Prosecutor's appeal in customs evasion case rejected; identity doubt confirms final acquittal.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 97 din 28 februarie 2001 pronunțată de Tribunalului Constanța, în Dosarul penal nr. 1215/2000 s-a dispus condamnarea inculpatului G.M.A.S. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. inculpatul G.M.A.S. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.519.054.251 ROL și a sumei de 517.518.977 ROL către partea civilă Direcția Generală a Vămilor - Direcția Regională Vamală Constanța, reprezentând neplata taxelor vamale conform Adreselor nr. 13505 de la 3 septembrie 1998, 12807 de la 17 august 1998, precum și a majorărilor legale de întârziere aferente calculate conform H.G. nr. 354/1999.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a cantității de 537,500 tone zahăr în valoare de 1.599.389.121 ROL indisponibilizată, aflată în custodia SC A.M. Constanța.

Prin Decizia penală nr. 246/P din 07 octombrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. 859/P/2002 s-a admis apelul declarat de inculpatul G.M.A.S., s-a desființat în totalitate hotărârea apelată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Constanța pentru judecare fondului, cu citarea inculpatului.

S-a anulat Mandatul de executare a pedepsei nr. 137 de la 26 martie 2001 al Tribunalului Constanța și s-a dispus punerea în libertate a inculpatului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. R.1893/2002 din 16 octombrie 2002.

Prin Sentința penală nr. 196 de la 15 aprilie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 3/118/2002 (nr. vechi R.1893/2002) Tribunalul Constanța, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) a dispus achitarea inculpatului H.M.A.A.N. (G.M.A.S.) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 346 alin. (3) C. proc. pen. în ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor din Direcția Regională Vamală Constanța.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a cantității de 537,500 tone zahăr indisponibilizată și lăsată în custodia SC A.M. Constanța, conform Ordonanței din 02 septembrie 1998 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța sau a sumelor de bani rezultate din valorificarea acestei cantități de zahăr.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Sumele reprezentând onorariul avocatului din oficiu s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului de Justiție ca și onorariul de traducător.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

La rejudecarea cauzei instanța a procedat la audierea inculpatului, a martorilor din lucrări și la administrarea altor probe.

Inculpatul H.M.A.A.N. fiind audiat a declarat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată. Astfel, acesta a susținut că infracțiunile reținute au fost săvârșite anterior venirii sale în România și că de fapt persoana la care se face referire în actul de inculpare că ar fi vinovată de comiterea infracțiunilor este fratele său, numitul G.M.A.S.

Inculpatul a mai susținut că numele său real este H.M.A.A.N., putând dovedi acest lucru cu actele sale de identitate. A mai arătat că a venit pentru prima dată în România la data de 10 martie 2001, obținând statutul de refugiat după 2 - 3 zile. Inculpatul a negat că ar fi declanșat cu ocazia depistării sale de către organele de poliție că numele său ar fi G.M.A.S.

Referitor la fratele său, numitul G.M.A.S., care în prezent este decedat, a susținut că acesta a venit în România în perioada anilor 1995 - 1996 și a sta până la sfârșitul anului 1998 și din câte știe s-a ocupat de comerț.

Pornind de la aceste susțineri ale inculpatului și având în vedere și înscrisurile existente la dosar s-a apreciat că se impune a fi lămurită identitatea acestuia.

Prin actul de inculpare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.M.A.S., susținându-se în înscrisurile depuse la dosar, ulterior, că este vorba despre una și aceeași persoană cu H.M.A.A.N.

Din Adresa nr. 145809 de la 03 decembrie 2002 adresată Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul de Criminalistică a rezultat că amprentele papilare prelevate de la persoanele cu datele H.M.A.A.N. și G.M.A.S. aparțin aceleiași persoane.

Din Adresa nr. 1.901.229 din 17 martie 2006 a M.A.I. - Oficiul Național pentru Refugiați a rezultat că numitul H.M.A.A.N. a depus cerere de recunoaștere a statutului de refugiat la data de 27 martie 2001, înregistrată sub nr. 11629/c/DD, ocazie cu care a declarat că se numește H.M.A.A.N., născut în Irak. Cererea sa a fost înregistrată cu „identitate declarată”, întrucât nu a prezentat niciun act care să-i ateste identitatea.

Prin Sentința civilă nr. 1881 din 22 iunie 2001 a Judecătoriei Buftea celui în cauză i s-a acordat stat de refugiat în România.

Ulterior, la data de 10 septembrie 2002 Institutul de criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției a semnalat că în urma examinării în banca de date a sistemului AFIS s-a constatat ă fișa cu impresiunile papilare prelevate numitului H.M.A.A.N. corespunde, în evidența centrală a amprentelor papilare, cu cele prelevate de la numitul G.M.A.S., născut în Irak.

Întrucât prin Adresa cu nr. 1215 de la 22 august 2002, Serviciul de poliție Port Constanța a înaintat declarația cetățeanului irakian în care acesta a recunoscut că numele său real este G.M.A.S., fiind înregistrat în evidențe și cu această identitate. Sub această identitate sus-numitul nu a depus cerere de recunoaștere a statutului de refugiat.

Din Adresa nr. 2181235 de la 30 ianuarie 2008 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Oficiul Român pentru Imigrări a rezultat că la data de 22 august 2002 IPT Constanța - Serviciul de Poliție Port Constanța a solicitat efectuarea unor demersuri în vederea obținerii unui document de identitate pentru cetățeanul irakian G.M.A.S., care a fost introdus în arestul IPJ Constanța la data de 21 august 2002. S-a arătat că cel în cauză a fost identificat de Poliția municipiului București în data de 20 august 2002, iar în urma verificărilor s-a stabilit că este urmărit general, fiind căutat de IPT Constanța.

Cu ocazia depistării, s-a stabilit că datele de identitate prezentate cu această ocazie sunt false, sus-numitul prezentându-se sub numele de H.M.A.A.N., prezentând în acest sens legitimația de ședere temporară pentru cetățeni străini, având calitatea de refugiat, respect seria H nr. X, document eliberat de ONR la data de 06 iulie 2001 și un permis de conducere internațional cu aceleași date false, din 11 decembrie 2000, eliberat de autoritățile irakiene.

În cuprinsul aceleiași adrese s-a mai arătat că, fiind audiat, acesta a recunoscut că s-a folosit de această identitate falsă în scopul de a se sustrage de la executarea mandatului despre a cărui existență avea cunoștință.

În urma elementelor de identificare (fotografii, semnalmente), cât și propria declarație, s-a stabilit că în realitate adevărata sa identitate este cea pentru care s-a solicitat darea în urmărire generală, arătându-se că cererea de eliberare a unui act de identitate este pertinentă.

Prin Adresa nr. 435535 de la 29 februarie 2008 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Serviciul de Evidență Operativă a rezultat că cetățenii irakieni G.M.A.S. și H.M.A.A.N. nu figurează în evidențe, anterior anului 2001, cu intrări/ieșiri în/din România.

Contrar mențiunilor din această adresă, din procesul-verbal încheiat la data de 14 august 1998 la sediul Serviciului de Pașapoarte, Evidența Străinilor și Probleme de Migrări a rezultat că numitul G.M.A.S. figura în evidențele serviciului ca aflându-se pe teritoriul României, încă din data de 07 decembrie 1994.

Prin Adresa nr. 748829/C.D. din 06 martie 2008 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Institutul de Criminalistică - Serviciul de Identificări Judiciare s-a comunicat că la data de 27 martie 2001 a fost amprentat de către Poliția Port Constanța numitul G.M.A.S.

Din analiza înscrisurilor prezentate mai sus a rezultat că în opinia organelor de cercetare penală numele real al inculpatului este G.M.A.S., având în vedere solicitarea Serviciului de Poliție Port Constanța adresată Oficiului Român pentru Imigrări în vederea efectuării unor demersuri în vederea obținerii unui document de identitate pentru cetățeanul irakian G.M.A.S.

În opinia instanței însă, numele real al inculpatului este H.M.A.A.N., în condițiile în care la data de 27 martie 2001, a depus cerere de recunoaștere a statutului de refugiat, fiindu-i eliberată legitimația seria R nr. 629/2001 pe același nume.

De asemenea, inculpatul din prezenta cauză a fost condamnat pe numele de H.M.A.A.N., prin Sentința penală nr. 1661 de la 23 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4453/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la pedeapsa de 6 ani închisoare, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 20 noiembrie 2007.

După eliberarea din penitenciar, inculpatului i-a fost eliberată, de către Oficiul Român pentru Imigrări, legitimația de ședere temporară seria H nr. Y de la 06 decembrie 2007, cu aceleași date.

Pe de altă parte, deși la dosar există copia unei legitimații de ședere temporară, cu seria H nr. Z, emisă pe numele de G.M.A.S., nu rezultă organul emitent al acestei legitimații și nici nu s-a făcut dovada că anterior eliberării acestei legitimații a existat o cerere formulată în acest sens de numitul G.M.A.S.

De asemenea, pe numele aceleiași persoane s-a mai eliberat o legitimație seria B nr. B1, la data de 01 august 1995, în baza pașaportului seria M nr. M1. Deși, ar rezulta că persoana cu numele de G.M.A.S. a intrat legal în România, pe baza pașaportului, din Adresa nr. 435535 din 29 februarie 2008, a Ministerului Internelor și Reformei Administrative – Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Serviciul de Evidență Operativă, a rezultat că această persoană nu figurează în evidențe, anterior anului 2001, cu intrări/ieșiri în/din România.

Totodată, deși există două legitimații eliberate pe numele de G.M.A.S., anterior anului 2001, nu a rezultat din înscrisurile depuse la dosar că s-a realizat și o amprentare a persoanei cu acest nume, la acel moment.

S-a mai reținut că, la momentul depistării sale, inculpatul ar fi recunoscut că numele său real este G.M.A.S., aspect contestat însă de către acesta, care a susținut că nu ar fi făcut o asemenea susținere.

Deși în înscrisurile depuse la dosar s-a făcut vorbire despre existența unei declarații a inculpatului prin care acesta ar recunoaște că numele său real este G.M.A.S., nu s-a făcut și dovada existenței acestei declarații.

Pe de altă parte, s-a apreciat că nemotivat se susține că permisul de conducere internațional, găsit asupra inculpatului cu ocazia depistării, eliberat la data de 11 decembrie 2000 de autoritățile irakiene, pe numele de H.M.A.A.N. este fals în lipsa unor date concrete pe care să se întemeieze această susținere.

Mai trebuie menționat și faptul că la solicitarea instanței s-a comunicat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, copia tradusă a certificatului de deces al numitului G.M.A.S.

Din declarația martorului M.M.A.A.E.B., propus în apărare de către inculpat a rezultat că-l cunoaște pe acesta din anul 2002 și știe că numele său este M.H.

Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, în opinia instanței numele real al inculpatului este H.M.A.A.N.

Instanța a procedat la audierea martorilor din lucrări, atât la prima judecată, cât și la rejudecare.

La prima judecată au fost audiați martorii M.M., M.A., B.D., D.D., L.A., D.C., M.C., C.G., V.E., V.C., P.A., O.C. și I.A.

Martorul M.M. (taximetrist) a declarat că în ziua de 03 august 1998 l-a dus cu mașina pe numitul F. în Portul Constanța pentru a ridica un container, fără să-i precizeze conținutul acestuia. Numitul F. mai era însoțit de alte persoane, tot cetățeni arabi. A așteptat în mașină între orele 9.00 - 17.00, timp în care l-a văzut pe F. discutând cu un cetățean arab care avea un C. verde. Împreună cu F. și ceilalți doi cetățeni arabi a participat la vămuirea a 2 containere, luând trei saci, unul dintr-un container și doi dintr-un container, pe care i-a dus la mașină, urmând să-i transporte ulterior la restaurantul I.

Martorul M.A. a arătat că a venit în România în anul 1991, iar din anul 1992 s-a ocupat de activitatea de comisionar pentru patroni români și arabi. Astfel, l-a cunoscut pe numele F. pe care l-a rugat să-i procure zahăr, pe care să-l valorifice pentru a face rost de bani. După un timp a fost anunțat telefonic de către F. care i-a spus că are cunoștință de faptul că ar fi niște zahăr în port, motiv pentru care, cu autoturismul său C. verde, s-a deplasat în Constanța. La solicitarea lui F. s-a împrumutat de la numitul E. de 3.000 RON, pentru plata vămii. Ulterior însă, nu a mai primit zahărul, întrucât F. i-a spus că patronul nu mai vrea să vândă, ci caută un lor de depozitare. Cunoscând că are un depozit a luat legătura cu numitul E. care a fost de acord să depoziteze zahărul. A arătat martorul că au fost transportate un număr de 20 - 25 de containere, contravaloarea transportului fiind achitată la solicitarea lui F. de către numitul E.

Martorul B.D. a declarat că în vara anului 1998 lucra la sectorul vamal - Constanța Port. S-a prezentat la el declarantul vamal M.A. pentru efectuarea formalităților vamale în ceea ce privește importul unui număr de 20 containere cu zahăr, lucrarea fiindu-i repartizată de șeful de serviciu. A precizat martorul că marfa a fost introdusă în țară cu scutire vamală pe baza unui certificat de investitor și o declarația pe proprie răspundere a angajatorului, fiind depuse și documentele necesare acordării regimului vamal. Potrivit declarației martorului numitul M. s-a prezentat însoțit de investitor, care era un cetățean irakian.

Martorul D.G. - conducător auto la SC 2S SRL Constanța, a arătat că patronul său S.Ș. i-a transmis că trebuie să efectueze un transport cu containere, pe ruta Constanța - București Chitila, containere ce conțineau cafea. Martorul a arătat că transportul s-a efectuat la societatea T., în aceeași zi fiind transportat încă un container de un coleg al său. A mai precizat martorul că nu cunoaște cine s-a ocupat de vămuirea mărfii și nici cum s-a făcut exact plata, însă este posibil cu ordin de plată.

