Judicial mandate to issue normative housing support act for police officers

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18 decembrie 2008, reclamantul S.D. a solicitat obligarea pârâților Ministerul Administrației, Internelor și Reformelor Administrative și I.P.J. Galați la emiterea unui act administrativ, prin care să stabilească criteriile și condițiile de sprijinire a polițiștilor în vederea cumpărării unei locuințe personale, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.

În motivarea acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a arătat că în calitate de polițist, are dreptul să primească sprijin efectiv pentru dobândirea unei locuințe personale, dar nu a beneficiat de această facilitate datorită refuzului pârâților de a adopta actul administrativ solicitat.

Curtea de Apel Galați, secția de contencios, administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată prin sentința nr. 55 din 11 martie 2009, reținând că textul de lege invocat de reclamant – art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu se referă la posibilitatea instanței de a obliga o autoritate publică să emită un act administrativ, iar prevederile art. 18 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din același act normativ se referă numai la actele administrative cu caracter individual și nu la cele cu caracter normativ, cum este actul solicitat prin acțiune.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 32 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, considerând că sprijinul pentru dobândirea unei locuințe personale a fost prevăzut numai ca o posibilitate și nu ca un drept sau un interes legitim, astfel cum rezultă din folosirea în mod imperativ a sintagmei „polițistul va fi sprijinit”.

Recurentul a criticat și interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, arătând că acestea nu au constituit temeiul principal al acțiunii sale, care a fost formulată în baza normei de drept substanțial prevăzută de art. 32 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 360/2002.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, polițistul va fi sprijinit în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei, a unei locuințe proprietate personală în localitatea în care își are sediul unitatea de poliție la care este încadrat, în condițiile legii.

Instanța de fond a interpretat corect aceste dispoziții legale, constatând că nu a fost reglementată astfel în sarcina Ministerului Administrației și Internelor obligația emiterii actului administrativ solicitat prin acțiunea formulată de recurentul – reclamant.

În atare situație, nu se poate reține existența unui refuz nejustificat al intimaților-pârâți, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

Instanța de fond a constatat de asemenea întemeiat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare care au ca obiect sancțiunea și despăgubirile pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ.

O asemenea hotărâre judecătorească irevocabilă nu a fost pronunțată între părți cu privire la dreptul prevăzut de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, astfel că dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, au fost greșit indicate ca temei juridic al cererii de chemare în judecată.

Concluzia instanței de fond reprezintă o interpretare corectă a cauzei juridice a litigiului și nu este rezultatul unei confuzii între normele de drept substanțial și cele de drept procedural, cum fără temei s-a susținut în recurs.

Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.D. împotriva sentinței nr. 55 din 11 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.