Sufficiency of Stamp Duty Proof: Inadmissible Contestation in Nullification Over Invalid Payment Evidence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal by way of nullification filed by the plaintiff, thereby upholding the prior decision of the Commercial Section that annulled her appeal for non-payment of the judicial stamp duty. The dispute centered on whether the lower court erred in material fact by failing to recognize a specific document as valid proof of tax payment; the court found that the appellant had not paid the required duty either anticipatorily or after a formal notice, and that a document containing only a "counter-value invoice" notation does not constitute legal proof of payment under Law No. 146/1997. Relying on Article 318(1) of the Code of Civil Procedure, the court held that the annulment did not result from an evident material error, affirming the procedural requirements of Articles 19 and 20 of Law No. 146/1997 and the relevant methodological norms regarding the strict modality and evidence of judicial tax payment.
Legislator headnote
AI generatedart. 19 din Legea nr. 146/1997; Sufficiency of Stamp Duty Proof: Inadmissible Contestation in Nullification Over Invalid Payment Evidence: Contestația în anulare este nefondată. În adevăr, potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (l) teza I C. proc. civ., hotărârea dată în recurs poate fi retractată în cazul în care a fost rezultatul unei erori materiale evidente, cu consecința greșitei anulări ca netimbrat a recursului.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată că:
Prin decizia comercială nr. 3089 din data de 4 octombrie 2010, Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la recurenta-reclamantă P.I. a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de aceasta, împotriva deciziei comerciale a Secției a V-a comercială a Curții de Apel București nr. 261 din data de 26 mai 2009.
Contestatoarea P.I. a formulat contestație în anularea deciziei Secției comerciale a înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3089 din 4 octombrie 2010.
Contestatoarea a invocat, în drept, prevederile art. 318 alin. (l) C. proc. civ., arătând, în esență, că, în mod eronat, Înalta Curte a anulat recursul, ca netimbrat, fără a observa înscrisul ce atesta îndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru,
Contestația în anulare este nefondată. În adevăr, potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (l) teza I C. proc. civ., hotărârea dată în recurs poate fi retractată în cazul în care a fost rezultatul unei erori materiale evidente, cu consecința greșitei anulări ca netimbrat a recursului.
Însă, în pricina de față, din examinarea înscrisurilor dosarului, se constată că, în mod just, instanța de recurs a anulat, ca netimbrat, recursul recurentei P.I., având în vedere ca aceasta nu s-a conformat obligației de timbrare, nici anticipat și nici ulterior legalei sale citări cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în cuantumul și valoarea legal datorate, Înalta Curte dând, așadar, eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (l) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (l) și (5) din Normele metodologice de aplicare a precitatei legi.
De asemenea, este de subliniat că, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc în numerar, prin virament, în sistem online sau prin unități bancare în contul bugetului local al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază își are domiciliul debitorul, astfel că, înscrisul depus în copie la dosar, ce cuprinde mențiunea contravaloare factură, nu poate fi asimilat dovezii de plată a taxei judiciare de timbru, cum, în mod eronat, a apreciat contestatoarea.
În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă contestația în anulare formulată în cauză.
Așa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge contestația în anularea deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3089 din 4 octombrie 2010, formulată de contestatoarea P.I.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2012.