Martorul L.A. - casieră la SC CFR T.A. SA a declanșat că avea ca atribuție încasarea prestațiilor calculate de biroul de expediție. În ziua de 31 iulie 1998 a venit la ghișeu un cetățean arab care i-a înmânat documentația pentru un număr de 13 containere încărcate cu zahăr, pentru firma T., acesta fiind însoțit și de alți cetățeni, tot arabi. La data de 4 august 1998 și respectiv data de 7 august 1998 s-au mai efectuat operațiuni de plată pentru transporturi de zahăr tot de către un cetățean arab, pentru aceeași firmă.

Martora D.C. - a arătat că în luna octombrie 1997 era angajată la secția SCM - Punct de lucru București Noi în funcția de casier și avea ca atribuție calcularea contravalorii transporturilor. A declarat că la data de 31 iulie 1998 au fost primite o serie de documente pentru un număr de 12 containere încărcate cu zahăr, pentru SC T., pentru care, împreună cu colega sa, a calculat prestațiile. În acest timp în birou s-au aflat trei persoane, care nu vorbeau corect românește, posibil arabi, care solicitau urgentarea calculelor. După efectuarea calculelor cei trei au achitat contravaloarea la casierie. Aceleași operațiuni au mai fost efectuate la 4 august 1998 și 7 august 1998, pentru un container și respectiv 2, de fiecare dată contravaloarea prestațiilor fiind achitată de un cetățean arab.

Martor M.C. - la data de 29 iulie 1998 a primit dispoziție de la șeful său să efectueze un transport. S-a deplasat la terminalul de containere SOCEP unde a încărcat un container și după efectuarea operațiunilor de vămuire și sigilarea acestuia a plecat spre Chitila, unde a ajuns în jurul orelor 2.00 - 23.00. Aici a fost preluat de un cetățean arab care i-a indicat unde să descarce, constatând că era vorba de saci cu cafea verde. După descărcare, transportul a fost achitat tot de un cetățean arab căruia i-a înmânat factura. La recunoașterea din fotografii a arătat că, într-adevăr, a indicat două persoane ca fiind cele care au preluat marfa la Chitila, fără a fi influențat în vreun fel, dar a menționat că și la acel moment a precizat că nu este sigur.

Martor C.G. - a declarat că în luna august 1998 s-a deplasat la depozitele numitului V. de unde a luat 22 tone de zahăr pe care l-a transportat la societatea soției sale, respectiv SC I.I., având aviz de expediție, urmând ca ulterior să se emită factura. Cu acea ocazie i-a împrumutat numitului V. suma de 5.000 RON.

Martorul V.E. - a declarat că i s-a oferit posibilitatea de a achiziționa o cantitate mai mare de zahăr de la un cetățean arab, numitul M. La sosirea mărfii în depozitele sale, a arătat că aceasta a fost evaluată de către organele de poliție, sigilată. Odată cu marfa a primit și avizul de expediție.

Martor V.C. - șofer la SC B&B I. Constanța, în luna iunie 1998 a încărcat mașina cu cafea verde și după efectuarea vămuirii a primit o copie de pe declarația vamală, foaia de transport și specificația containerului, deplasându-se la depozitul Chitila. A menționat că în apropierea depozitului era o instalație de prăjit cafea.

Martorul P.A. - șofer la G.I. Constanța, a fost anunțat că va efectua un transport la București. Containerul s-a încărcat de la SOCEP, după care s-a deplasat pentru vămuire. Aici a observat mai mulți cetățeni arabi care se agitau, dar nu a văzut ce acte au fost prezentate la vamă. După ce a primit o copie de pe declarația vamală și aviz s-a deplasat la Chitila unde a descărcat marfa, respectiv cafea verde, și i s-a achitat contravaloarea transportului. În apropierea depozitului a observat o instalație de prăjit cafea.

Martora O.C. - magaziner comercial la Terminalul transcontainere București. În luna iulie 1998, într-o dimineață s-au prezentat mai mulți cetățeni arabi cu documentația necesară, cărora le-a eliberat mai multe containere încărcate cu zahăr, după ce au achitat la casierie contravaloarea serviciului efectuat. A mai declarat martora că lucrătorii de poliție i-au prezentat fotografii cu cetățeni arabi, recunoscând pe G.M.A., cel care s-a recomandat ca fiind patronul, și pe numitul S.A.A., cel care a ștampilat documentele. Din discuțiile cu aceștia a înțeles că zahărul trebuia să ajungă la o fabrică de biscuiți, deși a fost predat unor persoane fizice.

Martora I.A. - la data de 4 august 1998 s-a prezentat la biroul său numitul F., cetățean arab, care i-a prezentat documentele pentru 25 containere cu zahăr. Întrucât nu el era proprietarul mărfii, i-a prezentat o fotocopie a pașaportului proprietarului al cărui nume nu și-a mai amintește, dar pe care l-a precizat la urmărirea penală.

La rejudecare au fost audiați următorii martori: M.A., V.E., C.G., I.A., B.E., M.M., D.G., M.C., D.C., N.P., V.E., O.C., L.I.A., R.C., P.I., N.C., R.E., M.C. și P.I.

Prin actul de inculpare s-a reținut că în perioada martie - iunie 1998, SC T. SRL a cumpărat cantitatea de 216.000 kg cafea verde, inculpatul G.M.A.S. prezentându-se la autoritatea vamală cu setul de documente pentru efectuarea operațiunilor de vămuire. S-a reținut că a fost ajutat de numitul M.F.A.K.E.H., fiind cunoscător al limbii române.

S-a arătat că deși s-au întreprins multiple verificări cafeaua importată nu a fost găsită și nu s-a putut stabili modul în care a fost valorificată, stabilindu-se însă că nu a fost supusă unui proces de producție cum susținuse inculpatul că se va întâmpla.

Martorul M.A. - nu-i cunoaște numele inculpatului, îl știe doar din vedere, întâlnindu-se de câteva ori; nu cunoaște amănunte în legătură cu operațiunile de import derulate de inculpat; nu a fost în raporturi comerciale cu inculpatul; în perioada 1997 - 1998 lucrătorii de poliție i-au arătat un document în care figura un cetățean, fiind întrebat dacă este cumva inculpatul, arătând că nu a recunoscut figura acelei persoane văzând pentru prima dată acea fotografie; a intermediat operațiuni de vânzare-cumpărare de zahăr pentru un domn O. sau L.

Martorul D.G. - nu-l cunoaște pe inculpat; a transportat o anumită cantitate de cafea, respectiv un container, de la terminalul Socep la Chitila; documentele au fost întocmite de firma de shipping, respectiv de declarantul vamal, primind declarația vamală și specificația de transport; la depozitul Chitila unde a predat marfa și documentele erau numai cetățeni arabi. Martorul a fost audiat și în cursul urmăririi penale, arătând că la poliție i-au fost arătate 4 planșe fotografice, nerecunoscând nicio persoană.

Martorul M.C. - a lucrat la SC C.A. SRL; a transportat un container de cafea, încărcat la SOCEP, pentru care s-au întocmit formalitățile; a transportat de mai multe ori cafea verde la diferite destinații; formalitățile pentru drum erau îndeplinite de reprezentantul vamal; din ce ține minte depozitele ILF din apropierea depozitelor Chitila aveau mai mulți proprietari; a văzut și cetățeni arabi la acele depozite; pe inculpat nu-l cunoaște și nu crede să-l fi văzut în port sau la depozite; la poliție i-au fost arătate niște fotografii din care, la acel moment a recunoscut o persoană pe care este posibil s-o fi văzut în împrejurări legate de activitatea sa, de exemplu în port; este posibil să fi văzut la depozite o instalație de prăjit cafea, dar la acest moment nu și-a mai amintit cu certitudine.

În declarația dată în cursul urmăririi penale martorul a precizat că la sediul poliției i-au fost arătate 4 planșe fotografice, cu câte 5 fotografii, din care a recunoscut 2 cetățeni arabi care au recepționat marfa la București, unul dintre ei plătindu-i cursa.

Martorul N.P. - a primit dispoziție de la patronul său pentru un transport, fiind vorba de cafea verde; containerul a fost încărcat în port, iar documentele au fost întocmite de către R.; transportul l-a efectuat la Chitila, marfa fiind descărcată de angajații depozitului, care erau cetățeni români; martorul cunoștea că depozitul aparținea unui cetățean arab; a văzut la acel depozit o instalație de prăjit cafea; pe inculpat nu-l cunoaște; la poliție i-au fost arătate fotografii însă nu-și amintește dacă a recunoscut pe cineva, motivând că cetățenii arabi seamănă între ei. S-a precizat însă că din declarația dată în cursul urmăririi penale a rezultat că i-au fost arătate la poliție 4 planșe fotografice din care nu a recunoscut nicio persoană.

Martorul O.V., controlor vamal, a declarat în cursul urmăririi penale că la efectuarea controlului fizic al mărfurilor nu a fost prezentă nicio persoană din partea firmei importatoare.

Martorul F.C.D., director la SC M. SRL Constanța, a declarat că are cunoștință doar despre două importuri cu cafea verde pentru SC T.I. SRL, în ambele situații, prezentându-se numitul F., care a prezentat un set de documente și care mai era însoțit de un cetățean arab, despre care i-a spus că este patronul societății importatoare. A mai precizat că nu-și amintește nici semnalmentele și nici numele acelui cetățean.

Martora S.L., comisionar vamal la SC M. SRL, a declarat că a întocmit trei declarații vamale de import a 3 containere cu cafea verde pentru SC T.I. SRL, din partea căreia s-a prezentat numitul F. A mai arătat că de fiecare dată acesta a fost însoțit de patronul firmei, al cărui nume nu-l cunoaște și pe care nici nu l-ar mai recunoaște, persoană care nu s-a implicat în niciun fel în prezentarea documentelor și în efectuarea ulterioară a formalităților de vămuire și expediere.

Martora C.N., comisionar vamal, a declarat că a efectuat formalitățile necesare vămuirii a trei containere cu cafea verde pentru firma SC T.I. SRL, documentele fiindu-i prezentate de numitul F., care era însoțit de un cetățean arab, care s-a legitimat cu legitimație de ședere temporară cu numele de G.M.A.S. De asemenea, martora a mai arătat că la poliție i-au fost prezentat mai multe planșe foto, recunoscându-l pe numitul F.

Martorul M.C., conducător auto la SC Ș.T. SRL București, audiat doar în cursul urmăririi penale a declarat că a efectuat transportul unui container cu cafea verde și că la operațiunile de vămuire a fost prezent și un cetățean arab, al cărui nume nu-l cunoaște.

La rejudecare martorul V.C. nu a mai fost audiat, însă la urmărirea penală a declarat că la poliție i-au fost arătate mai multe planșe fotografice, din care i s-au părut cunoscute două persoane, însă nu a putut preciza de unde și cum se numesc.

Și martorul P.A. a arătat în declarația de la urmărirea penală că i-au fost arătate la sediul poliției 4 planșe fotografice, precizând însă că nu a recunoscut nicio persoană.

Martorul J.G., audiat în cursul urmăririi penale, a declarat că i-au fost arătate 4 planșe fotografice, din care a recunoscut o persoană despre care cunoștea că se numește F. și care a participat la vămuirea unui container cu cafea verde pe care l-a transportat la depozitul Chitila - București.

Martorul S.F. a declarat în cursul urmăririi penale că a efectuat un transport de cafea pentru firma SC T. București, la vămuire fiind prezenți doi cetățeni arabi, pe care i-a recunoscut în planșele fotografice ce i-au fost arătate la poliție, arătând însă că nu știe cum îi cheamă.

În Procesul-verbal încheiat la data de 27 august 1998 cu ocazia deplasării la depozitul din Chitila unde au fost descărcate containerele cu cafea, s-a consemnat că numitul F.A.K. a relatat că din dispoziția lui G.S. containerele cu cafea verde au fost descărcate noaptea și că personal nu a participat și nu a fost prezent la descărcarea niciunui container.

Aceste susțineri al numitului F. consemnate în cuprinsul procesului-verbal nu au fost confirmate de nicio probă administrată în cauză, mai mult au fost combătute de declarațiile martorilor care au relatat că acesta a fost prezent la operațiunile de vămuire sau la cele de descărcare.

S-a mai susținut în actul de inculpare că inculpatul G.M.A.S. s-a prezentat la autoritatea vamală prezentând declarantului vamal mai multe documente, printre care și declarații privind aplicarea prevederilor art. 6 și 7 din Legea nr. 57/1993.

Din raportul de expertiză grafoscopică din 02 aprilie 1999 a rezultat că scrisul olograf ce completează rubricile a trei dintre aceste declarații examinate a fost executat de numitul M.A.K.E.H.

Este inexplicabil de ce acele declarații au fost semnate de numitul A.K.E.H., în condițiile în care în rechizitoriu s-a susținut că acesta, la solicitarea inculpatului, l-a ajutat doar la realizarea operațiunilor de vămuire. Or, în mod normal în condițiile în care importator era SC T.I. SRL, toate documentele ar fi trebuit să fie semnate de către inculpat, martorul neavând nicio calitate în cadrul societății.

Deși s-a susținut că inculpatul G.M.A.S. s-a prezentat la autoritatea vamală, din declarațiile date de martorii N.T., A.C., I.C.L., B.C., H.R., angajați în acea perioadă la vama Port Constanța și care au efectuat operațiuni de vămuire pentru SC T.I. SRL, a rezultat că niciunul nu l-a văzut în acele împrejurări pe reprezentantul societății, respectiv pe inculpat.

