceluiași raport; concluzia 4 expertiză M.;

- nu a suplimentat cu încă un manevrat partida - concluzia 5 expertiza M.

S-a mai arătat că a fost demonstrată culpa și că cei vinovați de producerea accidentului au încercat să denatureze adevărul prin:

- nepăstrarea intactă a locului accidentului până la terminarea anchetei, prin tăierea vegetației (pct. 10 fila 5 expertiză M., anexa 14 la același raport)

- întocmirea unui raport de constatare mistificat de comisia numită de Regionala CFR Iași;

- violarea sigiliului de la panoul de comandă de către T. - Raport de constatare tehnico-științifică nr. 803176 din 19 septembrie 1997, fila 289 dosar urmărire.

Denaturarea adevărului s-a făcut și prin concursul organelor de urmărire penală, fapt surprins în ambele expertize efectuate în cauză, pentru acoperirea conducerii regionalei. Deși se recunoaște contribuția unor elemente precum starea liniei, de care era responsabilă conducerea, niciun membru a acesteia nu a fost cercetat.

Totodată, la dosarul cauzei au mai fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 29665 la 4 septembrie 2009, aflate la filele 58 - 69 dosarul Înaltei Curți, ample concluzii scrise la care s-au adăugat fotocopiile mai multor înscrisuri, aflate la filele 70 - 239 aceluiași dosar menționat.

La dosarul cauzei au fost depuse și motivele de recurs formulate în scris de recurenții inculpați V.T. și I.E., prin apărător, aflate la filele 244 - 262 dosarul Înaltei Curți.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții inculpații prin apărător au invocat cazurile de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10, 18 C. proc. pen.

Astfel, s-a apreciat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare, nearătându-se în considerentele deciziei în ce anume constă culpa inculpaților recurenți V.T. și I.E., care sunt probele potrivit cu care concluzionează vinovăția acestora, care sunt sarcinile de serviciu pe care, din culpă, le-au îndeplinit defectuos sau nu le-au îndeplinit deloc.

De asemenea, instanța de apel nu a făcut referire expresă la probatoriul care a determinat-o să rețină situația de fapt descrisă în decizia recurată (care, de altfel, este preluarea exactă din actul de inculpare) și nici nu a motivat de ce a îndepărtat acele probe prin care s-a încercat înlăturarea răspunderii penale a celor trei inculpat, reținute în concret de instanța de fond.

S-a menționat că instanța de apel era datoare să procedeze la un examen propriu al pricinii, fiind obligată să dea o apreciere personală materialului probator. Simpla preluare și înșiruire a elementelor de fapt prezentate trunchiat, incorect și nereal în motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, nu sunt suficiente pentru ca instanța de recurs să poată considera că decizia recurată este motivată - potrivit dispozițiilor procedural penale, câtă vreme lipsește argumentația reținerii situației de fapt și de drept ce a generat pronunțarea unei soluții de condamnare.

Recurenții inculpați prin apărător au mai criticat decizia pronunțată și pentru motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., respectiv că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, în condiții de legalitate, probe de natură să influențeze soluția procesului.

S-a arătat că una dintre probele despre care recurenții susțin că are o valoare probantă concretă, întrucât contribuie direct, nemijlocit și total imparțial la identificarea acelor elemente care converg spre conturarea realității obiective a speței, este expertiza tehnică judiciară din 24 august 2004 efectuată în condiții de legalitate în Dosarul nr. 6661/bis/2002 al Tribunalului Iași de către expertul tehnic - inginer M.G.

Asupra acestei probe tehnice, instanța de apel nu a făcut nicio referire în decizia recurată, deși concluziile expertizei aduc lămuriri cauzei de față, sub toate aspectele. În lipsa analizării acestei probe de specialitate, Curtea de Apel Iași a reținut o situație de fapt total eronată, generatoare a deciziei de condamnare.

Se fac referiri la explicațiile expertului M.G., care face trimitere expresă la dispozițiile din Instrucții - normă CFR ce cuprinde obligațiile de serviciu ale fiecărui post în parte, solicitându-se instanței de recurs analiza mai multor reguli instrucționale; se mai arată prevederile Instrucției nr. 5 și 6 referitoare la atribuțiile de serviciu ale mecanicilor de locomotivă și manevranților, în raport de care, curtea de apel a stabilit culpa inculpaților, de asemenea, solicitându-se Înaltei Curți să constate că sarcinile de serviciu prevăzute în aceste normative CFR nu sunt aplicabile personalului de locomotivă, ci altor categorii de salariați CFR, respectiv salariaților de la mișcare - Instrucția nr. 5 și salariaților de la revizia de vagoane - Instrucția nr. 6 și oricum nu cuprind dispoziții referitoare la modalitatea de ocupare a posturilor de conducere. Or, obligațiile de serviciu ale mecanicilor de locomotivă le sunt aplicabile doar dispozițiile din Instrucția nr. 201 privitoare expres la personalul de locomotivă.

Totodată, s-a mai precizat că instanța de apel nu a analizat nici declarația inculpatului T.C. dată în faza de cercetare judecătorească, care se coroborează cu concluziile aceluiași raport de expertiză de care a mai făcut vorbire și cu declarațiile constante ale inculpaților V.T. și I.E., probe care au fost greșit interpretate de către instanța de apel.

Recurenții inculpați prin apărător au mai arătat că responsabilitatea respectării semnalelor fixe aparține întrutotul personalului de locomotivă numai dacă deplasarea se face prin tragere, or, în speța de față, deplasarea s-a realizat prin împingere, în conformitate cu planul de manevră impus/comunicat mecanicilor de locomotivă. În situația dată, Fișa nr. 29 PTE, pct. 1 și 3, obligă mecanicii de locomotivă să respecte comunicare agentului prin stațiile RTF, care înlocuiește semnalele și regulile prevăzute în Instrucțiile de mișcare și semnalizare.

Spre deosebire de manevra prin tragere, când primul vehicul din capul convoiului de manevră este locomotiva, situație în care personalul de locomotivă nu are nevoie de personalul intermediar pentru a percepe și respecta indicațiile semnalelor fixe de manevră, în situația manevrei prin împingere, când locomotiva este ultimul vehicul din convoiul de manevră, mecanicii execută manevra pe baza comunicării prin stațiile RTF ale șefului partidei de manevră și pe baza semnalelor luminoase cu rechizite de semnalizare primite de la manevrant.

