Transfer of Austrian Sentence Upheld; Convict’s Appeal Unfounded and Costs Awarded

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 45/F din 10 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

A recunoscut efectele sentinței penale date în Dosarul nr. 39 Hv 159/08s din 13 martie 2009 a Tribunalului de Land Wiener Neustadt (Austria), rămasă definitivă.

A dispus transferarea persoanei condamnate S.G.Ș., cetățean român, într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată în baza art. 127, art. 129 și art. 130 C. pen. austriac, având corespondent în prevederile art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a computat din pedeapsa condamnatului perioada de la 13 octombrie 2008 la 10 februarie 2010.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Ministerul Federal al Justiției din Austria s-a adresat Ministerului Român al Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând transferarea persoanei condamnate S.G.Ș. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată de autoritățile din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile austriece a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate (Strasbourg 1983).

La data de 14 ianuarie 2010 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, sesizarea, în temeiul art. 149 alin. (4) și art. 150 din Legea nr. 302/2004, modificată, formulată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, vizând recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale a Tribunalului de Land Wiener Neustadt din 13 martie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 39 Hv 159/08s, definitivă, în cadrul procedurii de soluționare a cererii formulate de autoritățile judiciare austriece privind transferarea condamnatului S.G.Ș. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Recursul nu este fondat.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Prin Sentința penală a Tribunalului de Land Wiener Neustadt din 13 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 39 Hv 159/08s, definitivă, numitul S.G.Ș. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 127, art. 129 și art. 130 C. pen. austriac, astfel încât este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983 și art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004, modificată.

Din documentele comunicate de autoritățile austriece rezultă că numitul S.G.Ș. a fost arestat preventiv din data de 13 octombrie 2008, durata pedepsei expirând la 13 octombrie 2011, fiind îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983 și art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004, modificată.

În fapt s-a reținut că, în data de 12 octombrie 2008, împreună cu alte persoane numitul S.G.Ș., prin efracție, au forțat ușa de intrare într-un chioșc de unde au sustras bunuri în valoare de 2.274 euro. În aceeași dată au încercat să sustragă dintr-o societate bunuri, iar ulterior dintr-un birou de pariuri, după ce au forțat geamul și au spart mai multe automate de jocuri au sustras bunuri în valoare de 700 euro.

Examinând actele și lucrările dosarului se constată că este îndeplinită condiția dublei incriminări prev. de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, faptele reținute în sarcina condamnatului având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 rap. la art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), și i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din declarația din data de 29 aprilie 2008 rezultă că numitul S.G.Ș. nu și-a dat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării pedepsei.

Prin Decizia nr. 1-10153 20/Fr B/2009 a Direcției Federale de Poliție Wiener Neustadt din 12 mai 2009 s-a luat măsura interdicției față de S.G.Ș. de a se afla pe teritoriul Republicii Austria pe durată nedeterminată.

Astfel, se constată că sunt cumulativ întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 modificată și de Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983.

Totodată, se mai constată că în cauză sunt incidente disp. art. 3 pct. 1 din Protocolul Adițional la Convenția de la Strasbourg (1983) adoptat în anul 1997.

Așa fiind, se constată că hotărârea penală atacată, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-au recunoscut efectele Sentinței penale definitive pronunțate în Austria și s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, este legală și temeinică, Înalta Curte, urmând să respingă, ca nefondat recursul persoanei condamnate.

Va obliga recurenta persoană condamnată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana condamnată S.G.Ș. împotriva Sentinței penale nr. 45/F din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta persoană condamnată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 august 2010.