S-a mai reținut prin actul de inculpare că la data de 29 iulie 1998, inculpatul s-a prezentat la declarantul vamal SC S.S. SRL București - Filiala Constanța, unde a prezentat mai multe documente, solicitând îndeplinirea formalităților de eliberare de sub regim de import a cantității de 322.500 kg zahăr.

Martorul M.A., declarant vamal la SC S.S. SRL, audiat la urmărire penală, a declarat că la data de 29 iulie 1998 s-a prezentat cetățeanul irakian G.M.A.S. care i-a prezentat mai multe documente pe baza cărora a întocmit declarația vamală de import cu scutire de taxe vamale și TVA, întrucât cantitatea de zahăr importată era destinată producției. A mai arătat martorul că la poliție i-a fost prezentată o planșă fotografică cu patru fotografii din care la poziția I l-a recunoscut pe G.M.A.S., sens în care s-a întocmit și un proces-verbal de recunoaștere.

Martorul B.E. - la vremea respectivă era inspector vamal; nu-și mai aduce aminte în mod detaliat faptele petrecute și nici declarațiile date; a reținut că fusese identificată o declarație vamală privind o anumită cantitate de zahăr pentru care nu fuseseră achitate taxele aferente; nu-și amintește de unde provenea marfa și care era destinația; au fost prezentate documente care permiteau introducerea în țară a cantității de zahăr fără plata taxelor vamale, cu condiția să fi fost destinat producției; a afirmat că documentele prezentate erau reale; ulterior a aflat că marfa fusese vândută chiar din incinta portului; pe inculpat nu-l cunoaște, iar numele de M.A.S. nu-i spune nimic.

Cu toate acestea în procesul-verbal de recunoaștere s-a consemnat că fiindu-i arătate un număr de 4 fotografii, martorul B.E. a recunoscut fără ezitare persoane din fotografia nr. 1, aflând că se numește G.M.A.S.

Contrar celor consemnate în cuprinsul acestui proces-verbal, referitor la recunoașterea fără ezitare a persoanei din fotografia nr. 1, în declarația dată în cursul urmăririi penale martorul a susținut că i se parte doar că persoana din fotografia nr. 1, ar fi una și aceeași cu cea care s-a prezentat la Vama Constanța cu documentele pentru cele 25 containere cu zahăr.

Martorul S.M., în calitate de controlor vamal, a declarat că, împreună cu comisionarul vamal, a efectuat controlul fizic al celor 25 de containere cu zahăr, fiind prezent și reprezentantul firmei.

Și în cazul acestui martor, deși în declarația dată a arătat că din fotografiile care i-au fost prezentate i s-a părut că recunoaște persoana din fotografia nr. 1, ca fiind care a efectuat importul zahărului, în procesul-verbal de recunoaștere s-a consemnat că acesta a indicat fără ezitare persoana din fotografia cu nr. 1, respectiv pe G.M.A.S.

Martora O.C. - a lucrat la transcontainere Bucureștii Noi; pe inculpat nu îl cunoaște; îți amintește declarația pe care a dat-o în legătură cu 12 containere cu zahăr; întocmea chitanțe referitoare la transcontainere pentru ca acestea să-și urmeze destinația, respectiv pentru a merge la descărcat; au fost 3 - 4 persoane care au efectuat plata, cetățeni sirieni; nu mai ține minte dacă ulterior au mai sosit și alte transcontainere, dar în caz afirmativ se urma aceeași procedură; la poliție i-au fost arătat mai multe fotografii, nu-și mai amintește dacă a recunoscut o persoană sau două, precizând însă că nu l-a recunoscut pe inculpat.

S-a constatat astfel, că, deși în cursul urmăririi penale în declarația dată și în procesul-verbal de recunoaștere s-a consemnat că martora a recunoscut din fotografiile ce i-au fost prezentate pe numiții G.M.A.S. și S.A.A., ca fiind cei care s-au interesat de sosirea containerelor cu zahăr, în instanță martora a precizat că nu-l cunoaște pe inculpat.

Martora V.E. - angajată la Terminal Transcontainere Bucureștii Noi - magaziner comercial; nu-l cunoaște pe inculpat și nu-și amintește să fi fost la terminal; își amintește că dat declarații la poliție în legătură cu 12 containere cu zahăr, pentru care a întocmit chitanțe completate cu datele corespunzătoare din scrisoarea de trăsură; ulterior se mergea la casierie pentru efectuarea plății de către beneficiari; nu cunoaște care a fost destinația containerelor; i-au fost arătate fotografii la sediul poliției și din câte îți amintește nu a recunoscut pe cineva; cu privire la inculpat nu-și amintește dacă era în vreuna din fotografiile arătate.

În declarația de la urmărire penală aceasta a arătat că din fotografiile care i-au fost prezentate a recunoscut persoana care se interesase de transportul de zahăr și despre care i s-a spus că se numește S.A.A., fiind întocmit și proces-verbal de recunoaștere.

Martora L.I.A. - casier la Transcontainere Bucureștii Noi; își amintește că a dat declarații în legătură cu 12 containere cu zahăr; încasa sumele de bani calculate de către colegele sale; nu-și amintește de către cine a fost făcută plata și dacă a fost făcută de o persoană sau mai multe; la poliție i-au fost arătate mai multe fotografii și nu-și amintește dacă a recunoscut pe cineva; în niciuna din fotografii nu era inculpatul.

În declarațiile de la urmărirea penală martora a arătat că în fotografiile care i-au fost prezentate la poliție i-a recunoscut pe numiții G.M.A.S. și S.A.A., ca fiind persoanele care au achitat taxele calculate pentru transporturile de zahăr.

Martora D.C. - a lucrat la punctul RCM București Noi; a dat o declarație în legătură cu transportul unei cantități de zahăr; a participat la o recunoaștere dintr-un album foto; pe inculpat nu și-l aduce aminte, pentru că în biroul său intrau mai multe persoane; cunoaște că la un moment dat a fost vorba despre mai multe containere cu zahăr; persoanele interesate veneau la biroul său pentru efectuarea calculelor; nu a reținut dacă pentru toate persoanele s-au prezentat aceleași persoane, dar a reținut trei persoane, care erau cetățeni arabi; a menținut declarația de la urmărire penală; când i-au fost arătate fotografiile este posibil să fi recunoscut pe cineva; nu-și amintește dacă a recunoscut o persoană sau două; este posibil ca în acele fotografii să-l fi recunoscut și pe inculpat, dar nu a putut susține acest lucru cu siguranță.

În declarațiile date în cursul urmăririi penale a arătat că la poliție, în fotografiile ce i-au fost arătate i-a recunoscut pe M.A.S. și S.A.A., fiind întocmite și procese-verbale de recunoaștere.

Martora R.C. - a fost angajată la Transcontainere Bucureștii Noi; a dat o declarație în legătură cu un număr de transcontainere cu zahăr; a calculat contravaloarea transportului auto pentru toate containerele, calcul care privea fiecare transcontainer în parte pe chitanțe separate; pentru transportul respectiv s-au prezentat 3 - 4 persoane, cetățeni sirieni sau irakieni; la poliție i-au fost arătate fotografii, din care a recunoscut o persoană, care i-a înmânat actul de identitate pentru a le trece pe chitanță; pe inculpat nu îl cunoaște.

Din declarațiile date în cursul urmăririi penale a rezultat că, fiindu-i arătate mai multe fotografii, martora i-a recunoscut pe cei doi cetățeni arabi care s-au prezentat pentru ridicarea containerelor cu zahăr, aflând că se numesc M.A.S. și S.A.A.

Martorul P.I. - lucrează la atelierul de reparații utilaj mecanic din stația căi ferate Bucureștii Noi, conducător auto; își amintește că a dat o declarație referitoare la transportul unor transcontainere cu zahăr; pe baza bonului primit a transportat transcontainerul din terminalul Bucureștii Noi la Fabrica de biscuiți; același lucru l-au făcut și colegii săi; nu-și amintește să fi făcut transporturi și la SC T.; nu avea nicio legătură cu beneficiarii transcontainerelor; pe inculpat nu îl cunoaște, nu l-a văzut niciodată; i-au fost arătate mai multe fotografii din care părea că una dintre persoane semăna cu magazionerul de la Fabrica de biscuiți care era cetățean român.

În declarația dată în cursul urmăririi penale martorul a arătat că în fotografiile ce i-au fost arătate a recunoscut pe cetățeanul arab care l-a îndrumat la destinație cu containerele, aflând că se numește S.A.A.

Martorul S.F., șofer la A. 16 Februarie, a declarat că a efectuat două transporturi cu containere cu zahăr, unul la o magazie de pe Str. C. și unul la firma R.S.. A mai arătat că de toate operațiunile de preluare a zahărului, de dirijare a transporturilor și de plata acestora s-a ocupat un cetățean străin, aflând la poliție că-l cheamă S.A.A. și pe care l-a și recunoscut cu ocazia prezentării mai multor fotografii, fapt consemnat în cuprinsul unui proces-verbal.

Martorul N.C., șofer la atelierul de reparații utilaj mecanic Bucureștii Noi, își amintește că a dat o declarație în legătură cu transportul unui transcontainer cu zahăr; nu mai reține unde a efectuat acel transport, este posibil la Fabrica de Biscuiți; nu mai știe dacă a făcut un transport sau mai multe; nu-și amintește să fi efectuat vreun transport pentru T.; nu-și amintește dacă la poliție i-au fost arătate fotografii; pe inculpat nu îl cunoaște.

În declarația dată în cursul urmăririi penale a relatat că la poliție i-au fost arătate mai multe fotografii, într-una dintre ele recunoscând pe cel care i-a indicat adresele la care să transporte containerele cu zahăr, aflând că se numește S.A.A., fapt consemnat și în cuprinsul procesului-verbal încheiat cu ocazia prezentării pentru recunoaștere.

Martorul M.C. - a lucrat la SC T.E. SRL, fiind conducător auto; își amintește că a transportat un container cu zahăr la Fabrica de biscuiți, unde erau și cetățeni români și cetățeni străini, însă nu-și amintește dacă a efectuat un transport sau două. Pe inculpatul prezent la audierea sa a arătat că nu îl cunoaște.

Martorul R.E. - a lucrat conducător auto la Bucureștii Noi. Îți amintește că a transportat un transcontainer la Fabrica de biscuiți, însă nu-și amintește dacă a efectuat vreun transport la SC T.; pe inculpat nu îl cunoaște și nu a intrat în contact cu nicio persoană.

Martorul B.D., șofer la A. - 16 Februarie, a declarat că a transportat un transcontainer cu zahăr pe Calea Ș.V. nr. 25, fiind însoțit de un delegat din partea beneficiarului, iar la destinație, marfa a fost preluată de șeful depozitului.

La poliție fiindu-i arătate mai multe fotografii, martorul l-a recunoscut pe numitul S.A.A., despre care a relatat că se ocupa cu dirijarea containerelor în vederea distribuirii.

Martorul P.I. - angajat la SC T.A. București, a arătat că avea ca atribuții transportul unor transcontainere cu mărfuri pe baza bonurilor pe care le primea. Referitor la transportul unui transcontainer cu zahăr a declarată că l-a efectuat la SC A. CO, depozit cu mai multe firme; își amintește că a efectuat două transporturi la SC A. CO și altul în Ghencea unde era tot un depozit; în timpul operațiunilor de încărcare, transport, descărcare nu a luat legătura cu nicio persoană, totul fiind dirijat; la poliție i-au fost arătate niște fotografii, dar a susținut că nu a recunoscut pe nimeni. Pe inculpatul prezent în instanță a precizat că nu îl cunoaște.

Contrar susținerilor sale, în declarația dată în cursul urmăririi penale a relatat că la poliție i-au fost arătate mai multe fotografii în care a recunoscut o persoană, despre care a aflat că se numește S.A.A. și cu privire la care a arătat că era cea care îndruma transporturile cu zahăr.

Martorul I.M.B., șofer la T.E. SRL București, a declarat că a primit dispoziție să încarce un transcontainer cu zahăr, sens în care s-a deplasat la grupa terminal, la macarale, iar de aici a intrat în incinta terminalului, în fața biroului dirijare unde erau staționate trei remorci și unde a fost descărcat zahărul ambalat în saci și încărcat într-unul din camioane.

Din procesul-verbal încheiat cu ocazia recunoașterii a rezultat că i-au fost prezentate mai multe fotografii din care l-a recunoscut pe numitul S.A.A., care era prezent în terminal.

Martorul A.A., șofer la T.E. SRL București, a declarat, la rândul său, că a efectuat două transporturi cu mașina în incinta terminalului la biroul dirijare, unde un cetățean arab, după ce a deschis ușile transcontainerului, a dirijat în spatele mașinii un camion în care s-a încărcat zahărul.

Cu privire la cetățeanul arab, în procesul-verbal încheiat cu ocazia recunoașterii, s-a consemnat că martorul, cu ocazia prezentării mai multor fotografii, l-a recunoscut într-una din ele pe acest cetățean, despre care a aflat că se numește S.A.A.

Ceea ce a rezultat cu certitudine din analiza declarațiilor date de martorii prezentați mai sus, este faptul că niciunul dintre cei care au fost audiați și în instanță, în prezența inculpatului, nu l-au recunoscut pe acesta.

Este real că unii dintre martori au relatat că în fotografiile care le-au fost prezentate la poliție l-au recunoscut pe numitul G.M.A.S., însă în opinia instanței singura concluzie este cea potrivit căreia nu este vorba de una și aceeași persoană cu inculpatul.

Pe de altă parte, ceea ce a rezultat și nu poate fi ignorat de către instanță este faptul că majoritatea martorilor l-au indicat pe numitul S.A.A. ca fiind persoana care s-a implicat cel mai mult în operațiunile de vămuire a zahărului, de încărcare, transport și descărcare, fiind și cel care se ocupa de dirijarea transporturilor.