Potrivit răspunsurilor aceluiași expert M.G. la obiecțiunile formulate de către inculpatul T.C., s-a subliniat că într-o stație de cale ferată, mișcările de manevră se execută din ordinul verbal al impiegatului de mișcare, fără intervenția nici unui intermediar. Și a precizat expertul că mecanicul de locomotivă nu are nicio libertate de inițiativă în desfășurarea operațiunilor de manevră, fiindu-i interzisă deplasarea cu locomotiva din proprie inițiativă, fără ordinul impiegatului de mișcare.

În concluzie, personalul de locomotivă a respectat indicația permisivă a semnalului X24L, vizibil de pe locomotivă, deoarece linia 24L permitea acest lucru, iar în continuare a respectat semnalele partidei de manevră, conform prevederilor instrucționale.

Relevant în prezenta cauză este împrejurarea că inculpații V.T. și I.E. au respectat întrutotul semnalele partidei de manevră, cât și semnalele luminoase fixe, în măsura în care aceste au fost vizibile, urmărind executarea manevrei pe racordarea de linia Cale Largă și nu în linia de evitare, pe care impiegatul de mișcare a fracționat parcursul, fără a-l comunica mecanicilor de locomotivă.

Se solicită instanței a fi observate declarațiile acestor inculpați date în noaptea evenimentului feroviar, respectiv 10 - 11 septembrie 1997, în fața procurorului de caz.

Se consideră că, mecanicii de locomotivă au acționat corect în momentul în care au văzut semnalul M10 pe oprire, în sensul frânării în vederea opririi convoiului, așa cum impune Instrucția nr. 201, art. 30 pct. 1 „în cazul în care mecanicul ajutor comunică mecanicului că un semnal ordonă oprire trenului, mecanicul este obligat imediat să ia măsuri de oprire.”

Însă, pentru a se putea evita accidentul feroviar, era necesar ca semnalul piti M10 fă fie vizibil de la o distanță de cel puțin 200 de metri, așa cum prevăd expres dispozițiile art. 93 alin. (4) din regulamentul de Exploatare tehnică Căi Ferate, respectiv „indicațiile semnalelor de ieșire și de parcurs de la liniile abătute, precum și ale semnalelor luminoase de manevră și ale paletelor de manevră trebuie să poată fi distinse în mod sigur de la o distanță de cel puțin 200 metri.”

Or, în speța de față, observarea semnalului pitic M10L de la distanță de 30 de metri de către mecanicul ajutor de locomotivă, nu a permis inculpaților I. și V. să oprească convoiul pentru a evita accidentul feroviar, deși au acționat în sensul îndeplinirii tuturor obligațiilor postului pe care-l ocupau.

Aceste concluzii sunt formulate și de către expertul tehnic judiciar T.M. încă din 4 ianuarie 2000, în lucrarea de specialitate depusă în Dosarul penal nr. 1213/1998, aflat atașat cauzei.

În concluzie, urmează ca instanța de control judiciar să verifice că în decizia recurată au fost reținute fapte și împrejurări pe care probele le infirmă, cu consecința concluzionării că acest mecanism judiciar de apreciere nouă a probelor, în directă ancorare în dispozițiile instrucționale CFR, schimbă situația de fapt reținută de către Curtea de Apel Iași, cu efect direct și nemijlocit asupra deciziei de condamnare astfel pronunțate.

Nu în ultimul rând, se solicită Înaltei Curți să aprecieze că instanța de apel a omis să evalueze toate probatoriile din care rezultă condițiile de timp și loc, vitale pentru concluzionarea temeinică și legală asupra faptelor săvârșite de către inculpații recurenți V.T. și I.E.

Curtea de Apel Iași consideră nu numai că existența vegetației în dreptul semnalului pitic M10L este fără relevanță în cauză, ci pronunță o hotărâre de condamnare a mecanicilor de locomotivă fără a ține cont de celelalte condiții de producere a evenimentului feroviar. Cu mare ușurință a apreciat instanța de apel că recurenții - inculpați V. și I. nu și-au respectat obligațiile de serviciu, fără a le raporta și analiza posibilitatea îndeplinirii sarcinilor la condițiile de manevră, respectiv: prin împingere, pe timp de noapte, cu o partidă de manevră incompletă (lipsă un manevrat din partida de manevră ce trebuia să conțină trei angajați și nu doi, ca în cazul de față), pe un traseu format în proporție de 85% din curbă, cu un convoi având o lungime de peste 150 de m, ale căror vagoane de marfă și cisterne erau de peste 4 m înălțime.

Ca atare, urmează ca instanța de control judiciar să aprecieze săvârșirea sau nu a faptelor de către inculpații-recurenți V. și I., și prin analizarea tuturor acestor condiții de timp și loc în care s-a produs accidentul feroviar, care au relevanță majoră în reținerea sau nu a culpei acestora.

Recurenții inculpați prin apărător au mai invocat că s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare - art. 3859 alin. (1) pct. 18 teza a II-a C. proc. pen.

În exercitarea controlului judiciar se solicită Înaltei Curți să procedeze la verificarea raționamentului judiciar efectuat de către Curtea de Apel Iași, în sensul existenței unei neconcordanțe între faptele stabilite, care nu au corespondente probator și soluția pronunțată prin hotărârea atacată.

Se consideră de esența acestui dosar penal analizare existenței legăturii de cauzalitate între faptele reținute în sarcina inculpaților-recurenți V.T. și I.E. și producerea accidentului feroviar.

În continuare au fost făcute ample considerații cu privire la imposibilitatea reținerii culpei mecanicilor de locomotivă recurenți.

S-a concluzionat că indiferent de modalitatea în care mecanicii de locomotivă și-ar fi îndeplinit sarcinile de serviciu, accidentul tot s-ar fi produs datorită lipsei din partida de manevră a unui agent la acoperire și datorită înscrierii convoiului pe linia 30 de evitare (întrucât a fost fracționat parcursul fără încunoștințarea mecanicilor de locomotivă) care era dată în funcțiune fără să fie terminată și fără să fie închisă și semnalizată instrucțional ca linie închisă. Iar toate aceste nereguli nu pot fi imputate mecanicilor de locomotivă, căci nu reprezintă obligații de serviciu ce le incumbă, ci doar personalului de conducere al stației CFR.

