Illicit drug possession: rejection of individualized penalty reduction due to public commission and lack of legitimate activity

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 484 din 27 mai 2002, a Tribunalului București, secția I-a penală, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2002 a fost condamnat inculpatul A.I. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a computat prevenția inculpatului, de la 28 martie 2002, până la 27 mai 2002 și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., combinat cu art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat cantitatea de 0,30 grame heroină indisponibilizată la Direcția Cazier Judiciar și Evidență

Operativă din cadrul I.G.P., conform dovezii seria 8 nr. 600849 din 5 aprilie 2002.

S-a constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,04 grame heroină.

Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 3.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 28 martie 2002, inculpatul a fost surprins de organele de poliție la scara unui bloc, având asupra sa cantitatea de 0,34 grame heroină, destinată consumului propriu.

Situația de fapt s-a stabilit pe baza proceselor verbale de constatare încheiate de organele de poliție, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor și ale inculpatului.

La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere pericolul social concret al infracțiunii și persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale, a fost sincer pe parcursul procesului penal, dar nu desfășoară o activitate utilă.

Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 513 A din 22 august 2002.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., pentru greșita individualizare a pedepsei stabilite și aplicate.

Recurentul a cerut admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și a primei instanțe și reducerea pedepsei aplicate inculpatului, la cât acesta a executat.

Recursul nu este fondat.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate, instanța de control judiciar constată că, în speță, s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei stabilite și achitate.

Astfel, deși fapta inculpatului, atât generic, cât și în concret prezintă un pericol social avansat, fiind produsă într-un loc public, de o persoană fără ocupație, nedesfășurând nici o activitate utilă, i s-a aplicat totuși minimul special prevăzut de lege, ținând seama de faptul că nu are antecedente penale, este tată a doi copii minori și a fost sincer, recunoscând fapta.

Existența elementelor obiective de agravare a pedepsei inculpatului cum sunt periculozitatea faptei comise în public, consecințele nocive ale acesteia ca și situația inculpatului de-a nu presta nici–un fel de activitate licită care să-i asigure o existență onestă, în mod corect, a determinat instanța să constate că nu se impune recunoașterea în favoarea sa de circumstanțe atenuante judiciare ori aplicarea suspendării condiționate a pedepsei.

În raport cu cele de mai sus, recursul declarat de inculpatul A.I. va trebui să fie privit ca nefondat și, respins, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținându-se astfel, hotărârea atacată.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive, dovedit, în dosar.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat, cu purtarea procesului;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 513/ A din 22 august 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 28 martie 2002, la 7 martie 2003.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2003.