Subsidiary nature of the declaratory action for property rights: inadmissibility when the claimant can pursue realization of the right

La data de 2 aprilie 2003, s-a luat în examinare recursul declarat de Compania Națională de Căi Ferate „CFR” S.A. împotriva deciziei nr.278 A din 12 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 2 aprilie 2003, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 17 aprilie 2003.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Compania Națională de Căi Ferate „CFR”- S.A. a chemat în judecată Primăria Municipiului București solicitând să se constate existența dreptului său de proprietate asupra imobilului situat în București, str.Colonel Ștefan Stoica nr.27, sector 1, constând din construcție și teren în suprafață de 977 mp.

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că prin Decretul nr.200/1979 s-a aprobat efectuarea unor obiective de investiții de către Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor, iar prin anexele nr.28 și 284 s-a aprobat construirea unui cămin de 324 de paturi pentru personalul de teren al Regionalei de Căi Ferate București.

În vederea realizării menționatului obiectiv, prin Decizia nr.1006/15.07.1980 fostul Comitet Executiv al C.P.M.B. a aprobat transmiterea din administrarea ICRAL „Pajura” în administrarea Regionalei de căi ferate București a terenului situat în București, str.Colonel Ștefan Stoica nr.27-29 în suprafață de 340 mp. Construcția a fost edificată, iar conform fișei de evidență a mijlocului fix se afla în patrimoniul CFR – S.A.

Ulterior, prin H.G.nr.235/1991 s-a înființat SNCFR cu statut de regie autonomă iar prin H.G. nr.581/1998 urmare reorganizării SNCFR, s-a înființat Compania Națională de Căi Ferate „CFR”- S.A. care are ca obiect de activitate potrivit art.6 lit.e din hotărâre și gestionarea patrimoniului auxiliar feroviar din care face parte și imobilul în litigiu. A mai precizat reclamanta că la 20.02.1998 CLMB a eliberat certificatul de urbanism nr.25 S/26752 pentru terenul și construcția în discuție, iar pentru eliberarea autorizației de construire (respectiv R.K. la construcția menționată) s-a solicitat titlul de proprietate.

Față de această împrejurare reclamanta a cerut în acord cu dispozițiile art.111 C.proc.civ., art.5 din Legea nr.15/1990, art.645 C.civ., H.G. nr.581/1998, O.U.G.nr.12/1998, constatarea existenței dreptului de proprietate al Companiei Naționale de Căi Ferate – „CFR” S.A. asupra imobilului din str.Colonel Ștefan Stoica nr.27.

Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, după declinarea competenței de către Judecătoria Sectorului 1, prin sentința nr.1755 din 22.11.2001 a admis acțiunea și a constatat că SNCFR este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului situat în str.Colonel Ștefan Stoica nr.27, sector 1, constând din construcție și teren în suprafață de 921,71 mp.

Instanța a reținut că potrivit art.5 din Legea nr.15/1990 regia autonomă este proprietara bunurilor din patrimoniul său și coroborând menționata prevedere legală cu împrejurarea că potrivit fișei de evidență a mijlocului fix imobilul figura în patrimoniul CFR S.A., a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului în discuție.

Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă, prin decizia nr.278 A/12.06.2002 a admis apelul declarat de Primăria municipiului București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr.1755/22.11.2001 a Tribunalului București – Secția a IV-a civilă, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea reclamantei ca nefondată cu motivarea că reclamanta nu a depus nici un act din care să rezulte că imobilul în litigiu este proprietatea sa.

În contra acestei decizii a declarat recurs Compania Națională de Căi Ferate „CFR” S.A. care fără a invoca vreunul din motivele de casare prevăzute de art.304 C.proc.civ. a susținut în esență că actele ce constituiau titlul de proprietate cu privire la imobilul în discuție au fost evidențiate chiar de instanța de fond, respectiv Decretul nr.200/1979, H.G. nr.235/1991, Legea nr.15/1990 și fișa de evidență a mijlocului fix a imobilului.

Recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată reclamanta Compania Națională de Căi Ferate „CFR” – S.A. a solicitat să i se constate un drept de proprietate asupra imobilului situat în București, str.Colonel Ștefan Stoica nr.27, sector 1, constând din construcție și teren în suprafață de 977 mp întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art.111 C.proc.civ..

Or, potrivit art.111 C.proc.civ., partea care are un interes poate să facă cererea pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Raportat la această prevedere legală, la termenul din 02.04.2003 instanța a pus în discuția părților admisibilitatea acțiunii reclamantei față de caracterul subsidiar al acesteia.

În adevăr, întrucât acțiunea în constatare are caracter subsidiar, în sensul că este admisibilă numai atunci când partea nu are posibilitatea să ceară realizarea dreptului, reclamanta nu poate urmări să-și constituie pe această cale un titlu de proprietate, atingerea unui atare scop fiind de esența unei acțiuni în realizarea dreptului. Pe de altă parte, este real că proprietarul care se găsește în posesia bunului, are deschisă calea unei acțiuni în constatarea dreptului său, dar numai atunci când un atare drept îi este contestat, ceea ce nu era cazul în speță.

Astfel fiind acțiunea promovată de Compania Națională de Căi Ferate „CFR” – S.A. nu putea fi primită și pe cale de consecință și recursul acesteia urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate „CFR” S.A. împotriva deciziei nr.278/A din 12 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2003.