Auxiliary Personnel Bonus Claims Remanded to Administrative Tribunal on Jurisdiction Grounds

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții N.V., C.Ș., S.G., G.M., D.T., B.C., T.C., S.D., M.I., D.P., P.V., I.D., P.G., P.C., G.P., S.N., M.G., P.I., C.B., P.D., M.B., M.Ș., S.M., V.I., M.A., I.I., T.A.M., D.I., O.G., R.V., I.I., I.D., C.I., C.G., I.M., T.l., D.F., A.M., I.N., V.S.C., D.G., G.D., A.N., R.A., S.G. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București suspendarea actului administrativ intitulat „decizie" emis de pârât, sub nr. 441 din 25 noiembrie 2009 și obligarea acestuia la repararea pagubelor salariale pricinuite prin acest act.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin actul administrativ contestat pârâtul face interpretarea salarizării personalului bugetar din subordine în temeiul Legii 330/2009, personalului conex din subordine nefiindu-i recunoscut dreptul de a primi sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% și nici sporul de 5% pentru confidențialitate prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a) și lit. b) și alin. (2) din Anexa nr. VI privind reglementări specifice personalului din sistemul justiției a Legii cadru nr. 330/2009, așa cum este acordat personalului auxiliar de specialitate prin aceeași decizie.

Au mai arătat reclamanții că interpretarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este greșită, întrucât în luna mai 2009 reclamanții aveau incluse în salariu aceste sporuri potrivit deciziei nr. 89 din 4 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin sentința nr. 484 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanții N.V., C.Ș., S.G., G.M., D.T., B.C., T.C., S.D., M.I., D.P., P.V., I.D., P.G., P.C., G.P., S.N., M.G., P.I., C.B., P.D., M.B., M.Ș., S.M., V.I., M.A., I.I., T.A.M., D.I., O.G., R.V., I.I., I.D., C.I., C.G., I.M., T.l., D.F., A.M., I.N., V.S.C., D.G., G.D., A.N., R.A., S.G. ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii unice de salarizare nr. 330/2009, s-a stabilit o salarizare diferită a personalului auxiliar de specialitate față de personalul conex, toate reglementările anterioare de natură salarială încetându-și aplicabilitatea. Astfel, a considerat instanța de fond că drepturile anterioare nu mai pot fi pretinse, întrucât cele două categorii de personal nu se află în condiții identice de funcții, reglementările noii legi privind acordarea sporurilor solicitate și în temeiul cărora a fost emis actul administrativ contestat referindu-se doar la personalul auxiliar de specialitate nu și cel conex.

A concluzionat Curtea că reclamanții contestă un act administrativ care nu li se adresează și care nu îi vatămă și a cărui suspendare nu le-ar ocroti nici un drept sau interes legitim.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat recurs N.V., C.Ș., S.G., G.M., D.T., B.C., T.C., S.D., M.I., D.P., P.V., I.D., P.G., P.C., G.P., S.N., M.G., P.I., C.B., P.D., M.B., M.Ș., S.M., V.I., M.A., I.I., T.A.M., D.I., O.G., R.V., I.I., I.D., C.I., C.G., I.M., T.l., D.F., A.M., I.N., V.S.C., D.G., G.D., A.N., R.A., S.G. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că subzistă în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat din oficiu în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate.

În conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (3) teza a II-a, corelate cu cele ale art. 304 pct. 3 C. proc. civ. , se pronunță casarea unei hotărâri atunci când s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde RON, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde RON, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".

Deci, în privința competenței materiale, legea stabilește două tipuri de competență, în raport cu natura juridică a actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora sau, cu alte cuvinte, dacă este sau nu vorba de un act administrativ fiscal.

Astfel, dacă nu este vorba de un act administrativ fiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul local sau central al autorității emitente, potrivit prevederilor art. 2 și 3 C. proc. civ., litigiul urmând să fie soluționat de instanța de contencios administrativ a tribunalului, când actul atacat aparține unui organ sau instituții locale și respectiv, instanței de contencios administrativ a Curții de Apel, când actul atacat aparține unui organ sau instituții centrale, cu competență națională.

În cauza de fată, reclamanții contestă un act administrativ emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, respectiv decizia nr. 441 din 25 noiembrie 2009.

Cum actul administrativ a fost emis de o autoritate publică locală, se apreciază că făcând aplicarea art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, tribunalul este competent a soluționa cauza.

În consecință, în temeiul art. 313, corelat cu art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de N.V., C.Ș., S.G., G.M., D.T., B.C., T.C., S.D., M.I., D.P., P.V., I.D., P.G., P.C., G.P., S.N., M.G., P.I., C.B., P.D., M.B., M.Ș., S.M., V.I., M.A., I.I., T.A.M., D.I., O.G., R.V., I.I., I.D., C.I., C.G., I.M., T.l., D.F., A.M., I.N., V.S.C., D.G., G.D., A.N., R.A., S.G. împotriva sentinței nr. 484 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2010.