S-a considerat că în raport cu declarațiile martorilor audiați în cauză nu pot fi reținute ca sincere apărările acestui martor, potrivit căruia nu a făcut altceva decât să-l împrumute cu o sumă de bani pe G.M.A.S. și să-l ajute la operațiunile de vămuire.

Tot în actul de inculpare s-a mai reținut că inculpatul G.M.A.S., la data de 3 august 2008, s-a deplasat în Portul Constanța, la SC „S.S.” SRL Constanța în vederea întocmirii formalităților de import pentru 25 containere cu zahăr, unde s-a reținut că s-a întâlnit cu martorul M.F.A.K.E.H. care l-a ajutat la prezentarea documentelor. S-a mai arătat că martora I.A. a verificat documentele comerciale și a întocmit dispoziția de livrare, iar M.A. a completat declarația vamală.

Audiată, în fața instanței, martora I.A., referent la SC „S.S.” SRL Constanța, a arătat că nu-l cunoaște pe inculpat și numele acestuia nu-i spune nimic; este posibil ca în anul 1998 să fi intrat în legătură cu un cetățean arab pe nume F., dar nu-și amintește cu exactitate ce s-a întâmplat pentru că la acea vreme se aflau în relații comerciale cu sute de importatori străini.

În declarația dată în cursul urmăririi penale, martora I.A. a arătat că, în ziua de 4 august 1998, a venit în biroul său un cetățean arab, despre care știa să se numește „F.”, care i-a prezentat mai multe documente pentru vămuirea a 25 containere cu zahăr. Martora a precizat că deși numitul F. i-a spus că proprietarul mărfii este pe hol, i-a adus doar pașaportul acestuia, aflând că se numește G.M.A.S. Tot din declarația martorei a rezultat că cel care a semnat pe adresa tipizată de declarare a documentelor a fost tot numitul F., care a aplicat și ștampila societății SC T. SRL.

Martorul M.A., declarant vamal la SC „S.S.” SRL Constanța, a declarat, în cursul urmăririi penale, că la data de 4 august 1998 s-a prezentat în biroul său numitul G.M.A.S. cu un set de documente pentru vămuirea unui număr de 25 containere cu zahăr, din documente rezultând că zahărul era destinat producției, iar firma importatoare era SC T. SRL.

A mai arătat că după efectuarea controlului fizic, i-a înmânat numitului G.M.A.S. declarația vamală, după care le-a înmânat și șoferilor câte o copie. A precizat că a observat un cetățean arab care le indica șoferilor traseul și care i-a fost prezentat la sediul poliției ca fiind M.A.

Martorul S.S.M., casier la SC „S.S.” SRL Constanța, a declarat că în ziua de 3 august 1998 i-au fost aduse documentele firmei SC T. SRL de către I.A., pentru a calcula taxele pentru serviciile efectuate, reținând că suma de aproximativ 1,600 RON a fost plătită de numitul F.

Martorul B.E., lucrător vamal la Vama Constanța, a declarat în cursul urmăririi penale că a fost solicitat să efectueze controlul documentelor pentru importul a 25 containere cu zahăr pentru SC T. SRL, constatând că erau în regulă. La solicitarea sa a arătat că s-a prezentat cel care semnase declarația de valoare în vamă, respectiv numitul G.M.A.S., pe care l-a recunoscut și în una din fotografiile ce i-au fost prezentate de lucrătorii de poliție.

Martorul Ș.D., agent container în cadrul firmei S. SRL Constanța a declarat că în seara zilei de 4 august 1998 a fost sunat de numitul F., care i-a solicitat emiterea unei comenzi pentru scoaterea ultimelor 10 containere cu zahăr, sens în care s-a deplasat în fața porții Terminal Containere unde s-a întâlnit cu numitul F. care era însoțit de un alte cetățean arab, pe care i l-a prezentat ca fiind M. A constatat că acesta din urmă avea asupra lui declarația vamală în original și anexa cu cele 25 de containere. După plecarea lui F., a arătat că împreună cu M., a mers în birou, unde a făcut copii de pe declarația vamală. Ulterior, după plecarea primelor două containere a observat că plecase și numitul M.

Martorul S.M., controlor vamal la punctul vamal SC „S.S.” SRL Constanța a declarat că în ziua de 3 august 1998, a fost desemnat să efectueze controlul fizic la 25 de containere cu zahăr, pentru firma SC T. SRL, fiindu-i înmânat setul de documente. De asemenea a arătat că a fost prezent și numitul G.M.A.S., pe care l-a recunoscut în una din fotografiile ce i-au fost prezentate la poliție.

Martorul V.E. - în anul 1998 avea funcția de director la SC A. SRL Constanța, unde au fost depozitate mai multe cantități de zahăr prin numitul M., cetățean arab, necunoscând proveniența exactă a mărfii; la descărcare s-au prezentat organele de poliție, marfa fiind confiscată (un număr de 25 de containere); nu-l cunoaște pe inculpat și nici numele acestuia.

Din procesul-verbal încheiat la data de 5 august 1998 a rezultat că în urma deplasării la sediul firmei A.M. SRL, s-a luat legătura cu directorul acesteia, numitul V.E., care a relatat că a primit un telefon de la cetățeanul sirian M.A. care i-a propus să-i depoziteze o cantitate de zahăr în depozitul firmei.

Martorul C.G. - nu-și mai amintește amănunte vis-a-vis de cantitățile de zahăr, datorită timpului care a trecut; reține însă că a efectuat un transport pentru 20 tone de zahăr, de undeva din zona A.V., de la SC A., fiind trimis de numitul V.E.; pentru marfă a primit un aviz și urma ca a doua zi să primească și factura, pe care însă nu a mai primit-o pentru că între timp zahărul a fost ridicat de către lucrătorii de poliție; nu-l cunoaște pe inculpat și nu a făcut afaceri cu vreo persoană numită M.A.S.

Aceste aspecte au rezultat și din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 6 august 1998.

Martorul M.M., taximetrist, a declarat că la solicitarea numitului F., în ziua de 3 august 1998 a mers în gară de unde l-a luat pe acesta, care era însoțit de un cetățean străin și pe care i-a dus la SC S.S. SRL. Aici, cei doi au intrat în birouri și după vămuirea containerului ce trebuia ridicat, au ieșit și împreună cu un al treilea cetățean străin s-au deplasat în Terminalul SOCEP, unde au participat la vămuirea a două containere cu zahăr.

Fiindu-i arătate mai multe fotografii la poliție martorul a arătat că i-a recunoscut pe cei trei cetățeni străini.

În fața instanței, martorul a arătat că nu cunoaște informații în legătură cu activitatea comercială a persoanelor care derulau astfel de operațiuni, doar efectua anumite transporturi de la gară în port; o persoană pe care o transporta mai des era numitul F., despre care știa că se ocupă cu operațiuni de import de cafea și zahăr; îl recunoaște pe inculpat arătând că l-a transportat și pe el de câteva ori; revine și arată că l-a dus pe inculpat o singură dată, dar nu-i cunoaște numele și nici perioada în care s-a întâmplat acest lucru.

Din procesul-verbal încheiat la data de 6 august 1998 cu ocazia verificării autoturismului condus de numitul M.A. a rezultat că au fost identificate xerocopii ale DVI din 03 august 1998 pentru importul a 537.000 kg zahăr, destinat SC T. SRL, dispoziția de livrare din 4 august 1998 privind 25 de containere cu zahăr, beneficiar fiind SC T. SRL.

Și din analiza declarațiilor prezentate mai sus, s-a putut constata că doar doi dintre aceștia au făcut referire la prezența în port a numitului G.M.A.S., precizând că l-au recunoscut și în fotografiile prezentate la poliție. Nu a rezultat însă, așa după cum am mai arătat că este vorba de una și aceeași persoană cu inculpatul din prezenta cauză.

Ceea ce s-a remarcat însă este faptul că aproape toți martorii vorbesc de prezența și implicarea în operațiunile de vămuire ale numiților F. și M.

Această implicare s-a reținut chiar și prin actul de inculpare, făcându-se însă mențiunea că aceștia nu au urmărit decât să-l ajute pe numitul G.M.A.S., necunoscând caracterul fals al documentelor prezentate.

În opinia instanței, din analiza întregului material probator administrat în cursul procesului penal nu a rezultat vinovăția inculpatului H.M.A.A.N.

Urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Din dispozițiile art. 200 C. proc. pen. a rezultat că probele descoperite și strânse în cursul urmăririi penale nu pot servi drept temei de condamnare, ci numai pentru trimiterea în judecată.

Potrivit art. 287 alin. (2) C. proc. pen. instanța îți formează convingerea pe baza probelor administrate. Astfel, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate de către instanță, în cursul judecății, care se desfășoară în condițiile art. 289 și art. 290 C. proc. pen., adică prin administrarea lor în ședință publică, oral, nemijlocit și în contradictoriu.

Instanța trebuie să ajungă motivat la o soluție temeinică și legală numai în urma verificării probelor administrate în cursul urmăririi penale și prin exercitare rolului activ.

În acest sens se înscriu și dispozițiile art. 62 C. proc. pen. care prevăd că, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească pricina, sub toate aspectele, prin probe.

Cunoscând că în materie penală funcționează principiul prezumției de nevinovăție, organul de urmărire penală și instanța de judecată trebuie să desfășoare o intensă activitate probatorie; procurorul nu-l poate trimite în judecată pe inculpat până ce, personal sau prin organele de cercetare penală, nu a strâns probe care stabilesc vinovăția acestuia cu privire la săvârșirea infracțiunii; instanța de judecată nu-l poate condamna pe inculpat dacă nu-și formează convingerea, din probele pe care le administrează nemijlocit în ședința de judecată, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Prezumția de nevinovăție este consacrată explicit în art. 23 alin. 8 din Constituția României, care prevede că până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată. De asemenea, prezumția de nevinovăție este prevăzută în art. 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de O.N.U. în 1948; în art. 6 § 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului adoptată în 1959 și în art. 14 § 2 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 1966.

Prezumția de nevinovăție trebuie privită în strânsă interdependență și cu celelalte principii ale procesului penal, prevăzute în art. 2 - 6 C. proc. pen., respectiv principiul legalității, principiul aflării adevărului, rolul activ al organelor judiciare, garantarea libertății persoanei și a dreptului la apărare.

Pe de altă parte, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de către instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

În vederea unei complete și juste aprecieri a probelor, autoritățile judiciare au obligația de a lega operațiunea de apreciere cu alte operațiuni ale probațiunii, cum sunt verificarea probelor și administrarea de noi probe, prin care să se înlăture contradicțiile ce există între probe, îndoielile ce se pot ivi, pentru a se putea ajunge, în final, la certitudine. Aprecierea completă și justă a probelor trebuie să e întemeieze pe o analiză minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză rațională a evaluărilor făcute, pe examinarea probelor în ansamblul lor.

Plecând de la cele menționate mai sus, s-a putut constata că ceea ce a rezultat cu certitudine din declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești și care nu poate fi ignorat de către instanță este faptul că niciunul dintre acești martori nu l-au recunoscut pe inculpat, cu excepția martorului M.M. care a relatat că-și amintește că l-ar fi transportat pe inculpat o dată cu taxiul, arătând însă că nu-și amintește perioada și nici numele acestuia.

S-a susținut prin actul de inculpat că unii dintre martorii cărora le-au fost prezentate fotografii la poliție l-au recunoscut în acestea pe numitul G.M.A.S. Deși s-a considerat că procesele-verbale întocmite cu ocazia prezentării fotografiilor pentru recunoaștere nu au forță probantă majoră în cauză, în condițiile în care în opinia instanței se impunea ca momentul recunoașterii să fie surprins pe suport fotografic, se poate constata că martorii care în cursul urmăririi penale au declarat că l-au recunoscut în fotografii pe numitul G.M.A.S., în instanță au arătat că nu-l cunosc pe inculpat, acesta fiind prezent la audiere.

S-a apreciat că din probele care au fost administrate în cursul procesului penal nu a rezultat că numitul G.M.A.S. și inculpatul trimis în judecată și care așa după cum s-a arătat, în opinia instanței se numește H.M.A.A.N. sunt una și aceeași persoană.

Din nicio declarația nu a rezultat că inculpatul trimis în judecată a fost prezenta la operațiunile de vămuire, de încărcare și descărcare a containerelor cu marfă, în cele trei perioade reținute prin actul de inculpare, sau de dirijare a transporturilor.

De altfel, deși s-a susținut că vinovat de săvârșirea infracțiunilor se face numitul G.M.A.S., se poate constata că din declarațiile date de majoritatea martorilor a rezultat o implicare deosebită în operațiunile de vămuire și în cele ulterioare ale numiților M.A., M.F.A.K.E.H. și S.A.A., care însă nu au fost trimiși în judecată pe considerentul că aceștia nu au cunoscut caracterul ilicit al operațiunilor.

Pe de altă parte, în sprijinul nevinovăției inculpatului H.M.A.A.N. vine și faptul că nu s-a putut stabili cu certitudine că acesta a venit în România anterior anului 2001, în condițiile în care din Adresa nr. 435535 din 29 februarie 2008 emisă de Serviciul Evidență Operativă, din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul general al Poliției de Frontieră, a rezultat că acesta nu figurează în evidențe, anterior anului 2001, cu intrări sau ieșiri în și din România.

În susținerea convingerii că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată s-a avut în vedere și articolul 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care impune, printre altele, ca, în îndeplinirea funcțiilor lor, membrii unui tribunal să nu pornească de la ideea preconcepută că cel trimis în judecată a comis actul incriminat; sarcina probei revine acuzării, care trebuie să ofere suficiente probe care să fundamenteze o eventuală declarație de culpabilitate, iar de situația îndoielnică beneficiază cel acuzat.

