Loss of interest to appeal procedural suspension order following merits resolution of underlying dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed as unfounded the appeal filed by the defendant against the appellate court’s order suspending proceedings, ruling that the appeal lacked legal interest after both parties submitted evidence that the underlying case had already been resolved on the merits by a separate appellate decision rejecting the appeals of both sides. The dispute concerned a procedural motion to suspend civil proceedings under Article 1551(1) of the Code of Civil Procedure, initiated after the appellate court found that the plaintiff had failed to fulfill an obligation to submit documents proving heir status and rights under restorative laws; the defendant argued that the suspension was erroneous because the obligation imposed on the plaintiff did not implicate the defendant’s conduct. The decisive legal basis for the dismissal was Article 312(1) of the Code of Civil Procedure, which mandates the rejection of an appeal when the plaintiff or appellant no longer has a legitimate interest in the outcome due to the resolution of the underlying claim by a subsequent or concurrent judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 1551 alin. (1) C. proc. civ, art. 244 alin. (2) C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Loss of interest to appeal procedural suspension order following merits resolution of underlying dispute: Față de înscrisurile depuse de părți, Înalta Curte constată că cererea ce a format obiectul prezentului dosar de recurs, respectiv suspendarea judecații cauzei, în temeiul art. 1551 alin. (1) C. proc. civ., a fost soluționată pe fond și în raport de această soluție, se apreciază că pârâtul S.R. prin M.F.P. – D.G.F.P. MEHEDINȚI nu mai justifică interes în soluționarea recursului de față, sens în care se constată că nu se mai impune cercetarea motivelor de recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civila și pentru cauze cu minori și de familie, a suspendat, în temeiul art. 1551 alin. (1) C. proc. civ., judecata cauzei privind apelurile declarate de reclamantul D.P. și de pârâtul S.R. prin M.F.P. – D.G.F.P. MEHEDINȚI împotriva sentinței civile nr. 283 din 01 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S.R. prin M.F.P. – D.G.F.P. MEHEDINȚI, în temeiul art. 244 alin. (2) C. proc. civ.
Critica adusă încheierii atacate se referă în esență la faptul că în mod greșit instanța de apel a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 1551 alin. (1) C. proc. civ., deoarece apelantul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația impusă de instanță, în sensul de a depune la dosarul cauzei înscrisuri care să vizeze dovedirea calității de unic moștenitor și drepturile acordate prin alte legi reparatorii.
În acest context, recurentul apreciază că în mod greșit instanța a dispus această măsură, întrucât obligația instituită de către instanță se referă la apelantul-reclamant D.P., astfel că, suspendarea apelului S.R. nu are temei legal, întrucât acesta nu are nicio obligație stabilită în sarcina sa, deci nu există vina sa, ca parte reclamantă, în împiedicarea desfășurării procesului.
La termenul de dezbateri în fond, atât recurentul-pârât S.R. prin M.F.P. – D.G.F.P. MEHEDINȚI, cât și intimatul-reclamant D.P. au depus înscrisuri din care rezultă că prin decizia nr. 371 din 05 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a soluționat pe fond dosarul nr. 115/101/2010, în sensul că s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de ambele părți, astfel că, recursul formulat împotriva încheierii de suspendare s-a apreciat ca fiind rămas fără obiect.
Analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate și de temeiurile de drept invocate, se constată că recursul pârâtului este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că la termenul de dezbateri în fond, ambele părți au depus la dosarul cauzei înscrisuri, din care rezultă că prin decizia nr. 371 din 05 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a soluționat pe fond dosarul nr. 115/101/2010, fiind respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul D.P. și de pârâtul S.R. prin M.F.P. – D.G.F.P. MEHEDINȚI.
Față de înscrisurile depuse de părți, Înalta Curte constată că cererea ce a format obiectul prezentului dosar de recurs, respectiv suspendarea judecații cauzei, în temeiul art. 1551 alin. (1) C. proc. civ., a fost soluționată pe fond și în raport de această soluție, se apreciază că pârâtul S.R. prin M.F.P. – D.G.F.P. MEHEDINȚI nu mai justifică interes în soluționarea recursului de față, sens în care se constată că nu se mai impune cercetarea motivelor de recurs.
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul S.R. prin M.F.P. – D.G.F.P. MEHEDINȚI
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâtul S.R. prin M.F.P. – D.G.F.P. MEHEDINȚI împotriva încheierii din 25 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2012.