Sub un alt aspect se solicită instanței de control judiciar să observe și atribuțiile manevrantului P.M., care, independent de orice nerealizare sau realizare defectuoasă a obligațiilor de serviciu ale mecanicilor de locomotivă, nu și-ar fi pierdut viața, dacă s-ar fi așezat pe primul vagon al convoiului și nu între vagoanele 2 și 3, așa cum prevede Instrucția nr. 4, fiind făcute referiri la aprecierile expertului judiciar M.G.

În concluzie, pentru motivele arătate, recurenții inculpați V.T. și I.E. au solicitat admiterea recursurilor și în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpaților-recurenți pentru săvârșirea infracțiunilor concurente prevăzute de art. 273 alin. (2) C. pen. și 178 alin. (2) C. pen., potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportate la art. 10 pct. 1 lit. d) C. proc. pen.

La dosarul cauzei au fost depuse concluzii scris formulate de recurentele părți civile P.E., P.E.A. și P.P.D., la care s-a atașat și un înscris, în care solicită admiterea recursurilor, majorarea pretențiilor, condamnarea inculpaților și obligarea acestora în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata tuturor daunelor, aplicarea sechestrului judiciar, la cheltuieli de judecată, respingerea recursurilor promovate de inculpați.

De asemenea, la dosarul cauzei au mai fost depuse concluzii scrise de către apărătorul recurenților inculpați V.T. și I.E..

La termenul de astăzi, în recurs, față de lipsa altor cereri prealabile, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată, având în vedere dispozițiile referitoare la prescripția răspunderii penale și a acordat cuvântul părților, în dezbateri, potrivit art. 38513 C. proc. pen.

Apărătorul recurentului inculpat T.C., în concluziilor orale, în dezbateri a solicitat încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu referire la art. 122 C. pen., arătând că s-a împlinit termenul de prescripție, în raport cu data săvârșirii faptei, 10/11 septembrie 1997, iar referitor la latura civilă, obligarea tuturor inculpaților în solidar la plata despăgubirilor și a daunelor morale.

Același apărător asupra recursurilor părților civile a pus concluzii de respingere, arătând că a fost corect stabilit cuantumul despăgubirilor.

Apărătorul ales al recurenților inculpați I.E. și V.T. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10 și 18 din C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursurilor declarate, casarea deciziei cu reținere spre rejudecare.

În susținerea primului temei de casare a arătat că din cuprinsul deciziei nu rezultă probatoriul care a stat la baza concluziei magistraților și nici raționamentul pe baza căruia au pronunțat soluția de condamnare fapt ce echivalează cu o nemotivare.

În ce privește al doilea temei de casare, a susținut că decizia nu face nicio referire la cele două probe tehnice administrate la instanța de fond în 2000 și 2004, astfel că instanța a concluzionat eronat, prin raportate la Instrucțiunile căii ferate nr. 5 și 6, care nu se referă la personalul de locomotivă, în loc de nr. 7, actual 201. Pornind de la aceste concluzii au fost reținute eronat împrejurările, deoarece inculpații nu puteau observa, din mai multe motive obiective, semnalul, astfel că nu există legătură de cauzalitate între manevra efectuată de inculpați, care nu au vreo culpă în producerea accidentului și decesul părții vătămate.

În concluzie a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței, în ce privește soluția de achitare a inculpaților și recursurile părților civile.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat P.G. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 și 18 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului declarat, casarea ambelor hotărâri atacate, însușindu-și concluziile susținute anterior.

A mai arătat că instanța de apel a înlăturat nejustificat susținerea că inculpatul a solicitat un manevrant în plus, deși nu a fost combătută de celelalte probe, precum și că RA SNCFR ar fi trebuit să aibă calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.

În concluzie a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a avut o culpă în săvârșirea accidentului, iar cu privire la recursurile părților civile a pus concluzii de respingere.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra recursurilor a învederat că este incident un caz de casare din oficiu, care primează, respectiv cel prevăzut de art. 3859 pct. 1 C. proc. pen.

În acest sens a susținut că inculpații au fost trimiși în judecată în 1998, pentru infracțiunea prevăzută de art. 274 alin. (2) C. pen. pentru care competența revenea tribunalului. Ulterior prin modificările aduse textului art. 27 C. proc. pen., de O.U.G. nr. 207/2000, art. III, tribunalul a rămas competent, însă prin Decizia nr. 81 din 23 martie 2006 a Curții de Apel Iași, prin care s-a casat cu trimitere spre rejudecare pentru nerespectarea dreptului la apărare a inculpatului T., se învestea din nou instanța, însă trebuia învestită instanța competentă la acel moment și anume judecătoria. Or, a fost învestit tot tribunalul, deși acesta era competent doar pentru art. 274 alin. (2) teza a doua C. pen., care presupunea reținerea unei catastrofe pe calea ferată, ceea ce nu era cazul, nici în raport cu paguba cauzată, de 17 milioane lei.

În concluzie a solicitat admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri și trimiterea spre competentă soluționare a cauzei, Judecătoriei Iași.

Apărătorul recurenților inculpați I.E. și V.T., având cuvântul în replică la susținerile procurorului a lăsat la apreciere asupra dispozițiilor privind legala învestire, învederând că instanța de apel a dispus casarea cu trimitere la instanța de fond, care fusese legal învestită.

Apărătorul recurentului inculpat P.G. a susținut că nu putea fi învestită direct judecătoria, după casarea sentinței.

Apărătorul recurentului inculpat T.C. a susținut că primează dispozițiile referitoare la competența instanței, solicitând trimiterea cauzei la judecătorie.

Reprezentantul Ministerului Public a mai arătat că, pronunțând o hotărâre în primă instanță, Tribunalul Iași s-a dezînvestit de soluționarea cauzei, astfel că după casarea cu trimitere, avea obligația să își verifice competența.

În ultimul cuvânt, recurenții inculpați I.E. și V.T. au arătat că au respectat instrucțiunile CFR, considerând că nu sunt vinovați și că sunt de acord cu concluziile apărătorului.