Prezumția de nevinovăție nu este înlăturată decât prin certitudinea, dovedită, a vinovăției inculpatului. Dacă această certitudine nu există, prezumția de nevinovăție funcționează și este completată cu principiul că orice îndoială este în favoarea inculpatului.

În termen legal, împotriva Sentinței penale nr. 196 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 3/118/2002 a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, criticând-o pentru nelegalitate.

Motivele de apel vizează:

- greșita achitare a inculpatului G.M.A.S. (H.M.A.A.N.) pe baza probelor administrate numai în cursul cercetării judecătorești, după reînregistrarea cauzei la Tribunalul Constanța, ignorând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale;

- greșita reținere a instanței de fond, că inculpatul G.M.A.S. nu ar fi una și aceeași persoană cu H.M.A.A.N. față de Adresa nr. 2181235 din 30 august 2008 emisă de Oficiul Român pentru Imigrări și înscrisurile anexate.

S-a solicitat ca în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. să se dispună admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre legală și temeinică.

La Curtea de Apel Constanța, cauza a fost înregistrată sub același număr 3/118/2002.

În apel, instanța a procedat la audierea inculpatului H.M.A.A.N. în temeiul art. 378 alin. (11) C. proc. pen. care după înștiințarea acestuia cu privire la dispozițiile art. 322 C. proc. pen. a învederat că își menține declarațiile date până în prezent și că înțelege să facă uz de dreptul la tăcere.

Prin Decizia penală nr. 122/P de la 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 3/118/2002, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța împotriva Sentinței penale nr. 196 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 3/118/2002, privind pe inculpatul H.M.A.S.A.N., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii la regimul vamal

(Legea nr. 141/1997), 78 Legea nr. 141/1997, art. 215 C. pen.

Onorariu translator autorizat în cuantum de 250 RON - d-nul B.P. - s-a decontat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 1179/P/1998 din 30 iunie 2000 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.M.A.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

În fapt s-a reținut că inculpatul, prin rezoluție infracțională unică, cu ocazia mai multor importuri de cafea și zahăr derulate în perioada iunie 1998 - 03 august 1998, în Vama Port Constanța a prezentat documente ce nu corespundeau realității, pe baza cărora s-au întocmit declarații vamale false pe care inculpatul le-a prezentat autorității vamale. În aceleași ocazii, folosindu-se de documente false ce prezentau cu adevărate o faptă mincinoasă s-a sustras de la plata taxelor vamale datorate statului, în sumă totală de 3.892.884.508 ROL.

Din analiza întregului material probator administrat în cursul urmăririi penale, cu ocazia primei judecăți și la rejudecare a rezultat că în cauză nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 345 alin. (2) C. proc. pen. privind condamnarea inculpatului întrucât, faptele deduse judecății, nu au fost săvârșite de inculpatul H.M.A.A.N.

Astfel, audiat în fața instanței de fond, inculpatul a susținut că se numește H.M.A.A.N., că nu a săvârșit infracțiunile deduse judecății, faptele fiind comise de fratele său G.M.A.S. - în prezent decedat, care a venit în România în perioada 1995 - 1996 și a stat până la finele anului 1998 efectuând activități comerciale.

A mai arătat că a venit în România prima dată la data de 10 martie 2001 și nu a declarat la depistarea sa de către organele de poliție că s-ar numi G.M.A.S.

În mod corect a apreciat prima instanță că se impune stabilirea cu prioritate a identității inculpatului câtă vreme acuzarea a susținut că inculpatul G.M.A.S. este una și aceeași persoană cu H.M.A.A.N., aspect contestat de inculpat.

Susținerea acuzării nu este conformă cu dovezile produse.

Înscrisurile depuse în acest sens, emise de autoritățile statului cuprind informații contradictorii, fără acoperire probatorie, lăsând loc îndoielii. Astfel, dacă din Adresa nr. 435535 din 29 februarie 2008 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Serviciul de Evidență Operativă a rezultat că cetățenii irakieni G.M.A.S. și G.M.A.A.N. nu figurează în evidențe anterior anului 2001 cu intrări-ieșiri din România, din procesul-verbal încheiat la Serviciu Pașapoarte - Evidența Străinilor și Probleme de Migrări la data de 14 august 1998 a rezultat că numitul G.M.A.S. figura în evidențele serviciului cu aflându-se pe teritoriul României din data de 7 decembrie 1994.

Pe de altă parte, din Adresa nr. 748829/CD din 06 martie 2008 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul General al Poliției Române, Institutul de Criminalistică - Serviciul de Identificări Judiciare a reieșit că la data de 27 martie 2001 a fost amprentat numitul G.M.A.A.N. de către Oficiul Național pentru Refugiați, iar la 21 august 2008 Poliția Port Constanța l-a amprentat pe numitul G.M.A.S.

Din înscrisurile existente la dosar nu a rezultat însă că anterior anului 2001 s-ar fi realizat amprentarea numitului G.M.A.S. cu prilejul eliberării pe numele acestuia a legitimației de ședere temporară în România - seria H nr. Z și a legitimației seria B nr. B1 - la data de 01 august 1995.

Totodată, nu s-a făcut dovada existenței declarației prin care inculpatul ar fi recunoscut că numele său real este G.M.A.S., astfel cum s-a susținut în Adresa nr. 1.901.229 din 17 martie 2006 a M.A.I. Oficiul Național pentru refugiați, aspect negat de inculpatul G.M.A.A.N. prin declarația dată în fața instanței de fond.

De asemenea, lipsită de susținere probatorie este și mențiunea din Adresa nr. 2181235 din 30 ianuarie 2008 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Oficiul Român Pentru Imigrări privind caracterul fals al datelor de identitate prezentate cu ocazia depistării inculpatului cuprinse în legitimația de ședere temporară pentru cetățeni străini seria H nr. X eliberat de O.N.R. la data de 6 iulie 2001 și în permisul internațional de conducere din 11 decembrie 2000 eliberat de autoritățile italiene pe numele G.M.A.A.N.

Analizând temeinic și coroborat probele din dosar care vizează identitatea inculpatului, instanța de fond a făcut o justă apreciere a acestora stabilind că numele real al inculpatului este G.M.A.A.N.

Din Adresa nr. 1.901.229 din 17 martie 2006 a M.A.I. Oficiul Național pentru refugiați a rezultat că numitul G.M.A.A.N. a depus cerere de recunoaștere a statutului de refugiat la data de 27 martie 2001 înregistrată sub nr. 1169/CDD declarând că se numește G.M.A.A.N. - născut în Irak, fiindu-i eliberată legitimația seria R. nr. R1 pe același nume.

Prin Sentința penală nr. 166 din 23 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală - definitivă prin Decizia penală nr. 4453/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reieșit că inculpatul G.M.A.A.N. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare.

Din probele administrate a mai rezultat că la data de 20 noiembrie 2007 instanța de executare a dispus liberarea condiționată a inculpatului, iar la 06 decembrie 2007 Oficiul Român Pentru Imigrări a eliberat inculpatului legitimația de ședere temporară seria H. nr. Y pe numele G.M.A.A.N., născut în Irak.

Susținerea inculpatului G.M.A.A.N. privind decesul numitului G.M.A.S. a fost confirmată de existența la dosar a copiei traduse a certificatului de deces.

În cauză, la prima judecată, au fost audiați martorii M.M., M.A., B.D., D.D., L.A., D.C., M.C., C.G., V.E., V.C., P.A., O.C. și I.A.

La rejudecare au fost audiați martorii M.A., V.E., C.G., I.A., B.E., M.M., D.G., M.C., D.C., N.P., V.E., O.C., L.I.A., R.C., P.I., N.C., R.E., M.C. și P.I.

Din analiza depozițiilor acestora a rezultat că marea lor majoritate au relatat că operațiunile de primire, vămuire și respectiv distribuire a mărfii s-au făcut de către - sau în prezența - unor cetățeni arabi.

Pe de altă parte, martorii audiați în cursul urmăririi penale care au declarat că îl cunosc pe inculpatul G.M.A.S., reaudiați în fața instanței în prezența inculpatului G.M.A.A.N. au revenit asupra declarațiilor, arătând că nu-l recunosc pe inculpat.

Toți martorii au relatat despre implicarea în operațiunile de vămuire de la declaranții vamali Agenția R. Constanța și SC „S.S.” SRL București - Filiala Constanța și în cele ulterioare, a numiților M.A., M.F.A.K.E.H. și S.A.A., față de care nu s-a dispus începerea urmăririi penale și trimiterea lor în judecată.

De altfel, Raportul de expertiză grafoscopică nr. 89532 din 02 aprilie 1999 a confirmat că scrisul olograf ce completează rubricile a trei dintre declarațiile prezentate la autoritatea vamală au fost executate de numitul M.F.A.K.E.H., ceea ce a infirmat susținere cuprinsă în rechizitoriu cum că inculpatul G.M.A.S. ar fi fost cel care a prezentat declarantului vamal declarațiile privind aplicarea prevederilor art. 6 și 7 din Legea nr. 57/1993.

Critica parchetului cum că instanța de fond ar fi ignorat probele administrate în cursul urmăririi penale - în pronunțarea soluției atacate - este neîntemeiată.

Este cunoscut că probele administrate în cursul procesului penal, în diferite faze nu au valoare prestabilită, astfel încât organul judiciar poate reține în urma unei analiza temeinice, ca reflectând realitatea oricare din probele administrate - atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond. Faptul că prima instanță, reevaluând și verificând prin readministrarea probelor a ajuns la o altă realitate juridică decât cea reținută în rechizitoriu, nu justifică susținerea acuzării cât timp Tribunalul Constanța a analizat minuțios și complet probele administrate în cauză.

Concluzionând, instanța a reținut că probele administrate de-a lungul întregului proces penal nu dovedesc că inculpatul G.M.A.S. este una și aceeași persoană cu inculpatul G.M.A.A.N. și că acesta din urmă este autorul infracțiunilor prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (2) și 3 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., câtă vreme probele pe care se sprijină rechizitoriul s-au dovedit a fi nesigure, neconcordante, existând o puternică stare de îndoială, nefiind apte să răstoarne prezumția de nevinovăție.

Într-o atare situația se impune aplicarea principiului „in dubio pro reo” - dubiul profită inculpatului, cum corect a procedat și instanța de fond.

Pentru considerentele de față, alături de cele cuprinse în hotărârea apelată și însușite de curte s-a constatat că Sentința penală nr. 196 din 15 aprilie 2008 pronunțată în Dosarul 3/118/2002 (nr. vechi R.1893/2002) Tribunalul Constanța este legală și temeinică, neexistând motive de reformare.

Drept urmare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. instanța a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, ca nefondat.

Onorariul translator autorizat în cuantum de 250 RON s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către d-nul B.P.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, criticând-o, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, parchetul a arătat că instanța de apel a ajuns la concluzia că inculpatul G.M.A.A.N. nu a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, motivat de împrejurările expuse după cum urmează: faptele au fost comise de fratele său G.M.A.S., în prezent decedat; a venit în România la 10 martie 2001 și nu a declarat la depistarea sa de organul de poliție că s-ar numi G.M.A.S.; din procesul-verbal încheiat la 14 august 1998 de către Serviciul Pașapoarte - Evidența Străinilor și Probleme de Migrări a rezultat că numitul G.M. figura în evidențele serviciului ca aflându-se în România de la 7 decembrie 1994; susținerea inculpatului G.M.A.A.N. în legătură cu decesul lui G.M. este confirmată de existența la dosar a copiei traduse a certificatului de deces; nu s-a făcut dovada existenței declarației prin care inculpatul ar fi recunoscut că numele său real este G.M.A.S. așa cum s-a susținut în Adresa nr. 1.901.229 din 17 martie 2006 a MAI - Oficiul Național pentru Refugiați.

Din verificarea materialului probator aflat la dosarul de urmărire penală, Dosarul nr. 1215/2000 al Tribunalului Constanța, Dosarul nr. 859/P/2002 al Curții de Apel Constanța (în primul ciclu procesual), Dosarul nr. 3/118/2002 al Tribunalului Constanța, Dosarul nr. 3/118/2002 al Curții de Apel Constanța (al doilea ciclu procesual) și Dosarul nr. 1749/2002 al Tribunalului Constanța (contestație la executare) atașat la dosarul Tribunalului Constanța în cel de-al doilea ciclu procesual, parchetul a reținut: inculpatul G.M. a înregistrat la 22 noiembrie 1995 sub nr. J/40/10191 la Registrul Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, societatea comercială „T.I.” SRL; conform statului societății, obiectul principal de activitate era comercializarea de produse alimentare, precum și producția de bunuri alimentare și import/export; inculpatul G.M. s-a prezentat cu pașaportul nr. M M1 eliberat de autoritățile irakiene la 3 iulie 1994; actele constitutive ale societății au fost modificate la 15 mai 1998 după ce a încheiat un contract de cesiune cu numitul R.H.R. care a devenit asociat unic, acesta din urmă după numai 4 zile a plecat din România; astfel a devenit evidentă dorința inculpatului de a nu-și asuma nicio responsabilitate în legătură cu activitatea ce urma să o desfășoare;

în perioada următoare, iunie-august 1998 a efectuat importuri în regim de scutire de plată a taxelor vamale conform Legii nr. 57/1993, cu toate că societatea nu avea înregistrat puncte de lucru pentru desfășurarea de activități de producție; între martie - iunie 1998 SC T.I. a cumpărat cantitatea de 216.000 kg cafea verde de la diferite societăți, mărfurile fiind introduse în țară ca fiind scutite de plata taxelor vamale; cafeaua a sosit în Portul Constanța pe adresa importatorului care nu era altul decât societatea inculpatului; acesta s-a prezentat la Autoritatea vamală Agenția R.

