Mandatory counsel deficiency as grounds for nullity of appellate judgment in aid-theft prosecution

Asupra recursului în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea a II-a pct. 6 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare împotriva deciziei penale nr. 2109 din 21 decembrie 2000, a Curții de Apel București, apreciind că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 197 alin. (2) și (3) cu referire la art. 171 alin. ultim C. proc. pen.

Se arată în motivele de recurs în anulare, că la instanța de recurs, la primul termen, respectiv 18 decembrie 2000, deși inculpatul a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja un apărător, cererea i-a fost respinsă cu motivarea că pronunțarea va fi amânată pentru a da posibilitatea apărătorului ce urma a fi angajat să depună note scrise. Se mai precizează că inculpatul S.Șt. era asistat de un apărător din oficiu ce fusese desemnat pentru toți inculpații, deși interesele lor erau contrare.

Curtea examinând recursul în anulare constată că acesta este fondat.

Judecătoria Giurgiu prin sentința penală nr. 567 din 6 iulie 2000, a condamnat, printre alții pe inculpatul S.Șt. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a reținut că la 8 și 14 decembrie 1999, inculpatul a ajutat pe R.F. și M.S. (condamnați în cauză) să transporte bunurile sustrase pe timp de noapte și din loc public de la părțile vătămate B.G. și B.C.

Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului și respectiv a recursului declarat de inculpat.

În recurs, la termenul din data de 18 decembrie 2000, primul termen de judecată, inculpatul S.Șt., a solicitat termen în vederea angajării unui apărător ales. Instanța a respins cererea deși aceasta era justificată în raport de dispozițiile art. 171 alin. (3) C. proc. pen., infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată fiind pedepsită cu închisoare mai mare de 5 ani. Pe de altă parte, cauza se afla la primul termen, iar apărătorul din oficiu fusese desemnat pentru toți inculpații, în condițiile în care interesele acestora erau contrare.

Procedând astfel, instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen., potrivit cărora dispozițiile relative la prezența inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, când sunt obligatorii potrivit legii, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității care, nu poate fi înlăturată în nici un mod, poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.

Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr. 2109 din 21 decembrie 2000, a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul S.Șt., se va casa decizia atacată și se va trimite dosarul pentru rejudecare la Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr. 2109 din 21 decembrie 2000 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul S.Șt.

Casează decizia penală atacată și trimite dosarul pentru rejudecare, la Curtea de Apel București.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2003.