Examinând recursurile declarate de recurenții inculpați T.C., I.E., P.G. și V.T. și de recurentele părți civile P.E., P.E.A. și P.P.D., în raport cu motivele de recurs invocate de către fiecare, respectiv art. 3859 pct. 15 C. proc. pen. pentru recurentul inculpat T.C., art. 3859 pct. 9, 10, 18 C. proc. pen. pentru recurenții inculpați V.T. și I.E., art. 3859 pct. 10 și 18 din aceleași cod pentru recurentul inculpat P.G. și motivele invocate de recurentele părți civile, precum și de motivul de recurs invocat din oficiu de către reprezentantul Ministerului Public și anume cel prevăzut de art. 3859 pct. 1 C. proc. pen., în condițiile art. 3859 alin. (3) și (4) din același cod, Înalta Curte constată recursurile inculpaților și părților civile ca fiind întemeiate, însă pentru motivul invocat din oficiu de către reprezentantul Ministerului Public pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr. 1151/P/1997 emis la 28 ianuarie 1998 înregistrat pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 1213/1998 la data de 19 februarie 1998 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților V.T., I.E. și P.G., fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor de neîndeplinirea cu știință a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, fapte prevăzute de art. 274 alin. (2) C. pen. și ucidere din culpă, fapte prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen., aflate în concurs real prevăzute de art. 33 lit. a) din același cod, iar conform art. 264 C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Tribunalului Iași.

Prin Sentința penală nr. 240 de la 3 mai 2001, Tribunalul Iași în Dosarul nr. 1213/1998 a dispus în baza dispozițiilor art. 333 C. proc. pen. restituirea cauzei procurorului privind pe inculpații V.T., I.E. și P.G. pentru completarea urmăririi penale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul I.E.

Prin Decizia penală nr. 285 de la 11 aprilie 2002, Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 804/2002 a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva Sentinței penale nr. 240 de la 3 mai 2001 pronunțată de Tribunalul Iași și rejudecând cauza a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Iași pentru continuarea judecății. A fost respins, ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul I.E., împotriva aceleiași sentințe. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul I.E. să plătească statului suma de 100.000 RON cheltuieli de judecată.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 6661/bis/2002 (1213/1998).

La termenul de judecată din data de 13 martie 2003 reprezentantul parchetului a solicitat extinderea procesului penală și față de T.C. (încheierea aflată la fila 68 dosarul mai sus menționat).

La termenul de la 28 martie 2005 reprezentantul parchetului a solicitat extinderea procesului penal și pentru inculpatul T.C. pentru fapta prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. prin neîndeplinirea dispozițiilor art. 273 alin. (2) C. proc. pen., iar dacă se va admite cererea va preciza poziția procesuală. După punerea în discuție a solicitării și consemnarea pozițiilor, instanța a găsit întemeiată cererea și a admis-o; s-au pus în discuția contradictorie a părților dispozițiile art. 336 lit. a), b) C. proc. pen. Reprezentantul parchetului a declarat că pune în mișcare acțiunea penală cu privire la inculpatul T.C. pentru faptele prevăzute de art. 273 alin. (2) C. pen. și art. 178 alin. (2) C. pen. Instanța a apreciat că o extindere a procesului penal cu privire la inculpatul T.C. a avut loc în ședința din 13 martie 2003, însă nu s-au arătat faptele pentru care procurorul a solicitat extinderea procesului penală, a arătat numai persoana, respectiv T.C., în calitate de inculpat. Instanța a luat act de cererea reprezentantului parchetului care pune în mișcare acțiunea penală față de inculpatul T.C., care din acel moment are calitatea de inculpat în prezenta cauză. Au fost consemnate concluziile părților și măsurile dispuse de instanță, după care instanța a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat, părților, cuvântul în dezbateri, reprezentantul parchetului punând ample concluzii sub aspectul vinovăției tuturor inculpaților pentru infracțiunile prevăzută de art. 273 alin. (2) și art. 178 alin. (2) C. pen., asupra laturii civile a cauzei, ale apărătorilor și pozițiile inculpaților, fiind amânată succesiv pronunțarea la 4 aprilie 2005 și respectiv 11 aprilie 2005.

Cauza a fost soluționată, într-un prim ciclu procesual, prin Sentința penală nr. 278 de la 11 aprilie 2005 a Tribunalului Iași, pronunțată în Dosarul nr. 661/bis/2002.

Prin sentința mai sus menționată a fost condamnat inculpatul T.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă prevăzută de art. 273 alin. (2) C. pen., precum și la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., iar în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. să fie contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza dispozițiilor art. 862 C. pen. s-a stabilit termenul de încercare pe o durată de 3 ani.

În baza dispozițiilor art. 863 C. pen. a fost obligat inculpatul să se prezinte în ultima zi de vineri a fiecărei luni la Poliția comunei Ungheni, organ desemnat cu supravegherea inculpatului.

Pe durata termenului de încercare inculpatul trebuia să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR - Marfă Iași suma de 17.151.391 ROL reactualizată conform ratei inflației calculată începând cu data de 11 septembrie 1997.

În baza dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. și art. 1000 alin. (3) C. civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SNTFM Marfă CFR SA Iași la plata sumei de 10.000.000 ROL despăgubiri materiale părții civile P.E.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata daunelor morale în cuantum de 50.000.000 ROL pentru fiecare parte civilă, respectiv P.E., P.E.A. și P.P.D. (copiii părții civile P.E.).

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către fiecare copil - P.E.A. și P.P.D. a unei sume de câte 65.000.000 ROL reprezentând prestația periodică pentru care s-a efectuat calculul începând din luna august 1997 și până la data pronunțării și mai departe, o prestație periodică lunară pentru fiecare copil în cuantum de 1.780.000 ROL până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru minorul P.P.D. și mai târziu pentru fiecare copil care se va afla în continuarea studiilor dar nu mai târziu de vârsta de 25 ani.

Prin aceeași sentință, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fost achitați inculpații V.T., I.E., P.G. fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor de neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu dau îndeplinirea defectuoasă din culpă faptă prevăzută de art. 273 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de neîndeplinirea cu știință a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, faptă prevăzută de art. 274 alin. (2) C. pen. și uciderea din culpă, faptă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 191 alin. (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul T.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3.200.000 ROL reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul T.C., partea responsabilă civilmente Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR - Marfă SA.

