Extension of Preventive Detention for Fraud and Forged Documents: Necessity and Recidivism Under Article 155 of the Code of Criminal Procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal against the extension of his preventive detention by thirty days, upholding the lower court's decision and obliging him to pay judicial costs. The case concerned a challenge to the legality of the continued deprivation of liberty imposed on a suspect charged with fraud and use of forged documents, who had allegedly used counterfeit proxies to seize real estate, causing significant financial loss to seven victims. The Supreme Court found the appeal unfounded, determining that under Article 155 of the Code of Criminal Procedure, the preventive arrest remained necessary due to the gravity of the offenses, the suspect's recidivism, previous evasion of investigation, and the statutory penalty exceeding four years imprisonment, which sustained the risk to the proper conduct of the criminal proceedings and the need to eliminate the danger of the suspect remaining at large.
Legislator headnote
AI generatedart. 155 alin. (1) C. proc. pen, art. 291 C. pen, art. 155 C. proc. pen; Extension of Preventive Detention for Fraud and Forged Documents: Necessity and Recidivism Under Article 155 of the Code of Criminal Procedure: Din dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, în baza mandatului de arestare nr. 4/U/ 16 octombrie 2003 pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals prevăzute de art. 215 alin. (1-3) și (5) și art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) și 41 alin. (2) C. pen., comise prin faptul că în perioada mai 2001 – noiembrie 2002, folosindu-se de procuri falsificate, a intrat sau a încercat să intre în posesia mai multor imobile. A produs astfel un prejudiciu în dauna a 7 părți vătămate în valoare de peste 2 miliarde lei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
In baza lucrărilor din dosar,constată următoarele:
Prin încheierea nr.6 din 23 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a prelungit arestarea preventivă a inculpatului S.J. cu 30 zile, de la 25 februarie 2004 la 25 martie 2004 inclusiv.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 155 alin. (1) C. proc. pen., a considerat că în interesul urmăririi penale este necesară privarea în continuare, de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs solicitând punerea sa în libertate considerând că măsura dispusă de instanță nu este legală.
Examinând actele dosarului se constată că recursul nu este fondat.
Din dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, în baza mandatului de arestare nr. 4/U/ 16 octombrie 2003 pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals prevăzute de art. 215 alin. (1-3) și (5) și art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) și 41 alin. (2) C. pen., comise prin faptul că în perioada mai 2001 – noiembrie 2002, folosindu-se de procuri falsificate, a intrat sau a încercat să intre în posesia mai multor imobile. A produs astfel un prejudiciu în dauna a 7 părți vătămate în valoare de peste 2 miliarde lei.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave, și împrejurările care au motivat arestarea sa – starea de recidivă, sustragerea de la urmărire, pedeapsa prevăzută de lege mai mare de 4 ani închisoare – se menține. Privarea acestuia de libertate este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru eliminarea pericolului pe care lăsarea sa în libertate o implică.
Fiind deci îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 C. proc. pen., recursul inculpatului se va respinge iar recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul S.J. împotriva încheierii nr. 6/F din 23 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală ,pronunțată în dosarul nr. 648/2004, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 27 februarie 2004.