Withdrawal of criminal revision appeal based on lack of new evidence and exclusion of sentencing severity grounds
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court took note of the appellant's withdrawal of his appeal against the decision upholding the rejection of his petition for review, thereby leaving the lower court's dismissal in force and ordering him to pay 300 RON in judicial fees to the state, of which 100 RON is advanced by the Ministry of Justice for appointed counsel. The dispute involved a convicted prisoner seeking to revise a final 1999 judgment imposing a 17-year sentence for qualified homicide, arguing that new witness testimony proved his innocence and that the original penalty was excessive; the lower courts had previously rejected the petition because the alleged "new evidence" was merely cumulative or irrelevant, and the arguments regarding sentencing severity and medical status were not valid grounds for revision. The decisive legal basis was the procedural framework for withdrawal of appeals and revision, specifically applying Articles 385(2) and 369(1) of the Code of Criminal Procedure to allow withdrawal before the closing of debates, and Article 394(1) of the same code, which strictly limits the grounds for revision to specific statutory exceptions excluding general arguments of innocence or disproportionate sentencing that should have been raised in ordinary appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 394 alin. (1) C. proc. pen, art. 394 C. proc. pen, art. 3854 alin. (2) C. proc. pen, art. 369 alin. (1) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Withdrawal of criminal revision appeal based on lack of new evidence and exclusion of sentencing severity grounds: De asemenea, motivul că pedeapsa de 17 ani închisoare este prea aspră, nu constituie un caz de revizuire potrivit disp. art. 394 alin. (1) C. proc. pen. și nici susținerea acestuia privind starea de sănătate în care se află.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 462 din 23 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția penală, în Dosarul nr. 2669/120/2008, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul B.N., în prezent deținut în P. Mărgineni.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că B.N. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 399 din 15 noiembrie 1999 a Tribunalului Dâmbovița, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 916 din 22 februarie 2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.
În motivarea cererii sale, revizuentul a susținut că nu se face vinovat de moartea victimei și că există probe noi, respectiv martori, care cunosc date relevante cu privire la împrejurările și condițiile în care a survenit moartea acesteia, de natură al absolvi de răspundere penală. Instanța de fond a mai reținut că, anterior, condamnatul B.N. a mai formulat o cerere de revizuire în acest sens, care se află în curs de soluționare, unde a solicitat de asemenea audierea unor martori, precum B.I., T.D., J.D., D.A. și P.M.C.
Prin ordonanța din 22 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, s-a dispus audierea martorilor indicați de revizuentul - condamnat B.N., de către Poliția localității Răcari, județul Dâmbovița, însă martorul indicat - B.I. nu a putut fi audiat, deoarece a decedat la data de 26 octombrie 2006, iar martorul D.A. a refuzat să dea declarații.
Pe de altă parte, din declarațiile martorilor M.D.C., J.D. și T.D., solicitați a fi audiați de către revizuent, nu a rezultat nimic relevant care să poată constitui probă nouă, martorii respectivi necunoscând nimic despre împrejurările în care victima a decedat, motiv pentru care s-a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Instanța de fond a constatat că cererea de revizuire formulată de condamnatul B.N. este neîntemeiată, reținând că susținerile acestuia că pedeapsa este prea mare, că este nevinovat și este bolnav, sunt împrejurări care pot fi invocate doar în căile ordinare de atac și de care condamnatul a uzat.
Pe de altă parte, din depozițiile martorilor propuși de condamnat și audiați de către parchet, rezultă că aceștia nu erau în relații de prietenie cu B.N. și că nu cunosc nimic despre decesul concubinei sale.
De asemenea, motivul că pedeapsa de 17 ani închisoare este prea aspră, nu constituie un caz de revizuire potrivit disp. art. 394 alin. (1) C. proc. pen. și nici susținerea acestuia privind starea de sănătate în care se află.
Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal, revizuentul a declarat apel, care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 23 din 31 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, instanța de apel reținând că motivele invocate de revizuent nu se regăsesc printre cazurile expres și limitativ prevăzute de disp. art. 394 C. proc. pen., hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs revizuentul B.N.
La termenul de judecată, în ședință publică, revizuentul a arătat că își retrage recursul.
Față de această declarație și având în vedere dispozițiile art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părți își poate retrage recursul, personal sau prin mandatar special, Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului de către revizuentul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 23 din 31 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 23 din 31 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2010.