Lack of passive procedural standing for State Finance Ministry and National Environmental Agency in action to eliminate radiation pollution

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 547 din 29 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanții G.D. și G.E., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Agenția Națională pentru Protecția Mediului, prin care solicitau să se descopere cauza radiațiilor din zona imobilului în care aceștia locuiesc, radiații care au efecte dăunătoare asupra sănătății lor, și să se rezolve situația, în sensul eliminării cauzei ce determină respectivele radiații. Instanța de judecată a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a respins, în consecință, acțiunea față de cei doi pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Prin aceeași sentință au fost respinse excepțiile necompetenței materiale și inadmisibilității acțiunii.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanții au contestat pasivitatea pârâților Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, și Agenția Națională pentru Protecția Mediului, în identificarea unei soluții pentru înlăturarea sursei de poluare la care sunt supuși.

Reclamanții au depus la dosar, în susținerea acțiunii, copii de pe adresele emise de Ministerul Sănătății - Institutul de Sănătate Publică, Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației și Garda Națională de Mediu - Comisariatul Regional București.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Agenția Națională pentru Protecția Mediului, instanța de fond a reținut că este întemeiată, sub un dublu aspect, deoarece, în primul rând, cererile formulate de reclamanți cu privire la dreptul pretins încălcat au fost adresate altor entități juridice, respectiv Institutul de Sănătate Publică București, Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, Companiei Naționale de Căi Ferate Române, SC F.D.F.E.E. E.M.S. SA, Direcția de Sănătate Publică București, Agenția pentru Protecția Mediului București, Garda Națională de Mediu - Comisariatul Regional București, Primăria Municipiului București - Direcția Protecția Mediului și Educației Eco-Silvică, Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Muncii, Institutul de Studii și Proiectări Energetice SA, astfel că eventualul refuz nejustificat de soluționare a cererilor reclamanților nu poate proveni decât de la destinatarii acestor cereri, neexistând identitate între pârâții din prezenta cauză și persoanele obligate în raportul juridic dedus judecății.

În al doilea rând, arată prima instanță, este evident că pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are atribuții în descoperirea cauzelor unor radiații și înlăturarea lor, întrucât nu în astfel de cauze este împuternicit Ministerul Finanțelor Publice să reprezinte Statul Român; de asemenea, nu Agenția Națională pentru Protecția Mediului este autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, ci conform art. 100 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, Ministerul Mediului și Pădurilor.

Totodată, se arată în considerentele sentinței recurate, potrivit art. 75 din O.U.G. nr. 195/2005, pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului nu are atribuții de control și inspecție în domeniul protecției mediului, sau de intervenție pentru eliminarea sau diminuarea efectelor majore ale poluărilor asupra factorilor de mediu, ci Garda Națională de Mediu, conform H.G. nr. 112/2009, care se află în subordinea autorității publice centrale pentru protecția mediului, respectiv a Ministerului Mediului și Pădurilor.

Împotriva sentinței civile nr. 547 din 29 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs în termen legal reclamanții G.D. și G.E., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță așa cum a fost formulată.

Reclamanții au învederat, prin motivele de recurs, că în mod greșit prima instanță a statuat că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Agenția Națională pentru Protecția Mediului nu au calitate procesuală pasivă în litigiu, în condițiile în care s-a stabilit, prin decizia civilă nr. 908 din 09 iunie 2008 a Curții de Apel București, că atribuțiile generale și specifice în domeniul protecției mediului, deci inclusiv în ceea ce privește depistarea surselor poluante și administrarea lor revin, după caz, Statului, Agenției Naționale pentru Protecția Mediului sau celorlalte autorități publice sau locale menționate în O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului.

Recursul este nefondat.

În accepțiunea sa procesuală, prin calitate sau legitimare procesuală se înțelege îndreptățirea unei persoane fizice sau juridice de a participa la activitatea judiciară („legitimație ad causam”). În general, în fața primei instanțe, calitatea procesuală este calificată ca o chestiune de legitimare, adică de identificare a celui care cheamă în judecată („actor”, adică reclamantul) ca fiind titularul dreptului la acțiune (legitimare activă) și a celui chemat în judecată („reus”, adică pârâtul) ca fiind persoana contra căruia legea dă dreptul la acțiune (legitimare pasivă).

Instanța de fond a procedat în mod întemeiat la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Agenția Națională pentru Protecția Mediului și la respingerea acțiunii reclamanților ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Într-adevăr, se reține, pe de o parte, că cererile formulate de reclamanți cu privire la dreptul pretins încălcat au fost adresate altor autorități și instituții publice, neexistând așadar identitate între pârâții din cauză și persoanele care erau obligate la soluționarea cererii reclamanților. Pe de altă parte, se constată că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are atribuții în materia descoperirii cauzelor unor radiații și înlăturarea lor, și că nici Agenția Națională pentru Protecția Mediului, în raport de dispozițiile art. 75 din O.U.G. nr. 195/2005, nu are competențe în materie de control și inspecție în domeniul protecției mediului sau de intervenție pentru eliminarea sau diminuarea efectelor majore ale poluărilor asupra factorilor de mediu.

În raport de cele mai sus arătate, cum motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanții G.D. și G.E. împotriva sentinței civile nr. 547 din 02 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții G.D. și G.E. împotriva sentinței nr. 547 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2010.