Criminal annulment proceedings: appeals against Court of Appeal rejection dismissed as inadmissible due to finality of appellate decisions
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals as inadmissible, thereby upholding the lower court's rejection of the petitioners' challenge and leaving the prior procedural rulings in force. The dispute concerned a criminal matter initiated under special proceedings (Article 2781 of the Code of Criminal Procedure), where two individuals sought to annul a final decision from the Court of Appeal that had previously rejected their appeals against a first-instance judgment. The decisive legal basis was the specific limitation on appellate remedies for decisions rendered by the court of appeal in "annulment" proceedings; under Article 392(4) of the Code of Criminal Procedure, such decisions are final and not subject to ordinary appeal unless based on specific grounds (Article 386(d)) not present here, leading the Supreme Court to rule that no statutory provision permits an appeal against the Court of Appeal's decision rejecting the annulment challenge.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 C. proc. pen, art. 389 C. proc. pen, art. 3851 C. proc. pen, art. 392 alin. (4) C. proc. pen, art. 386 lit. d) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen; Criminal annulment proceedings: appeals against Court of Appeal rejection dismissed as inadmissible due to finality of appellate decisions: The dispute concerned a criminal matter initiated under special proceedings (Article 2781 of the Code of Criminal Procedure), where two individuals sought to annul a final decision from the Court of Appeal that had previously rejected their appeals against a first-instance judgment. The decisive legal basis was the specific limitation on appellate remedies for decisions rendered by the court of appeal in "annulment" proceedings; under Article 392(4) of the Code of Criminal Procedure, such decisions are final and not subject to ordinary appeal unless based on specific grounds (Article 386(d)) not present here, leading the Supreme Court to rule that no statutory provision permits an appeal against the Court of Appeal's decision rejecting the annulment challenge.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for declaring the appeals inadmissible in the dispositive.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 185 din 23 februarie 2009 Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii C.M. și C.S. împotriva Deciziei penale nr. 75/R din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța a reținut că prin Decizia penală nr. 75/R din 29 ianuarie 2009 Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibile recursurile declarate de petenții C.M. și C.S. împotriva Deciziei penale nr. 749 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, prin această din urmă decizie tribunalul respingând ca nefondat recursul petentei C.M. împotriva Sentinței penale nr. 1635 din 27 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în materia reglementată de art. 2781 C. proc. pen.
Pentru a respinge contestația în anulare, Curtea de Apel Timișoara a constatat că motivele invocate de contestatori nu privesc vreunul din cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii C.M. și C.S. au declarat recurs.
Examinând cauza cu prioritate sub aspectul legalității exercitării acestei căi de atac, Curtea constată că recursurile contestatorilor C.M. și C.S. sunt inadmisibile.
Așa cum rezultă din cererile contestatorilor și dosarul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, contestațiile în anulare privesc Decizia penală nr. 75 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, ca instanță de recurs, iar competența de judecată a acesteia, conform dispozițiilor art. 389 C. proc. pen., revine instanței de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.
Nici dispozițiile generale de determinare expres și limitativ a hotărârilor care pot fi atacate cu recurs, prevăzute de art. 3851 C. proc. pen., nici cele speciale, proprii reglementărilor instituției contestației în anulare, de la art. 392 din același cod, nu prevăd vreo cale de atac - deci nici a recursului - împotriva deciziei instanței de recurs prin care a fost respinsă contestația în anulare, aceasta fiind definitivă.
Potrivit art. 392 alin. (4) C. proc. pen., numai sentința dată în contestația în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen. poate fi atacată pe căile ordinare de atac, însă acesta nu este aplicabil în cauza de față.
Față de cele ce preced, recursurile contestatorilor C.M. și C.S. urmează a fi respinse ca inadmisibile, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea sus-numiților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de contestatorii C.M. și C.S. împotriva Deciziei penale nr. 185/R din 23 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara - secția penală.
Obligă recurenții contestatori la câte 160 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 iulie 2009.