Prin Decizia penală nr. 81 de la 23 martie 2006 a Curții de Apel Iași, Secția Penală pronunțată în Dosarul nr. 4667/2005 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, a inculpatului T.C. și de partea responsabilă civilmente Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR - Marfă SA împotriva Sentinței penale nr. 278 de la 11 aprilie 2005 a Tribunalului Iași pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Iași. Cheltuielile judiciare în sumă de 200 RON au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpații V.T., I.E. și P.G.

Prin Decizia penală nr. 3279 de la 23 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală pronunțată în Dosarul nr. 6101/1/2006 au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații V.T., I.E. și P.G. împotriva Deciziei penale nr. 81 din 23 martie 2006 a Curții de Apel Iași, fiind obligați recurenții inculpați la plata sumei de câte 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Cauza a fost reînregistrată, pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 19912/99/2006, la 22 noiembrie 2006, într-un al doilea ciclu procesual.

La termenul de judecată de la 18 ianuarie 2007, s-a acordat cuvântul procurorului cu privire la posibilitatea extinderii și punerii în mișcare a acțiunii penale față de făptuitorul T.C. pentru faptele reținute și în sarcina celorlalți inculpați, avându-se în vedere considerentele Deciziei nr. 81/2006 a Curții de Apel Iași.

Reprezentantul Ministerului Public, înainte de a pune concluzii pe motivele casării a făcut o precizare în sensul că nu achiesează la opinia instanței. Potrivit Deciziei penale nr. 81/2006 a Curții de Apel Iași, T.C. a avut calitatea de inculpat în condiții legale, începând cu data de 28 martie 2005, decizia curții de apel a vizat încălcarea unor drepturi după această dată și mai înainte.

În condițiile în care instanța a constatat că T.C. are calitatea de făptuitor, a solicitat extinderea procesului penal față de T.C. și a înțeles să pună în mișcare acțiunea penală față de acesta pentru infracțiunile prevăzute de art. 273 alin. (2) teza a II-a C. pen. cu referire la art. 277 alin. (2) C. pen. respectiv neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, având ca urmare o catastrofă de cale ferată; art. 178 alin. (2) C. pen., ambele în concurs real, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La termenul din 28 martie 2005 a arătat ca și astăzi, în ce anume constă învinuirea, dar pentru că Decizia nr. 81/2006 a Curții de Apel Iași spune că trebuie arătat în mod detaliat conform cu dispozițiile art. 337 C. proc. pen. a făcut-o astăzi.

În fapt, a solicitat a se reține că la data de 11 septembrie 1997, în calitatea sa de impiegat de mișcare în stația CFR Cristești - Jijia a dispus efectuarea unei manevre, respectiv deplasarea unui convoi de 10 vagoane marfă, a dispus ca manevra să se facă prin tragere spre capătul „X”. Astfel T.C. a dat comenzi eronate care au condus la deraierea vagonului 112, pe platforma căruia se afla victima P.M. și în aceste condiții a fost strivită victima, creând astfel un prejudiciu în sumă de 17.151.359 ROL SNCFR Iași și evident decesul victimei P.M.

La momentul când a solicitat extinderea procesului penal a avut în vedere întreg probatoriul administrat în cauză până la data de 28 martie 2005 și înțelege să facă trimitere la toate aceste mijloace de probă și de care inculpatul T. a avut posibilitatea să ia cunoștință.

Chiar dacă, în mod aparent, pentru una din fapte (respectiv cea prevăzută de art. 178 C. pen.) a intervenit prescripția, înțelege să-și mențină punctul de vedere exprimat evident pentru atragerea răspunderii penale, potrivit încheierii de ședință de la data menționată.

În încheierea de ședință de la 1 februarie 2007 a Tribunalului Iași, secția penală s-a consemnat poziția reprezentantului Ministerului Public în sensul că „face unele precizări cu privire la cererea pe care a formulat-o la termenul anterior, în sensul că a greșit când a spus că este vorba de „o catastrofă de cale ferată”, iar încadrarea juridică a faptelor inculpatului T.C. este cea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.; 273 alin. (2) teza I și nu teza a II-a. Revine astăzi și consideră că în mod eronat a afirmat la termenul anterior că ar fi vorba de o catastrofă de cale ferată fiind dus în eroare de faptul că a fost vorba de o deraiere a unui tren și moartea unei persoane. Fără a minimaliza acest din urmă aspect, decesul unei singure persoane nu poate fi interpretat ca și o catastrofă de cale ferată, ci doar un accident de cale ferată. Față de toți ceilalți trei inculpați la prima judecată a cauzei în fond, a precizat că va solicita schimbarea încadrării juridice a faptelor din dispozițiile art. 274 în art. 273 alin. (2) C. pen.

Prin încheierea de dezbateri de la 19 februarie 2008 a Tribunalului Iași, secția penală, s-au consemnat concluziile părților, reprezentantul Ministerului Public arătând că cei trei inculpați V.T., I.E. și P.G. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 274 alin. (2) C. pen. și art. 178 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen., în cursul cercetării judecătorești, respectiv la data de 28 martie 2005 s-a extins procesul penal și pentru inculpatul T.C., reținându-se faptul că și acesta se face vinovat de producerea accidentului feroviar și de moartea victimei P.M., fiind trimis în judecată și reținându-se în sarcina acestuia infracțiunile prevăzute de art. 273 alin. (2) teza I, art. 178 alin. (2) C. pen. cu art. 33 lit. a) C. pen. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat condamnarea celor patru inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 273 alin. (2) și 178 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin Încheierea de la 11 martie 2008 a Tribunalului Iași, secția penală, s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuția contradictorie această solicitare, fixându-se termen de judecată la data de 15 aprilie 2008 pentru când se vor cita părțile.

În considerentele încheierii, tribunalul a reținut că în deliberare a constatat că la data de 28 martie 2005 procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice pentru una din faptele reținute în sarcina inculpaților V.T., I.E. și P.D., respectiv din infracțiunea prevăzută de art. 274 alin. (2) C. pen. în cea prevăzută de art. 273 alin. (2) C. pen. și pentru aceste motive, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a repus cauza pe rol.

