Judicial complaint against judge: alleged abuse of discretion in custody reassignment and service at former spouse's address; criminal liability under Art. 246 Penal Code rejected
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the prior appellate court's rejection of the complaint against the judge and ordering the appellant to pay 200 RON in judicial costs. The dispute arose from a criminal complaint alleging judicial abuse of office, where the appellant claimed the judge favored her ex-spouse during a civil proceeding regarding the reassessment of custody for their minor child, specifically by allowing the ex-spouse legal representation and failing to update the appellant's address for service. The court held that the facts did not constitute a crime under Article 246 of the Penal Code, finding that the judge acted within their discretion after reviewing all relevant evidence and circumstances in the custody case. The decision was based on Article 2781(2) of the Code of Criminal Procedure, which mandates that judicial complaints be verified based on the case file and new evidence, and Article 38515(1)(b) of the Code of Criminal Procedure, which provides for the dismissal of unfounded appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 246 C. pen, art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen, art. 2781 alin. (2) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Judicial complaint against judge: alleged abuse of discretion in custody reassignment and service at former spouse's address; criminal liability under Art. 246 Penal Code rejected: Potrivit dispozițiilor art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., judecătorul soluționând plângerea verifică rezoluția sau ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petenta a formulat plângere împotriva intimatului judecător motivată de faptul că acesta a pronunțat în mod abuziv și discreționar cauza repartizată și care acea ca obiect cerere de ordonanța președințială formulată de fostul soț pentru reîncredințare minor.
A mai susținut petenta că judecătorul a avut un regim preferențial reclamantului, întrucât i s-a permis să ia parte la soluționarea cererii prin apărătorul său, să depună acte, să formuleze probatorii și nu s-au depus diligențe pentru aflarea noului său domiciliu, hotărârea fiind comunicată la domiciliul reclamantului.
Prin Rezoluția 414/P/2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., rezoluție menținută de procurorul ierarhic.
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere soluționată de Curtea de Apel Timișoara care prin Sentința penală nr. 238/PI din 12 octombrie 2009 a dispus în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, petentul a formulat recurs, în care sens a depus cauzei motivele scrise prin care a cerut admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, criticând în esență faptul că, intimatul și-a exercitat abuziv funcția, a procedat la citarea sa la domiciliul fostului soț deși avea cunoștință de faptul că intervenise divorțul, în mod abuziv intimatul a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea cererii de strămutare.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., judecătorul soluționând plângerea verifică rezoluția sau ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.
În speță, judecătorul a avut în vedere toate probele admise pe baza cărora și-a formulat propria convingere în aprecierea acestora, nefăcându-se dovada săvârșirii faptelor reclamate.
Astfel, petenta a fost căsătorită cu intimatul N.M., din căsătorie rezultând un minor, urmare divorțului minorul a fost încredințat spre creștere și educare petentei.
Ulterior intimatul prin ordonanță președințială a solicitat el încredințarea minorului și sistarea obligației de întreținere ceea ce s-a și dispus prin Sentința civilă 991/2008.
Din actele premergătoare efectuate și în consecință și sentința pronunțată nu s-a reținut că în cauză ar fi întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni susținute a fi săvârșite (dimpotrivă, magistratul făcând evaluarea tuturor împrejurărilor de natură să-i formeze convingerea pe baza căreia a pronunțat hotărârea) nu sunt îndeplinite, recursul declarat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara R.M.M. împotriva Sentinței penale nr. 238/PI din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurenta petiționară să plătească statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.