Constanța cu documentele pe baza cărora i s-a acordat liberul de vamă; iar marfa a intrat în țară; inculpatul a fost ajutat de martorul M.F.A.K.E.H., care s-a ocupat de angajarea conducătorilor auto cărora le-a fost indicat locul unde urmau să ducă marfa; martorii N.P., V.C., P.A. au menționat că au descărcat marfa într-un depozit din zona Chitila - unde exista o instalație de prăjit cafea care însă nu aparținea SC „T.I.”; din procesul-verbal din 27 august 1998 încheiat de lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului de Poliție Port Constanța și IPT București a rezultat că, s-au deplasat cu martorul M.F.A.K. la depozitul din str.

Aeroportului - zona Chitila, unde a fost găsită o instalație de prăjit cafea în stare de funcționare care fusese cumpărată de SC F.I. SRL București; împrejurarea de mai sus a fost confirmată de reprezentantul firmei - B.A.O.; din același proces-verbal s-au reținut și afirmațiile martorului F.A.K. potrivit cu care, transporturile cu cafea au fost dispuse de inculpatul G.M. care a transmis ca marfa să fie descărcată mai ales noaptea; unii conducători auto V.C., J.G., M.C. i-au recunoscut pe martorii M.F. și M.A. ca fiind cei care i-au condus la depozite sau le-au plătit cursele efectuate;

în același fel a procedat inculpatul și în legătură cu importul cantității de 322.500 kg zahăr importat de la firma „A.A.G.C.”; marfa a sosit în portul Constanța unde, la 29 iulie 1998 inculpatul s-a prezentat pentru a i se întocmi documentele necesare îndeplinirii formalităților de vămuire; containerele de zahăr au fost trimise pe calea ferată cu destinație CFR București Noi; inculpatul a fost recunoscut de martorii O.C., V.E., D.C., R.C.; containerele au fost transportate, printre alții, de conducătorii auto P.I., N.C. care l-au recunoscut din fotografiile prezentate de poliție pe numitul S.A.A.; acesta din urmă l-a însoțit pe inculpat în locurile unde au fost angajați transportatorii, dar nu a cunoscut destinația reală a mărfii; alte containere au fost transportate de B.D., I.D., O.I.

și P.I.; din întreaga cantitate de zahăr s-au putut recupera doar 8.000 kg care fuseseră preluate de învinuitul S.A.A. pentru suma de 25.000.000 RON pe care i-o împrumutase inculpatului; G.M. a mai cumpărat zahăr în cantitate de 537.500 kg de la firma L.O.F.I.C.L.B.; inculpatul s-a deplasat la 3 august 1998 în Portul Constanța întâlnindu-se din nou cu martorul M.F. care l-a ajutat la întocmirea formalităților de vămuire; prin intermediul martorului M.A. (contactat de M.F.) s-a luat legătura cu V.E. în depozitul căruia (la SC A.M.

SRL Constanța) a fost depozitată cantitatea de zahăr cu excepția unui container dus la SC I.U.I. - asociat fiind martorul C.G.; s-a constatat astfel că inculpatul a importat mărfuri pe care le-a declarat la autoritatea vamală ca fiind destinate producției, preluării pentru ca după ce a beneficiat de scutire de plata taxelor vamale, să schimbe destinația mărfurilor, valorificându-le; edificatoare în acest sens este declarația privind aplicare prevederilor art. 6 și 7 din Legea nr. 57/1993 a SC „T.I.” semnată de inculpat - potrivit cu care importul constă în bunuri necesare și folosite efectiv în producție pe o perioadă de 2 ani; la fila 225 vol.

I urm. pen. - se află Procesul-verbal nr. 4 din 30 martie 1997 prin care inculpatul „hotăra punerea în funcțiune a atelierului de producție pentru fabricarea produselor din ciocolată, cacao și fabricarea înghețatei”; astfel, inculpatul s-a sustras de la plata taxelor vamale datorate statului; G.M. a fost dat în urmărire generală (Adresa nr. 211149 din 1 septembrie 1998 a Inspectoratului de Poliție Transporturi București - Serviciul Poliției Criminale, menținându-se că în urma activităților specifice executate s-a stabilit că a părăsit ilegal teritoriul României; anterior, la 17 august 1998, pe numele său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța emisese mandat de arestare în lipsă; la adresa amintită a I.P.T.

București era atașată fotografia numitului G.M.; aceeași fotografie o regăsim pe planșa foto - aflată la fila 438 vol. I urm. penală - și după care G.M. a fost identificat de M.C, B.E., S.M., O.C., R.C.; în toate cazurile menționate s-a procedat la recunoașterea inculpatului în luna august 1998 la foarte scurtă vreme după ce aceștia veniseră în contact cu G.M.; reaudiați în apel - după trecerea a 10 ani martorii nu au mai fost în măsură să-și reamintească fizionomia unei persoane întâlnite în urmă cu atâția ani;

împrejurările legate de darea în urmărirea generală a inculpatului le întâlnim și în Dosarul nr. 1749/2002 al Tribunalului Constanța care a avut ca obiect contestația la executare formulată de H.M. când s-a procedat la punerea în executare a mandatului de executare mandatului de executare emis în baza Sentinței penale nr. 97 din 28 februarie 2001 a Tribunalului Constanța (în primul ciclu procesual) pe numele de G.M.; dosarul de executare - a fost atașat la Dosarul nr. 3/118/2002 (al doilea ciclu procesual) dar nu a fost avut în vedere la soluționarea cauzei în al doilea ciclu procesual; conform cererii de recunoaștere a statutului de refugiat formulat de H.M. la 27 martie 2001 a intrat ilegal în România la 20 martie 2001; cererea sa a fost înregistrată cu „identitate declarată”, întrucât a depus numai un act de identitate irakian a cărui autenticitate nu a putut fi stabilită, fără să prezinte și un pașaport eliberat de autoritățile irakiene (Dosar nr. 3/118/2002 al Tribunalului Constanța); persoana care s-a prezentat sub numele de H.M. a fost amprentată la 27 martie 2001 (Adresa nr. 145.809 din 3 decembrie 2002 a IGPR - fila 70 - dosar contestație la executare ); prin Sentința civilă nr. 1881 din 22 iunie 2001 a Judecătoriei Buftea, lui H.M. i s-a recunoscut statutul de refugiat, iar la 3 ianuarie 2002 a solicitat eliberarea pașaportului; la 20 august 2002, Poliția Municipiului București l-a identificat pe G.M. pe numele căruia fusese emis mandatul de executare în baza sentinței pronunțate în primul ciclu procesual; acesta a fost introdus la 21 august 2002 în arestul IPJ Constanța, stabilindu-se că este urmărit general, iar la aceeași dată i s-au prelevat urmele papilare; cu ocazia depistării s-a constatat că datele de identitate prezentate (H.M.) sunt false, iar la audiere, a recunoscut că s-a folosit de această identitate pentru a se sustrage de la executarea mandatului de care avea cunoștință; la 2 septembrie 2002, Oficiul Național pentru Refugiați în vederea stabilirii identității reale ca solicitant de azil, a solicitat Inspectoratului General al Poliției - Institutul de Criminalistică - efectuarea unor examinări în banca de date a sistemului AFIS cu privire la faptul dacă impresiunile papilare prelevate numitului H.M. sunt identice cu cele ale numitului G.M., iar în urma verificărilor s-a stabilit că impresiunile papilare prelevate aparțin uneia și aceleiași persoane.

Curtea de Apel Constanța a pus la îndoială existența unei declarații a persoanei cercetate în care ar fi recunoscut că s-a prezentat sub o identitate falsă; la fila 269 vol. 4 Dosar 3/118/2002 se află Adresa nr. 2/2308 din 22 august 2002 a Biroului pentru străini și probleme de organizare către Oficiul Național pentru Refugiați în care se face vorbire despre declarația persoanei în cauză; declarația a fost dată la 20 august 2002 - data depistării și a fost transmisă cu Adresa nr. 1215 din 22 august 2002 de către Serviciul de Poliție Port Constanța către Oficiul Național pentru refugiați; inculpatul a susținut că faptele au fost comise de fratele său G.Y.; la fila 150 vol. III - se găsește certificatul de deces al numitului Y.A.N. - dar această împrejurare nu explică identitatea dintre impresiunile digitale ale persoanei prezentate sub două identități H.M. și G.M.; prin Sentința penală nr. 1661 din 23 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4453 din 19 iulie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, H.M.A.N. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 288 alin. 1 C. pen., art. 293, art. 26 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; modalitatea infracțională reținută în cauza de mai sus nu este prea departe de cea deja cunoscută (sustrage 2 pașapoarte, le falsifică prin înlocuirea fotografiei titularilor cu a sa, le folosește în „afaceri comerciale” pentru a se sustrage de la plata taxelor vamale).

În raport cu cele expuse mai sus, parchetul a apreciat că inculpatul G.M. a comis faptele pentru care a fost dedus judecății, iar pentru a se sustrage cercetării penale, s-a prezentat sub numele de H.M.A.N.

Referitor la acțiunea civilă, s-a constatat că în al doilea ciclu procesual, deși legal citată, partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală Constanța nu s-a prezentat la niciun termen.

Doar în primul ciclu procesual - Dosarul nr. 1215/2000 partea civilă prin Adresa nr. 9747 din 2 august 2000 a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3.892.884.508 ROL la care s-au adăugat majorări legale de întârziere, aceasta este poziția părții civile în condițiile în care instanța nu ar dispune confiscarea bunurilor care au făcut obiectul infracțiunilor reținute în cauză.

Pentru motivul expus, parchetul a solicitat în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în rejudecarea, condamnarea inculpatului G.M.A.S.

La termenul de judecată de la 9 aprilie 2009, în recurs, intimatul inculpat a fost identificat de către instanță și a depus o copie a legitimației de ședere temporară, arătând că actele originale sunt reținute de poliție.

Instanța a pus în vedere inculpatului să depună la dosar acte de stare civilă în original, iar Ministerului Public să facă demersurile necesare pentru depunerea actelor de stare civilă ale inculpatului.

Fiind întrebat de instanță unde sunt actele originale, intimatul inculpat a arătat, prin interpret, că certificatul de naștere și actul de identitate se află la Oficiul Național pentru Refugiați, iar originalul legitimației de ședere la Poliția Capitalei.

Înalta Curte în vederea depunerii de către intimatul inculpat a actelor sale de identitate, a acordat termen la 21 mai 2009, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, aflată la fila 26 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de la 21 mai 2009, apărătorul intimatului inculpat a depus la dosar actele de identitate ale acestuia solicitate de instanță la termenul anterior.

Instanța, constatând prezența intimatului inculpat la acest termen, a trecut la ascultarea acestuia, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul actelor depuse în ședință publică.

Înalta Curte, în vederea studierii actelor din care rezultă identitatea reală a inculpatului, depuse în ședință publică de către apărătorul acestuia a amânat cauza la 18 iunie 2009, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data menționată, aflată la fila 35 dosarul Înaltei Curți.

La dosarul cauzei au fost depuse copia actului de identitate tradus din limba arabă legalizat (certificat de naștere) nr. ............, seria ......... eliberat de Republica Irak, Ministerul de Interne, Departamentul General de Cetățeni și Stări Civile, direcția AL-Ramadi, nr. registrului: 23M, pagina: 186, eliberat conform Codului Stării Civile nr. 65 modificat în anului 1972, Fotografia titularului atașată și ștampilată cu ștampila rotundă a autorităților emitente privind pe Prenume: H., Prenumele tatălui și al bunicului: M.A., Nume: -; Prenumele mamei și al bunicului: T.A.; Sexul: B.; Semnătura funcționarului: indescifrabilă; Data organizării: 15 iunie 1996; Numele întreg al organizatorului: ilizibil; Ocupația: -; Religia: ISLAM; Data nașterii: 01 februarie 1956; Locul nașterii; Al-Anbar - Ramadi; Semne particulare: Nu are; Starea civilă: Căsătorit; Numele soției: A.A.M.; Locul înregistrării: Al-Ramadi. Descriere: Culoarea ochilor: Căprui; Culoarea feței: Creolă; Culoarea părului: Negru; Înălțimea: 150 cm; Grupa sanguină: -, o fotografie, precum și copia tradusă din limba arabă legalizată a permisului de conducere național categoria B emis de Republica Irak, Ministerul de Interne, Departamentul General al Poliției, la care se află atașată fotografia titularului și ștampilată cu ștampilă rotundă cu înscrisul: Departamentul General al Poliției. Seria: .......; Numele complet: H.M.A.; Domiciliul: Al Anbar; Naționalitatea: IRAKIANĂ; Nr. licenței: ..........; Data emiterii: ..............; Valabil până: 19 august 2010; Semnătura funcționarului de la Poliția rutieră: ilizibil/semnătură/, Ștampila rotundă a autorităților emitente.

În declarația dată în recurs, aflată la fila 34 dosarul Înaltei Curți, intimatul inculpat H.M.A.A.N. a arătat că „Mă numesc H.M.A.A.N. și sunt născut la data de ........... în Irak în orașul A. G.M.A.S. născut la ................ este fratele meu, însă acesta a decedat, din câte îmi amintesc în luna mai 2000. Suntem frați numai după tată, mamele fiind diferite, respectiv pe mama mea o cheamă T., iar mama fratele decedat se numea M.A. Mama fratelui meu mai purta și prenumele de S. Eu am intrat pe teritoriul României în 2001, după decesul fratelui meu, care este de fapt ce-l care dezvoltase aceste afaceri comerciale.”

La termenul de astăzi, reprezentantul Ministerului Public, în dezbateri, a pus concluzii de admiterea recursului, menționând că în cauză s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare invocând dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. Totodată a susținut că există documente din care rezultă că martorii au recunoscut pe inculpat după numele de G.M.A.S., rezultând identitatea dintre inculpat și persoana care a săvârșit infracțiunea, iar pentru a se sustrage cercetării penale s-a prezentat sub numele de H.M.A.A.N.