La termenul menționat, cauza a fost amânată față de cererea formulată și actul medical atașat acesteia, pentru data de 13 mai 2008, potrivit încheierii de la data de 15 aprilie 2008.

La termenul de la 13 mai 2008 a Tribunalului Iași, secția penală, instanța a pus în discuția contradictorie a părților schimbarea încadrării juridice pentru una din faptele reținute în sarcina inculpaților V.T., I.E. și P.D., respectiv din infracțiunea prevăzută de art. 274 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 273 alin. (2) C. pen., și totodată, constatând încheiată cercetarea judecătorească, a acordat cuvântul și în dezbateri pe fondul cauzei, acestea punând concluzii și cu privire la schimbarea încadrării juridice, așa cum rezultă din încheierea de dezbateri, fiind amânată pronunțarea la 22 mai 2008, încheiere.

Prin Sentința penală nr. 308 de la 22 mai 2008 a Tribunalului Iași, secția penală, în Dosarul nr. 19912/99/2006 a fost respinsă cererea inculpatului T.C. formulată prin apărător, privind recalificarea juridică a faptelor reținute în sarcina tuturor inculpaților. A fost condamnat inculpatul T.C. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, prevăzută de art. 273 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

S-au impus inculpatului T.C. următoarele măsuri de supraveghere: să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință; să comunice schimbare locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; date ce vor fi comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 844 C. pen. privind revocarea.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpaților V.T., I.E. și P.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 273 alin. (2) C. pen. și art. 178 alin. (2) C. pen.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă RA SNTFM - CFR Marfă.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul T.C. a fost obligat să plătească părții civile echivalentul în RON a sumei de 17.151.391 ROL, reactualizată cu rata inflației, începând cu 11 septembrie 1997 și până la plata efectivă a debitului reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat părții civile.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile P.E., P.E.A. și P.P.D.

Inculpatul T.C. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente RA SNTFM CFR Marfă București să plătească către partea civilă P.E. echivalentul în RON a sumei de 5.000.000 ROL, reactualizată cu rata inflației începând cu 11 septembrie 1997 și până la data plății efective, reprezentând daune morale; către părțile civile P.E., P.E.A. și P.P.D. echivalentul în lei noi a sumei de 30.000.000 ROL, reactualizată la rata inflației, începând cu 11 septembrie 1997 și până la data plății efective, reprezentând daune morale; către părțile civile P.E.A. și P.P.D., echivalentul în RON a diferenței dintre pensia de urmaș primită de fiecare dintre ei în calitate de copii ai victimei și venitul pe care l-ar fi realizat victima P.M., calcul ce se va realiza în conformitate cu dispozițiile art. 3712 alin. (2) C. proc. civ., de la data de 11 septembrie 1997 și până la împlinirea vârstei de 18 ani a fiecărui copil, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani dacă vreunul dintre ei se află în continuarea studiilor.

A fost respinsă cererea părților civile pentru instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor părții responsabile civilmente.

În temeiul art. 191 alin. (1) și 3 C. proc. pen., inculpatul T.C. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente RA SNTFM - CFR Marfă București să plătească statului suma de 5.000 RON, cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul T.C., părțile civile P.E., P.E.A., P.P.D. și partea responsabilă civilmente SNTFM - CFR Marfă SA București, ce au fost soluționate prin Decizia penală nr. 49 de la 9 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Prin decizia mai sus menționată au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul T.C., părțile civile P.E., P.E.A., P.P.D. și partea responsabilă civilmente SNTFM - CFR Marfă SA București împotriva Sentinței penale nr. 308 din 22 mai 2008 a Tribunalului Iași pe care a desființat-o în parte în latură penală și civilă rejudecând:

S-a înlocuit aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților T.C., I.E., P.G., V.T., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

S-a interzis inculpatului T.C. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 1 și 2 din Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002 s-au constatat grațiate pedepsele aplicate inculpatului T.C. și s-a atras atenția acestuia asupra prevederilor art. 7 din aceeași lege privind revocarea.

Au fost condamnați inculpații I.E., P.G., V.T. la următoarele pedepse: câte 2 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, prevăzută de art. 273 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., 76 lit. c) C. pen., art. 33 lit. b) C. pen.; câte 1,6 (un an și șase luni) ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., 76 lit. d) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpaților I.E., P.G. și V.T. în pedeapsa cea mai grea de câte 2 ani închisoare.

S-a interzis inculpaților I.E., P.G. și V.T. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților I.E., P.G. și V.T. și s-a fixat termen de încercare de câte 4 ani pentru fiecare, în baza art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpaților I.E., P.G. și V.T. asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor închisorii aplicate inculpaților I.E., P.G. și V.T. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 1 și 2 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat grațiate pedepsele aplicate inculpaților I.E., P.G. și V.T. și s-a atras atenția acestora asupra prevederilor art. 7 din aceeași lege privind revocarea.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă RA - SNCFR - București.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. au fost obligați inculpații T.C., I.E., P.G. și V.T. să plătească părții civile RA - SNCFR - București suma de 1.715,13 RON, actualizată cu rata inflației, începând cu data de 11 septembrie 1997 și până la plata efectivă a debitului, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat acesteia.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile P.E., P.E.A. și P.P.D. și în consecință:

Au fost obligați inculpații T.C., I.E., P.G. și V.T., în solidar cu partea responsabilă civilmente RA SNCFR București să plătească următoarele sume de bani: către partea civilă P.E. suma de 500 RON actualizată cu rata inflației, calculată începând cu data de 11 septembrie 1997 și până la data plății efective, cu titlu de daune materiale; către părțile civile P.E., P.E.A. și P.P.D. suma de câte 300 RON actualizată în raport cu rata inflației, începând cu data de 11 septembrie 1997 și până la data plății efective, reprezentând daune morale; către părțile civile P.E.A. și P.P.D. o sumă de bani reprezentând diferența dintre pensia de urmaș primită de fiecare dintre ei în calitate de copii ai victimei și venitul pe care l-ar fi realizat victima P.M., calcul ce se va realiza în conformitate cu dispozițiile art. 3712 alin. (2) C. proc. civ., de la data de 11 septembrie 1997 și până la împlinirea vârstei de 18 ani de către fiecare copil, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani dacă vreunul dintre ei se află în continuarea studiilor.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente RA - SNCFR - București să plătească statului câte 300 RON, cheltuieli judiciare.

