Recidivist hashish possession sentence upheld; appeal rejected as unfounded

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 63 din 23 februarie 2010, Tribunalul Prahova, secția penală, a dispus - alături de alți 3 inculpați - condamnarea inculpatului T.I.R. la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) din C. pen., prin reținerea "circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen." (constând în recunoașterea cu sinceritate a faptelor, cantitatea mică de hașiș cumpărată și deținută).

Instanța de fond a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 482/2006 a Tribunalului Prahova, și a dispus ca inculpatul T.l.R. să o execute alături de cea de 1 lună, în final acesta urmând să execute, în total, 3 ani și 1 lună închisoare.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut, în sinteză, că în cursul anului 2009, în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul T.I.R. a cumpărat și deținut în vederea consumului propriu droguri de risc (hașiș).

Împotriva sentinței, cei 3 inculpați, precum și inculpatul T.I.R., au declarat apel, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, respingând ca nefondate toate apelurile prin Decizia penală nr. 44 din data de 17 mai 2010.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut că apelul inculpatului T.I.R. este nefondat deoarece pedeapsa a fost mult coborâtă sub minimul special prevăzut de textul incriminator al faptei, prin reținerea - numai în partea expozitivă a sentinței, iar nu în dispozitivul acesteia, astfel cum era legal - unor circumstanțe atenuante, în condițiile în care infracțiunea, care a îmbrăcat forma continuată, a fost săvârșită în stare de recidivă.

Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul T.I.R. a declarat prezentul recurs.

Prealabil examinări pe fond a recursului inculpatului T.I.R., Înalta Curte constată următoarele:

- în primă instanță, inculpatul - asistat de apărător desemnat din oficiu - a fost prezent la judecată și la dezbateri, în declarația dată arătând că recunoaște fapta pentru care este acuzat și că menține toate declarațiile date anterior;

- în apel, inculpatul a fost prezent la judecată și la dezbateri, fiind asistat de apărător ales, și-a exercitat "dreptul la tăcere", precizând însă că menține declarațiile date anterior;

- legal citat, inculpatul nu s-a prezentat la instanța de recurs, nu a depus motive scrise de recurs conform art. 38510 C. proc. pen., și nici nu a trimis cereri sau memorii pentru a fi avute în vedere la soluționarea recursului.

Examinând pe fond recursul inculpatului T.I.R., Înalta Curte reține următoarele:

Motivele de recurs, astfel cum au fost expuse oral de către apărare, cu ocazia dezbaterilor, au vizat individualizarea pedepsei, avocatul solicitând reducerea acesteia (caz de casare - art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).

Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Condițiile cazului de casare invocat nu sunt îndeplinite deoarece:

Infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, și condamnat, este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă, acestuia aplicându-i-se pedeapsa de 1 (una) lună închisoare.

Conform art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte constată că pedeapsa de 1 (una) lună închisoare a fost legal și temeinic individualizată, potrivit criteriilor menționate, iar împrejurarea că inculpatul va executa 3 ani și 1 lună închisoare este consecința perseverenței sale infracționale care a conclus la revocarea potrivit art. 83 C. pen. a suspendării condiționate a executării unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată printr-o hotărâre judecătorească anterioară (cazier, din care rezultă o condamnare la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 861 C. pen., pentru infracțiuni de trafic și consum de droguri - art. 2 și art. 4 din Legea nr. 143/2000 - Sentința penală nr. 482/2006 a Tribunalului Prahova).

Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de apel, că pedeapsa a fost mult coborâtă sub minimul special prevăzut de textul incriminator al faptei, prin reținerea unor circumstanțe atenuante - de altfel, numai în partea expozitivă a sentinței, iar nu în dispozitivul acesteia, astfel cum era legal - în condițiile în care infracțiunea, care a îmbrăcat forma continuată, a fost săvârșită în stare de recidivă, inculpatul ignorând - astfel - clemența manifestată în sancționarea lui anterioară, prin suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei.

În consecință, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I.R. împotriva Deciziei penale nr. 44 din 17 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 iulie 2010.