Timeliness of discrimination complaint: 1945–1989 acts vs. 2008 filing under one-year limitation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, leaving in force the Court of Appeal's decision that had previously dismissed the plaintiff's action; consequently, the defendant National Council for Combating Discrimination prevailed. The case involved a challenge to an administrative decision by the Council that rejected a complaint for tardiness, wherein the plaintiff alleged discrimination based on acts committed between 1945 and 1989 but filed the complaint in 2008. The decisive legal basis was Article 20(1) of Government Ordinance No. 137/2000, which establishes a one-year statute of limitations for filing discrimination complaints from the date of the act or when the victim became aware of it; the court affirmed that the complaint was filed well after this deadline, rendering the Council's rejection of the claim for tardiness lawful.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 alin. (1) C. proc. civ; Timeliness of discrimination complaint: 1945–1989 acts vs. 2008 filing under one-year limitation: Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în termen de un de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei. Or, plângerea reclamantei B.V. a fost formulată în cursul anului 2008 și prin aceasta au fost făcute referiri la acte sau fapte de discriminare pretins săvârșite în perioada anilor 1945-1989, fiind astfel justificată soluția dată prin hotărârea nr. 645 din 02 decembrie 2008 a Consiliului Național de Combaterea Discriminării.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 505 din 27 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta B.V., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care solicită anularea hotărârii nr. 645/2008 emisă de pârât.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că autoritatea pârâtă în mod corect a respins ca tardivă plângerea formulată de reclamantă, având în vedere că aceasta invoca fapte de discriminare petrecute în perioada 1945-1989, iar sesizarea s-a făcut în anul 2008, deci cu mult după împlinirea termenului limită de 1 an de la data săvârșirii faptelor sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea lor, conform art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.
Împotriva sentinței civilă nr. 505 din 27 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamanta B.V., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. S-a învederat, prin motivele de recurs, că sentința atacată este nelegală, instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății.
Recursul este nefondat.
În mod corect prima instanță, prin sentința atacată, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, cu motivarea că este legală soluția adoptată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr. 645 din 02 decembrie 2008, de admitere a excepției tardivității introducerii plângerii.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în termen de un de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei. Or, plângerea reclamantei B.V. a fost formulată în cursul anului 2008 și prin aceasta au fost făcute referiri la acte sau fapte de discriminare pretins săvârșite în perioada anilor 1945-1989, fiind astfel justificată soluția dată prin hotărârea nr. 645 din 02 decembrie 2008 a Consiliului Național de Combaterea Discriminării.
În aceste condiții, constatându-se că este legală și temeinică hotărârea atacată și că este neîntemeiat motivul de recurs invocat în cauză, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta B.V. împotriva sentinței civile nr. 505 din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta B.V. împotriva sentinței nr. 505 din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2010.