În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente RA - SNCFR - București să plătească părții civile P.E. câte 2.000 RON, cheltuieli judiciare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate, privind condamnarea inculpatului T.C., contopirea pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., art. 844 C. pen. și au fost înlăturate cele contrare prezentei.

Cheltuielile judiciar avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpații T.C., I.E., P.G. și V.T. și părțile civile P.E., P.E.A. și P.P.D., ce fac obiectul prezentei cauze.

La data sesizării instanței de judecată, în primul ciclu procesual, respectiv la 19 februarie 1998, în raport cu infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare a acțiunea penală și au fost trimiși în judecată inculpații V.T., I.E. și P.G. și anume fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor de neîndeplinirea cu știință a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, fapte prevăzute de art. 274 alin. (2) C. pen. și ucidere din culpă, fapte prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen., aflate în concurs real prevăzute de art. 33 lit. a) din același cod, erau incidente sub aspect procesual dispozițiile art. 27 pct. 1 lit. a) C. pen. referitoare la competența materială, în primă instanță a tribunalului, care prevedeau în mod expres art. 274 alin. (2).

Prin O.U.G. nr. 207 din 15 noiembrie 2000 privind modificarea și completarea Codului penal și a Codului de procedură penală, lit. a) a pct. 1 al art. 27 privind competența, în primă instanță, a tribunalului, a fost modificat printre altele incluzând „… art. 273 - 276 când s-a produs o catastrofă de cale ferată …”.

La art. 3 din aceeași ordonanță se prevede „Cauzele penale aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor continua să fie judecată de instanțele legal învestite.”

Prin Legea nr. 456 din 18 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea și completarea Codului penal și a Codului de procedură penală, la pct. 6 cu privire la art. II pct. 1 lit. a) a pct. 1 al art. 27 s-a menținut competența tribunalului pentru „…. art. 273 - 276 când s-a produs o catastrofă de cale ferată …”.

Prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale publicată în Monitorul Oficial nr. 468 din 1 iulie 2003, precum și prin Ordonanța de Urgență nr. 109 din 24 octombrie 2003 publicată în Monitorul Oficial nr. 748 din 26 octombrie 2003 nu au survenit modificări cu privire la lit. a) a pct. 1 al art. 27 în ceea ce privește competența tribunalului sub aspectul dispozițiilor „… 273 - 276 când s-a produs o catastrofă de cale ferată …”, fiind așadar menținută competența tribunalului sub aspectul infracțiunilor arătate.

La art. 9 pct. 3 din Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 se stipulează „Cauzele aflate în curs de judecată, la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor continua să fie judecate de instanțele competente, potrivit dispozițiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desființarea sau, după caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă, potrivit prezentei legi.”

Prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial nr. 677 din 7 august 2006 au fost modificate literele a) și b) ale pct. 1 ale art. 27 în sensul că:

„a) infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 174 - 177, art. 179, art. 189 alin. (3) - (5), art. 197 alin. (3), art. 211 alin. (3), art. 212 alin. (3), art. 215 alin. (5), art. 254, art. 255, art. 257, art. 266 - 270, art. 2791, art. 312 și art. 317, precum și infracțiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, muniții sau materii explozive ori radioactive; b) infracțiunile săvârșite cu intenție, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.”

La art. III alin. (1) și (3) din legea mai sus menționată se prevede că:

„(1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar prevederile privind persoana juridică, la data intrării în vigoare a normelor corespunzătoare C. pen. (3) Cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanțele competente, potrivit dispozițiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desființarea sau, după caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă, potrivit prezentei legi.”

Din examinarea reglementărilor procedurale mai sus arătate în succesiunea modificărilor intervenite rezultă că la data sesizării instanței, respectiv în anul 1998, infracțiunea prevăzută de art. 274 alin. (2) se afla în competența materială, în prima instanță, a tribunalului, iar în perioada 2000 - 2006, infracțiunea de neîndeplinirea cu știință a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă prevăzută de art. 274 C. pen. intra în sfera de judecată, în primă instanță, sub aspectul competenței materiale, a tribunalului, condiționată însă de cerința „când s-a produs o catastrofă de cale ferată”.

Ulterior, așa cum s-a menționat, prin Legea nr. 356/2006 au fost modificate dispozițiile art. 27 lit. a) referitoare la competența, în primă instanță a tribunalului, fiind scoase din sfera de judecată a acestuia, dispozițiile art. 273 - 276 și cum acestea nu se regăsesc în alte prevederi, expres arătate, rezultă că infracțiunile respective au intrat în competența materială în primă instanță a judecătoriei, în condițiile art. 25 C. proc. pen., care prevede că „(1) Judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. (2) Judecătoria soluționează și alte cazuri, anume prevăzute de lege.”

Legiuitorul a explicat conținutul noțiunii de catastrofă de cale ferată în dispozițiile art. 277 alin. (2) C. pen. și anume „Catastrofa de cale ferată constă în deraierea, răsturnarea sau prăbușirea unui mijloc de transport al căilor ferate, sau în producerea unui alt asemenea rezultat, precum și în ciocnirea a două mijloace de transport ale căilor ferate sau a unui mijloc de transport al căilor ferate cu un alt vehicul, dacă s-au produs urmări deosebit de grave prin moartea sau vătămarea integrității corporale a unor persoane, ori prin distrugerea sau degradarea mijloacelor de transport ale căilor ferate, a instalațiilor de cale ferată sau a mărfurilor încredințate pentru transport.”

Așadar, catastrofa de cale ferată se produce tot în cursul circulației sau manevrei mijloacelor de transport ale căilor ferate, iar urmarea ce are loc, respectiv moartea sau vătămarea integrității corporale a unor persoane, deși numărul acestora este nedeterminat, prin interpretare rațională se înțelege că numărul de persoane trebuie să fie relativ mare care să justifice semnificația de catastrofă de cale ferată, în raport cu împrejurările cauzei.

