Lawfulness of continued preventive arrest for drug trafficking: concrete public order danger vs. presumption of innocence

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 50515/3/2009 (1863/2010) al Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 160b rap. la art. 3002 C. proc. pen. și având în vedere disp. art. 5 parag.1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților A.V. T.T. , A.J. , P.M. , I.I., B.O. , P.M. , S.L. și C.I.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin, fiind întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

S-a apreciat că pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptelor deduse judecății, din urmarea produsă, avându-se, de asemenea, în vedere că în privința inculpaților a intervenit o hotărâre de condamnare la pedepse privative de libertate.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații A.V., T.T., A.J., P.M., I.I., B.O., P.M., S.L. și C.I., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și continuarea judecății în stare de libertate.

Concluziile formulate de apărătorii desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, de reprezentantul parchetului și ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate de recurenții inculpați, în conformitate cu disp. art. 38514 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei constată că acestea nu sunt fondate.

Potrivit disp. art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

În prezenta cauză, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a procedat la efectuarea verificărilor, prilej cu care a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuarea privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Pe de altă parte, se constată că în cauză, prin Sentința penală nr. 411/F din 4 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus, printre altele condamnarea inculpaților, după cum urmează:

- A.V., la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- T.T., la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, în stare de recidivă post-executorie și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- A.J., la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și a celei de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- P.M., la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și a celei de consum de droguri de mare risc și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- I.I., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- B.O., la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, în condițiile recidivei post-condamnatorii și trafic de droguri de risc, în aceleași condiții, precum și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- P.M., la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, în condițiile recidivei post-executorii, trafic de droguri de risc, în aceleași condiții, consum de droguri de mare risc, în condițiile recidivei post-executorii și consum de droguri de risc, în condițiile anterior menționate, precum și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- S.L., la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, în condițiile recidivei post-condamnatorii și trafic de droguri de risc, în aceleași condiții și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- C.I., la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

Înalta Curte apreciază că hotărârea de condamnare pronunțată de prima instanță, apelată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și de inculpații A.V., T.T., A.J., P.M., I.I., B.O., P.M., S.L. și C.I., constituie un temei suficient pentru a se constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Se reține, de asemenea, că menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților este justificată și din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în aplicarea disp. art. 5 parag. 3 din Convenția europeană a drepturilor și libertăților fundamentale, a arătat că motivele pentru a menține o persoană în detenție preventivă sunt "suficiente și pertinente" atunci când interesul public al menținerii ordinii în cauză trece înaintea dreptului persoanei de a fi judecată în libertate, în condițiile în care ordinea publică rămâne realmente amenințată raportat la persoana în cauză și la natura infracțiunii, care produce o tulburare socială.

În același sens, Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se în limitele legii.

Aceste considerente justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 300 RON, conform dispozitivului, urmând ca sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile pentru apărarea din oficiu, să fie avansate din fondul Ministerul Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.V., T.T., A.J., P.M., I.I., B.O., P.M., S.L. și C.I. împotriva Încheierii din 26 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 50515/3/2009 (1863/2010).

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 august 2010.