Preventive detention under Article 148(f) CPP in human trafficking prosecution: persistence of public order danger after first-instance conviction.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal filed by the defendant against the appellate court's decision maintaining his preventive detention, thereby upholding the continued deprivation of liberty and ordering the defendant to pay 200 RON in judicial costs to the state. The dispute concerned a challenge to the maintenance of preventive detention in a criminal prosecution for human trafficking for the purpose of sexual exploitation, where the defendant argued that the grounds for detention no longer existed and he should be released; however, the lower court had found that the detention was legal and necessary, and the first-instance conviction remained in force while the appeal on the merits was pending. The decisive legal basis was Article 160b(3) of the Code of Criminal Procedure, in conjunction with Article 148(f) of the same Code, which requires that the preventive detention be maintained when the statutory penalty involves imprisonment of more than four years and the persistence of a concrete danger to public order, which the Supreme Court found had not been dispelled given the nature of the offense and the defendant's conviction.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 148 lit. f) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Preventive detention under Article 148(f) CPP in human trafficking prosecution: persistence of public order danger after first-instance conviction: În consecință, pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpatul G.G.I. apare ca nefondat, astfel că va fi respins ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 08 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2128/90/2009, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților G.G.I. - fiul lui M. și L.E. și P.N., fiul lui E. și C.M. și a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
În motivarea acestei încheieri s-a reținut că inculpații sunt judecați pentru săvârșirea unei infracțiuni privind traficul de ființe umane în scopul exploatării sexuale, fapte ce aduc atingere unora dintre cele mai însemnate valori ocrotite de lege, iar în cauză pericolul pentru ordinea publică rezultă, pe de o parte, din natura faptelor reținute în sarcina inculpaților, dar și din modalitățile concrete în care se presupune că au fost comise.
S-a concluzionat în sensul că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și se mențin temeiurile care au condus la arestarea preventivă a inculpaților, astfel că se impune menținerea acestei măsuri, care nu contravine scopurilor instituite prin dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs inculpatul G.G.I., care, prin apărătorul său, a criticat hotărârea pentru greșita menținere a arestării preventive, întrucât în ceea ce-l privește nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, astfel că a solicitat revocarea arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri.
În cauză, verificând actele și lucrările din dosar, se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de inculpat, raportat la cele arătate, se constată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță, prin care s-a reținut vinovăția inculpatului pentru faptele comise, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel, iar pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului rezultă din natura infracțiunii și din modalitatea de săvârșire a acesteia.
Așa fiind, urmează a se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au impus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul recurent și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi, care să justifice această cerere.
În consecință, pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpatul G.G.I. apare ca nefondat, astfel că va fi respins ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.G.I. împotriva Încheierii din 8 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 2128/90/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 21 iunie 2010.