Din examinarea cauzei în raport și cu dispozițiile legale mai sus invocate, Înalta Curte constată că, atât instanța de apel, cât și prima instanță, în rejudecare, în al doilea ciclu procesual, au judecat cauza cu încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială, în raport cu infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații V.T., I.E., P.G., prin actul de sesizare, respectiv al infracțiunilor de neîndeplinirea cu știință a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, fapte prevăzute de art. 274 alin. (2) C. pen. și ucidere din culpă, fapte prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen., aflate în concurs real prevăzute de art. 33 lit. a) din același cod, precum și a infracțiunilor prevăzute de art. 273 alin. (2) C. pen. de neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, art. 178 alin. (2) C. pen., ucidere din culpă, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., așa cum a fost extins procesul penal.

Astfel, ca urmare a desființării în integralitate a sentinței pronunțate de prima instanță, întru-un prim ciclu procesual și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, potrivit Deciziei penale nr. 81 de la 23 martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală pronunțată în Dosarul nr. 4667/2005 secția penală pronunțată în Dosarul nr. 4667/2005, cauza fiind reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași, această instanță avea obligația rejudecării cauzei cu privire la toate faptele și persoanele la care se referă actul de sesizare a instanței, în condițiile dispozițiilor art. 384 C. proc. pen. referitoare la procedura de rejudecare, ceea ce însă acesta nu a efectuat, încălcând prevederile menționate.

Legiuitorul a prevăzut în mod expres în conținutul art. 384 C. proc. pen. că „Judecarea în fond a cauzei de către instanța de apel sau rejudecarea cauzei după desființarea hotărârii atacate se desfășoară potrivit dispozițiilor cuprinse în partea specială, titlul II, capitolele I și II, care se aplică în mod corespunzător.”

În sensul celor mai sus menționate, exista obligația primei instanțe, reînvestite, la data de 22 noiembrie 2006, să-și verifice legala sa sesizare, în condițiile art. 300 C. proc. pen., în raport și cu dispozițiile Legii nr. 356/2006 intrată în vigoare la 6 septembrie 2006, prin care au fost modificate prevederile art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. referitoare la competența materială, în primă instanță a tribunalului, în sensul că dispozițiile art. 273 - 276 C. pen. referitoare la infracțiunile contra siguranței circulației pe căile ferate nu mai se regăsesc în competența acestuia și nici nu sunt prevăzute în alte norme, în mod expres, așa încât acestea au intrat în competența de judecată a judecătoriei, în condițiile art. 25 C. proc. pen. și în consecință să-și decline competența în favoarea instanței competente material și teritorial, Judecătoria Iași.

Or, așa cum s-a arătat, din încheierile la care s-a făcut referire, respectiv de la 18 ianuarie 2007, 1 februarie 2007, 19 februarie 2008, 11 martie 2008, 15 aprilie 2008, 13 mai 2008, în mod concret rezultă că au fost discutate doar aspecte procedurale legate de extinderea procesului penal și punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile arătate privind pe inculpatul T.C., precizări legate de încadrarea juridică pentru ceilalți inculpați V.T., I.E., P.G., cereri de schimbare a încadrării juridice, fără însă a se verifica legala învestire, în condițiile menționate, precum și competența materială, în raport cu infracțiunile deduse judecății, față de modificările de competență survenite, așa încât prima instanță a soluționat cauza, nefiind competentă material.

Mai mult, instanța de apel învestită cu apelurile părților, în condițiile menționate nu a verificat competența materială de judecare a cauzei, de către prima instanță, în rejudecare, după o desființare integrală a unei sentințe anterioare, pronunțată într-un prim ciclu procesual și în condițiile în care au survenit modificări ale competenței materiale în raport cu infracțiunile deduse judecății prin Legea nr. 356/2006, așa încât prin soluția pronunțată la rândul său, prima instanță de control judiciar a încălcat prevederile legale arătate.

Așadar, Înalta Curte constată că ambele instanțe prin judecarea cauzei cu nerespectarea normelor legale privind competența materială au pronunțat hotărâri ce sunt sancționate cu nulitatea absolută în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte constată că motivul de recurs invocat de către reprezentantul Ministerului Public în recursurile declarate de părțile civile și de inculpați, este fondat, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 1 C. proc. pen.

Motivul de recurs mai sus arătat este preeminent față de toate celelalte motive de recurs invocate de către recurenți.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de recurenții inculpați T.C., I.E., P.G. și V.T. și de recurentele părți civile P.E., P.E.A. și P.P.D. împotriva Deciziei penale nr. 49 din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Se va casa decizia penală atacată și Sentința penală nr. 308 din 22 mai 2008 a Tribunalului Iași și se va trimite cauza spre competentă soluționare, la Judecătoria Iași, care cu ocazia judecării cauzei, în primă instanță, în baza principiilor care guvernează judecata și anume oralitatea, nemijlocirea, contradictorialitate, publicitatea, dar și a regulilor de bază ale procesului penal, respectiv legalitatea și oficialitatea procesului penal, aflarea adevărului, rolul activ, garantarea dreptului la apărare, prezumția de nevinovăție, va pune în discuția părților toate cererile și excepțiile, va examina dispozițiile referitoare la prescripția răspunderii penale, în raport cu data pretinselor infracțiuni comise și deduse judecății, la data de 10/11 septembrie 1997, așa cum s-a reținut în actul de sesizare, a eventualelor cereri formulate în condițiile art. 13 C. proc. pen., a cererilor formulate de părțile civile din prezenta cauză, precum și a criticilor formulate în recurs, față de situația efectivă din cauză, urmând ca în baza tuturor prevederilor ce guvernează judecata, în primă instanță să pronunțe o hotărâre cu respectarea legii.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați T.C. și P.G., în sumă de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați I.E. și V.T., în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenții inculpați T.C., I.E., P.G. și V.T. și de recurentele părți civile P.E., P.E.A. și P.P.D. împotriva Deciziei penale nr. 49 din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Casează decizia penală atacată și Sentința penală nr. 308 din 22 mai 2008 a Tribunalului Iași și trimite cauza spre competentă soluționare, la Judecătoria Iași.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați T.C. și P.G., în sumă de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați I.E. și V.T., în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 10 septembrie 2009.