La solicitarea Înaltei Curți, reprezentantul Ministerului Public, în raport cu motivele expuse în scris a arătat că este certă împrejurarea că fapta a fost săvârșită de inculpatul G.M.A.S., fiind exclusă îndoială cu privire la acest aspect.

Concluziile apărătorului intimatului inculpat asupra recursului declarat de parchet, pozițiile apărătorului din oficiu și a intimatului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

În concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, aflate la dosarul Înaltei Curți, intimatul inculpat G.M.A.A.N., prin apărător a solicitat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și menținerea în totalitate a Deciziei penale nr. 122/P din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța - secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. 3/118/2002, ca fiind temeinică și legală.

În dezvoltarea concluziilor, s-a arătat că din întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale, cu ocazia primei judecăți și la rejudecare a rezultat că în cauză nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 345 alin. (2) C. proc. pen. privind condamnarea intimatului-inculpat, deoarece faptele deduse judecății nu au fost săvârșite de intimatul-inculpat G.M.A.A.N.

Astfel, intimatul inculpat G.M.A.A.N. fiind audiat în fața instanței de fond a declarat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, infracțiunile reținute au fost săvârșite anterior venirii sale în România, iar persoana la care se face vorbire în actul de inculpare că ar fi vinovată de comiterea infracțiunilor este fratele său, numitul G.M.A.S.

Intimatul inculpat a mai susținut că numele său real este G.M.A.A.N., dovedind acest lucru cu actele sale de identitate, arătând că a venit pentru prima dată în România la data de 10 martie 2001 și nu a declarat la depistarea sa de către organele de poliție că s-ar numi G.M.A.S.

Referitor la fratele său, numitul G.M.A.S., intimatul inculpat a declarat că acesta în prezent este decedat și a susținut că acesta a venit în România în perioada anilor 1995 - 1996 și a stat până la sfârșitul anului 1998 și din câte știe s-a ocupat de comerț.

În mod corect, atât instanța de apel, cât și instanța de fond au apreciat că se impune stabilirea cu prioritate a identității inculpatului câtă vreme acuzarea susține că inculpatul G.M.A.S. este una și aceeași persoană cu G.M.A.A.N., aspect contestat de intimatul inculpat cât și de probele administrate în cauză, respectiv acte și declarații ale martorilor, susținerile parchetului devenind astfel neconforme cu dovezile produse.

Astfel, înscrisurile depuse în acest sens, emise de autoritățile statului, cuprind informații contradictorii, fără acoperire probatorie.

Dacă din Adresa nr. 435535 din 29 februarie 2008 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Serviciul de Evidență Operativă a rezultat faptul că cetățenii irakieni G.M.A.S. și G.M.A.A.N. nu figurează în evidențe anterior anului 2001 cu intrări-ieșiri din România, din procesul-verbal încheiat la Serviciul Pașapoarte - Evidența Străinilor și Probleme de Migrări la data de 14 august 1998 rezultă faptul că numitul G.M.A.S. figura în evidențele serviciului ca aflându-se pe teritoriul României încă din data de 07 decembrie 1994.

Din Adresa nr. 748829/CD din 06 martie 2008 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul General al Poliției Române, Institutul de Criminalistică - Serviciul de Identificări Judiciare a reieșit faptul că la data de 27 martie 2001 a fost amprentat numitul G.M.A.A.N. de către Oficiul Național pentru Refugiați, iar la 21 august 2002 Poliția Port Constanța l-a amprentat pe numitul G.M.A.S.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă că anterior anului 2001, s-ar fi realizat amprentarea numitului G.M.A.S., cu prilejul eliberării pe numele acestuia a legitimației de ședere temporară în România seria H nr. Z și a legitimației de ședere temporară în România seria B nr. B1 eliberată la data de 01 august 1995.

Deci, deși există două legitimații eliberate pe numele de G.M.A.S. anterior anului 2001 nu rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei că s-a realizat și o amprentare a persoanei cu acest nume, la acel moment.

Totodată, nu s-a făcut dovada existenței declarației prin care intimatul-inculpat ar fi recunoscut că numele său reala este G.M.A.S., astfel cum se susține în Adresa nr. 1901229 din 17 martie 2006 a M.A.I. - Oficiul Național pentru Refugiați, aspect negat de intimatul-inculpat G.M.A.A.N. și prin declarația dată în fața instanței de fond.

În motivele de recurs, parchetul susține că „declarația a fost dată la data de 20 august 2002, data depistării și a fost transmisă cu Adresa nr. 1215 din 22 august 2002 de către Serviciul de Poliție Port Constanța către Oficiul Național pentru Refugiați”.

După cum se poate constata, există dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu martorul B.D.

Deci, parchetul nu a făcut niciodată dovada existenței acestei „declarații” și nici nu putea să facă această dovadă, deoarece în realitate, „declarația” nu există.

De asemenea, lipsită de susținere probatorie este și mențiunea din Adresa nr. 2181235 din 30 ianuarie 2008 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Oficiul Român pentru Imigrări privind caracterul fals al datelor de identitate prezentate cu ocazia depistării intimatului-inculpat, cuprinse în legitimația de ședere temporară pentru cetățenii străini seria H nr. X eliberată de O.N.R. la data de 06 iulie 2001 și în permisul internațional de conducere nr. 12574 din 11 decembrie 2000 eliberat de autoritățile irakiene pe numele de G.M.A.A.N., născut în Irak.

Pe de-o parte, intimatul-inculpat prin apărător a apreciat că nemotivat se susține că permisul de conducere internațional găsit asupra intimatului-inculpat, cu ocazia depistării, eliberat la data de 11 decembrie 2000 de autoritățile irakiene pe numele de G.M.A.A.N., este fals în lipsa unor date concrete pe care să se întemeieze această susținere.

Pe de altă parte, analizând întregul material probator din dosarul cauzei care a vizat identitatea intimatului-inculpat, atât instanța de apel, cât și cea de fond au făcut o justă apreciere a acestora stabilind că numele real al inculpatului este G.M.A.A.N.

Din declarația martorului M.M.A.A.E.B., propus în apărare de către intimatul-inculpat rezultat faptul că îl cunoaște pe acesta din anul 2002 și știe că numele său este M.H.

Din Adeverința nr. 91023 din 19 decembrie 2005 eliberată de Administrația Școlii Al-Araaf pentru băieți din Irak, rezulta faptul că H.M.A. este unul dintre profesorii care a predat materia de istorie în cadrul școlii noastre în perioada 1996 - 2000, fila 83 vol. 3 al Tribunalului Constanța (R 1893/2002).

După cum se poate observa, în perioada reținută în rechizitoriu, numitul G.M.A.A.N. se afla în Irak.

Din Adresa nr. 1901229 din 17 martie 2006 a M.A.I. - O.N.R. a rezultat faptul că numitul G.M.A.A.N. a depus cerere de recunoaștere a statutului de refugiat la data de 27 martie 2001 înregistrată sub nr. 11628/c/DD, ocazie cu care a declarat că se numește G.M.A.A.N., născut în Irak, fiindu-i astfel eliberată legitimația seria R nr. R1 pe același nume.

Prin Sentința civilă nr. 1881 din 22 iunie 2001 a Judecătoriei Buftea, numitului G.M.A.A.N. i s-a acordat statut de refugiat în România.

Prin Sentința penală nr. 1661 din 23 decembrie 2004 a Tribunalului București - secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4453 din 19 iulie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală a reieșit faptul că inculpatul G.M.A.A.N. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare.

Tot din probele dosarului a mai rezultat faptul că la data de 20 noiembrie 2007, instanța de executare a dispus liberarea condiționată a inculpatului G.M.A.A.N., iar la data de 06 decembrie 2007 Oficiul Român pentru Imigrări a eliberat intimatului-inculpat legitimația de ședere temporară seria H nr. Y pe numele de G.M.A.A.N., născut în Irak.

S-a mai menționat faptul că susținerea intimatului-inculpat G.M.A.A.N., privind decesul fratelui său, numitul G.M.A.S. este confirmată de existența la dosar a copiei traduse a certificatului de deces al acestuia.

Din probele ce au fost administrate în cursul procesului penal nu a rezultat faptul că numitul G.M.A.S. și intimatul-inculpat trimis în judecată, numitul G.M.A.A.N. sunt una și aceeași persoană.

Prin urmare, având în vedere cele expuse, se solicită a se avea în vedere, ca numele real al intimatului-inculpat este G.M.A.A.N., fapt stabilit, atât de instanța de apel, cât și de instanța de fond.

Cu privire la martorii audiați în cauză, atât la prima judecată, cât și la rejudecare, din depozițiile acestora a rezultat că majoritatea relatează faptul că operațiunile de primire, vămuire și respectiv distribuire a mărfii s-au făcut de către sau în prezența unor cetățeni arabi.

Cu certitudine se poate constata că din declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești, niciunul dintre acești martori nu l-au recunoscut pe inculpatul G.M.A.A.N., declarând că nu îl cunosc, cu excepția martorului M.M., care a relatat că își amintește că l-ar fi transportat pe inculpat o singură dată cu taxiul, arătând însă că nu își amintește perioada și nici numele acestuia.

Din nicio declarație nu a rezultat că inculpatul, trimis în judecată, a fost prezent la operațiunile de vămuire, de încărcare și descărcare a containerelor cu marfă, de dirijare a transporturilor în cele trei perioade reținute prin actul de inculpare.

De altfel, deși se susține ca vinovat de săvârșirea infracțiunilor se face numitul G.M.A.S., se poate constata că din declarațiile date de majoritatea martorilor a rezultat o implicare deosebită în operațiunile de vămuire, cât și în cele ulterioare ale numiților M.A., M.F.A.K.E.H. și S.A.A., care însă nu au fost trimiși în judecată pe considerentul că aceștia nu au cunoscut caracterul ilicit al operațiunilor.

Astfel, Raportul de expertiză grafoscopică nr. 89532 din 02 aprilie 1999 confirmă faptul că scrisul olograf ce completează rubricile a trei dintre declarațiile prezentate la autoritatea vamală au fost executate de numitul M.F.A.K.E.H., fapt ce infirmă susținerea cuprinsă în rechizitoriu cum că inculpatul G.M.A.S. ar fi fost cel care a prezentat declarantului vamal declarațiile privind aplicarea prevederilor art. 6 și 7 din Legea nr. 57/1993.

În concluzie, intimatul inculpat prin apărător a solicitat instanței să constate că din întregul material probator administrat în cauză de-a lungul întregului proces penal, nu s-a dovedit că inculpatul G.M.A.S. este una și aceeași persoană cu inculpatul G.M.A.A.N. și nu s-a dovedit că inculpatul G.M.A.A.N. este autorul infracțiunilor reținute în actul de inculpare, câtă vreme probele pe care se sprijină rechizitoriul sunt neconcordante și nesigure, existând o puternică stare de îndoială, nefiind apte să răstoarne prezumția de nevinovăție.

Prezumția de nevinovăție nu este înlăturată decât prin certitudinea dovedită a vinovăției inculpatului. Dacă această certitudine nu există, prezumția de nevinovăție funcționează și este completată cu principiul că orice îndoială este în favoarea inculpatului.

În concluzie, s-a solicitat instanței, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) respingerea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, ca nefondat și menținerea în totalitate a Deciziei penale nr. 122/P din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța,

Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. 3/118/2002, ca fiind temeinică și legală.

Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul parchetului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză rezultă că instanța de apel în mod corect și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul său, în baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit nevinovăția inculpatului H.M.A.A.N. (G.M.A.S.) în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în raport cu situația de fapt stabilită.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se mai întâi că numele real al inculpatului este H.M.A.A.N., ca urmare a unui riguros examen asupra tuturor înscrisurilor, respectiv a adreselor emise de Inspectoratul General al Poliției Române, Institutul de Criminalistică, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Oficiul Național pentru Refugiați, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Oficiul Român pentru Imigrări, Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Institutul de Criminalistică, Serviciul de Identificări Judiciare, Sentința civilă nr. 1881 din 22 iunie 2001 a Judecătoriei Buftea prin care s-a acordat statut de refugiat în România numitului H.M.A.A.N., legitimația de ședere temporară pentru cetățeni străini, având calitatea de refugiat a numitului H.M.A.A.N., respectiv seria H nr. X, document eliberat de ONR la data de 06 iulie 2001 și un permis de conducere internaționale cu aceleași date din 11 decembrie 2000 eliberat de autoritățile irakiene, Sentința penală nr. 1661 de la 23 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4453/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost condamnat inculpatul H.M.A.A.N. la pedeapsa de 6 ani închisoare, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 20 noiembrie 2007, legitimația de ședere temporară seria H nr. Y din 06 decembrie 2007 cu aceleași date, respectiv H.M.A.A.N., născut în Irak, copia legitimației de ședere temporară cu seria H nr. Z emisă pe numele de G.M.A.S., legitimația seria B nr. B1 la data de 01 august 1995, în baza pașaportului seria M nr. M1, copia tradusă a certificatului de deces al numitului G.M.A.S., declarația martorului M.A.A.E.B.

Ulterior stabilirii numelui real al inculpatului H.M.A.A.N., în raport cu inculpatul G.M.A.S., ce a fost trimis în judecată, nefiind una și aceeași persoană, în baza coroborării declarațiilor martorilor, audiați la prima judecată, respectiv M.M., M.A., B.D., D.D., L.A., D.C., M.C., C.G., V.E., V.C., P.A., O.C. și I.A., cu declarațiile martorilor audiați la rejudecarea cauzei și anume M.A., V.E., C.G., I.A., B.E., M.M., D.G., M.C., D.C., N.P., V.E., O.C., L.I.A., R.C., P.I., N.C., R.E., M.C. și P.I., cu declarațiile date în cursul urmăririi penale de martorii O.V., F.C.D., S.L., C.N., M.C., V.C., P.A., J.G., S.F., M.A., B.E., S.M., O.C., V.E., L.I.A., D.C., R.C., P.I., S.F., N.C., B.D., I.M.B., A.A., S.S.M., Ș.D., M.M., cu Raportul de expertiză grafoscopică nr. 89532 din 2 aprilie 1999, ce a confirmat că scrisul olograf ce completează rubricile a trei dintre declarațiile prezentate la autoritatea vamală au fost executate de numitul M.F.A.K.E.H., ceea ce infirmă susținerea din actul de sesizare că inculpatul G.M.A.S. ar fi fost cel care a prezentat declarantului vamal declarațiile privind aplicarea prevederilor art. 6 și 7 din Legea nr. 57/1993, s-a stabilit nevinovăția inculpatului H.M.A.A.N.

Înalta Curte, în baza propriului examen asupra mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, inclusiv a actelor depuse în recurs de către intimat cu privire la identitatea sa, aflate la filele 30 - 33 dosarul Înaltei Curți, a declarației date în recurs, de către intimatul inculpat H.M.A.A.N., aflată la fila 34 dosarul Înaltei Curți, în care a făcut precizări cu privire la identitatea sa, pe care le-a evaluat coroborat, în baza procesului de analiză și ulterior de sinteză a constatat că inculpatul H.M.A.A.N.,nu este aceeași persoană cu inculpatul G.M.A.S., care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul emis la 30 iunie 2000 în Dosarul nr. 1179/P/1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, secția de urmărire penală.

În declarația dată de inculpatul H.M.A.A.N.,în fața primei instanțe, în rejudecare, la data de 1 martie 2006 acesta a arătat că nu recunoaște învinuirea ce i se aduce, deoarece nu este vorba de persoana sa, autorul faptei fiind o altă persoană, presupusul autor indicat în actul de sesizare fiind fratele său G.M.A.S., care a venit în România în 1995 - 1996 și a stat până la sfârșitul anului 1998, în prezent este decedat, certificatul acestuia de deces se află la dosarul cauzei, nu este adevărat că ar fi declarat cu prilejul depistării sale de către organele de poliție după emiterea unui mandat de executare al pedepsei de 12 ani că identitatea reală ar fi G.M.A.S., că este real că a fost reținut pentru punerea în executare al acelui mandat de organele de poliție, că polițiștii cu acea ocazie au susținut că ar fi G.M.A.S., el însă le-a precizat că este Hares și le-a prezentat o legitimație, că este vorba de un document eliberat de Oficiul Național pentru Refugiați, că deține un permis de conducere eliberat de autoritățile irakiene, este real că a fost amprentat la Oficiul Național pentru Refugiați, precum și la Poliția Capitalei, că la Poliția Capitalei însă când a fost amprentat au consemnat cu numele de J., că există o amprentare făcută sub numele de G. (J.) trimisă din Irak, că a cerut această amprentare prin ambasadă și a fost trimisă, acele amprente trimise de ambasadă aparțin fratelui său și provin din dosarul militar, numele său real fiind H.M.A.S.A.N., născut în Irak.

În declarația dată în recurs, aflată la fila 34 Dosarul nr. 3/118/2002 al Înaltei Curți, intimatul inculpat H.M.A.A.N. a arătat că se numește H.M.A.A.N. și este născut în Irak, în orașul A., că G.M.A.S., este fratele său, însă acesta a decedat, din câte își amintește în luna mai 2000, că sunt frați numai după tată, mamele fiind diferite, respectiv pe mama sa o cheamă T., iar mama fratelui decedat se numea M.A., mama fratelui său mai purta și prenumele de S., că el a intrat pe teritoriul României în 2001, după decesul fratelui său, care este de fapt cel care dezvoltase aceste afaceri comerciale.

De asemenea la dosarul instanței de recurs, filele 25; 30 - 33 dosarul Înaltei Curți mai sus indicat se află acte doveditoare, respectiv fotocopia legitimației de ședere temporară seria H nr. Y eliberată la data de 6 decembrie 2007 și valabilă până la 3 decembrie 2010 de către Oficiul Român pentru Imigrări privind pe G.M.A.A.N., prenumele părinților M. și T., data și locul Irak, copia tradusă din limba arabă legalizată a actului de identitate (certificat de naștere) nr. .......... Seria: ....... privind pe H.M.A., născut în A.A.R., copia tradusă din limba arabă legalizată a permisului de conducere național categoria B privind pe H.M.A., precum și fotografiile acestuia.

La Dosarul cu nr. 3/118/2002 (R 1893/2002) vol. III al Tribunalului Constanța, la fila 150 se află copia traducerii din limba arabă a certificatului de deces întocmit la 09 septembrie 2002 pentru J.A.N., născut la A.R., data decesului 07 martie 2000, ora 03,00, prenumele și numele tatălui: M.A.S., Prenumele și numele mamei: M.A.

Din coroborarea mijloacelor de probă mai sus menționate, cu celelalte înscrisuri, respectiv Adresa nr. 14589 din 3 decembrie 2002 a Ministerului de Interne, Inspectoratul General al Poliției Române, Institutul de Criminalistică, Adresa nr. 1.901.229 din 17 martie 2006 a M.A.I. Oficiul Național pentru Refugiați, Adresa nr. 2181235 de la 30 ianuarie 2008 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Oficiul Român pentru Imigrări, Adresa nr. 435535 din 29 februarie 2008 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Institutul de Criminalistică - Serviciul de Identificări Judiciare, Adresa nr. 748829/C.D. din 06 martie 2008 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Institutul de Criminalistică - Serviciul de Identificări Judiciare, Sentința civilă nr. 1881 de la 22 iunie 2001 a Judecătoriei Buftea, pronunțată în Dosarul nr. 3021/2001 prin care a fost acordat statutul de refugiat numitului H.M.A.A.N., Sentința penală nr. 1661 de la 23 decembrie 2004 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în Dosarul nr. 5328/2003 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4453 de la 19 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care inculpatul H.M.A.A.N. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, alte înscrisuri, declarația martorului M.M.A.A.E.B. dată la 18 septembrie 2007, la prima instanță, în rejudecare și în care a precizat că îl cunoaște pe inculpat cu numele de M.H., din anul 2002, întrucât acesta a închiriat o locuință de la agenția soției sale, a rezultat că nu s-a putut stabili cu certitudine că inculpatul H.M.A.A.N. este aceeași persoană cu inculpatul G.M.A.S. ce a fost trimis în judecată.

Astfel, s-a constatat existența multor contradicții între adresele emise de autorități cu privire la faptul că cele două persoane cetățeni irakieni nu figurează în evidențe anterior anului 2001 cu intrări-ieșiri din România, cu privire la amprentarea celor două persoane, respectiv numitul G.M.A.A.N. a fost amprentat la data de 27 martie 2001 iar la 21 august 2008 a fost amprentat numitul G.M.A.S., nu rezultă că anterior anului 2001 s-ar fi realizat amprentarea acestuia din urmă cu prilejul eliberării legitimației de ședere temporară în România seria H nr. Z și a legitimației seria B nr. B1 la data de 01 august 1995.

De asemenea, nu s-a făcut dovada existenței declarației prin care inculpatul H.M.A.A.N. ar fi recunoscut că numele său real este G.M.A.S., astfel cum se susține în Adresa nr. 1.901.229 din 17 martie 2006 a M.A.I. Oficiul Național pentru Refugiați.

De altfel, verificând mențiunea făcută în motivele de recurs formulate de parchet, că declarația mai sus menționată ce ar fi fost dată la 20 august 2002 transmisă cu Adresa nr. 1215 din 22 august 2002 de către Serviciul de Poliție Port Constanța către Oficiul Național pentru Refugiați s-ar afla la fila 57 în vol. IV s-a constatat că în vol. IV al dosarului Tribunalului Constanța se află o dovadă de îndeplinire a procedurii de citare cu martorul B.D. pentru a se prezenta la termenul din 15 mai 2007, iar în Dosarul nr. 1215/2000 al Tribunalului Constanța, la aceeași filă 57, se află o altă dovadă de îndeplinire a procedurii de citare cu martorul P.A. pentru a se prezenta la termenul de la 2 noiembrie 2000, așa încât nu se susține existența declarației mai sus menționate, în condițiile în care inculpatul H.M.A.A.N., în declarația dată la data de 1 martie 2006, în primă instanță, în rejudecare a negat că ar fi dat o asemenea declarație, așa cum s-a arătat.

În Dosarul nr. 1749/2002 al Tribunalului Constanța, se află nota de interviu întocmită la data de 6 aprilie 2001 întocmită de Ministerul de Interne, Oficiul Național pentru Refugiați, privind pe numitul H.M.A.A.N. referitor la solicitarea acestuia a statutului de refugiat în România.

De asemenea, nu se susține probator mențiunea din Adresa nr. 2181235 din 30 ianuarie 2008 emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Oficiul Român pentru Imigrări referitoare la caracterul fals al datelor de identitate prezentate cu ocazia depistării inculpatului cuprinse în legitimația de ședere temporară pentru cetățenii străini seria H nr. X eliberată de O.N.R. la data de 06 iulie 2001 și în permisul internațional de conducere din 11 decembrie 2000 eliberat de autoritățile irakiene pe numele de G.M.A.A.N.,, născut în Irak.

Astfel, Înalta Curte consideră că există un dubiu cu privire la identitatea inculpatului G.M.A.S., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, în condițiile menționate și inculpatul H.M.A.A.N., cel prezent, astăzi, în fața instanței de recurs, în raport cu toate mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, existând diferențe semnificative privind datele de naștere ale celor două persoane menționate, respectiv inculpatul G.M.A.S. este născut la .................. sau ................., această ultimă dată fiind menționată în copia certificatului de deces, numele părinților fiind cel al tatălui M.A.S. și al mamei M.A., decedat la 07 martie 2000, în timp ce inculpatul H.M.A.A.N. este născut la data de ....................., numele părinților fiind al tatălui M. și al mamei T., fiind plauzibile susținerile inculpatului H.M.A.A.N. cu privire la fratele său decedat, în sensul că au fost frați numai după tată, mamele fiind diferite, așa cum a rezultat din declarația dată în recurs.

În raport cu cele mai sus menționate, Înalta Curte consideră că instanțele, în rejudecare au apreciat în mod judicios și motivat în baza unui amplu probatoriu administrat că există neconcordanțe semnificative cu privire la identitatea inculpatului trimis în judecată și cel care a fost prezent, în fața acestora, dubiul care îi profită celui din urmă.

De asemenea, Înalta Curte constată că nu numai mijloacele de probă referitoare la identitatea inculpaților, în condițiile arătate, dar și din coroborarea declarațiilor martorilor audiați, în primul ciclu procesual, în al doilea ciclu procesual, în rejudecarea cauzei, cu declarațiile martorilor date și în cursul urmăririi penale, ce au fost expres indicate, al căror conținut a fost evidențiat în mod concret în considerentele sentinței pronunțată de prima instanță, în rejudecare, însușite, atât de curtea de apel, cât și de instanța de recurs, s-a dovedit că inculpatul H.M.A.A.N. nu este autorul infracțiunilor prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (2) și 5 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din examinarea declarațiilor date a rezultat în general că operațiunile de primire, vămuire și respectiv distribuire a mării s-au făcut de către sau în prezența unor cetățeni arabi, martorii audiați în cursul urmăririi penale evidențiați în concret în considerentele sentinței primei instanțe, în rejudecare au declarat că îl cunosc pe inculpatul G.M.A.S., și reaudiați în fața instanței în prezența inculpatului H.M.A.A.N. au revenit asupra declarațiilor, menționând că nu-l recunosc pe inculpat.

De asemenea, în mod corect au fost făcute referiri la toți martorii care au relatat implicarea în operațiunile de vămuire de la declaranții vamali Agenția R. Constanța și SC „S.S.” SRL București - Filiala Constanța și în cele ulterioare, a numiților M.A., M.F.A.K.E.H. și S.A.A., față de care nu s-a început urmărirea penală și trimiterea lor în judecată, precum și la Raportul de expertiză grafoscopică nr. 89532 din 02 aprilie 1999.

Înalta Curte constată că în cauză instanța de apel în mod judicios a apreciat critic materialul probator administrat, în raport cu motivele de apel invocate de către parchet, înlăturându-le motivat și nu numai că și-a însușit argumentele primei instanțe, dar la rândul său a evaluat materialul probator administrate.

Totodată, Înalta Curte în condițiile arătate, în raport cu motivul de recurs invocat și-a însușit argumentele prezentate de prima instanță de control judiciar, iar la rândul său, în baza propriei evaluări analitice și sintetice asupra mijloacelor de probă administrate și evidențiate, în mod concret, în baza procedeelor deductive, a constatat că decizia instanței de apel este legală și temeinică, iar critica formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, nu este fondată.

Altfel spus, între percepția asupra materialului probator administrat de către instanța de apel și soluția pronunțată nu există vădite și esențiale neconcordanțe, așa încât în cauză nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., cu privire la eroarea gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului H.M.A.A.N. (G.M.A.S.).

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 122/P din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat H.M.A.A.N. (G.M.A.S.).

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului inculpat, în sumă de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, ca urmare a asigurării asistenței obligatorii, fiind desemnată doamna avocat G.M., cu împuternicirea avocațială emisă la 31 martie 2009, în vederea studiul dosarului și prezentarea la termenul din 18 iunie 2009, potrivit art. 6 cu referire la art. 5 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență juridică și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență juridică privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie penală încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.

Potrivit art. 192 alin. (6) C. proc. pen. onorariul interpret de limbă arabă se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 122/P din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat H.M.A.A.N. (G.M.A.S.).

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului inculpat, în sumă de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpret de limbă arabă se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18 iunie 2009.