Failure to rule on principal request to annul administrative dismissal order in administrative litigation

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 25 ianuarie 2010, reclamantul O.G.C.D. a chemat în judecată Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, solicitând anularea Ordinului din 2 octombrie 2009, reintegrarea în funcția de director coordonator adjunct sanitar veterinar al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Timiș, precum și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, începând din 25 iunie 2009 a exercitat funcția publică de manager - director coordonator adjunct, prin Ordinul din 2 octombrie 2009 pârâta dispunând în mod abuziv eliberarea sa din funcție.

În acest sens, reclamantul a invocat nelegalitatea actului, emis în timp ce el se afla în concediu medical, precum și motive de ordin formal, actul nefiind motivat și nefiind precedat de o notificare scrisă.

Prin sentința civilă nr. 175 din 24 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de director coordonator adjunct sanitar veterinar și obligarea pârâtei la achitarea drepturilor salariale, a indemnizației de conducere și a sporurilor cuvenite, de la data de 2 octombrie 2009 și până la reintegrarea în funcție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că ordinul atacat nu cuprinde motivele pentru care s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantului și a fost emis în perioada când acesta era în incapacitate de muncă. De asemenea, instanța a constatat că notificarea prin care s-a adus la cunoștință reclamantului încetarea contractului de management a fost emisă la aceeași dată cu ordinul de eliberare din funcție, contravenind prevederilor art. 31 alin. (41) C. muncii.

Instanța a mai arătat că, urmare a dispoziției de anulare a actului administrativ, se impune și înlăturarea efectelor produse ulterior emiterii, respectiv repunerea părților în situația anterioară, prin reintegrarea reclamantului în funcție și plata drepturilor bănești cuvenite.

Împotriva sentinței a declarat recurs Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că instanța a ignorat împrejurarea că atât O.U.G. nr. 37/2009 în baza căreia reclamantul a fost numit în funcție, cât și O.U.G. nr. 105/2009, act normativ prin care s-a dispus încetarea contractului de management, au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională, efectul fiind desființarea funcțiilor nou înființate, de director coordonator și director coordonator adjunct.

Pârâta a mai arătat că în mod eronat s-a reținut că ordinul a cărui anulare s-a dispus este nemotivat, deși, cu toate că nu există obligativitatea legală de motivare, actul conține referiri la situația de fapt și temeiul legal avut în vedere.

Printr-un alt motiv de recurs s-a menționat că eliberarea reclamantului din funcție s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, la data de 2 octombrie 2009 acesta fiind în perioada de probă, iar instituția pârâtă nefiind informată despre intervenirea cazului de incapacitate temporară de muncă.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, potrivit art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și eventual, reparații pentru daune morale.

În cauză, deși reclamantul a solicitat prin acțiune, ca prim și principal capăt de cerere, anularea Ordinului din 2 octombrie 2009 prin care a fost eliberat din funcția de conducere, solicitare menținută și cu ocazia dezbaterilor pe fondul litigiului, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, în minută și în dispozitivul sentinței fiind soluționate doar petitele accesorii, reintegrarea în funcție și respectiv, plata drepturilor bănești.

Din actele dosarului rezultă că pe rolul Curții de Apel Timișoara s-a mai înregistrat un dosar nr. 1296/59/2009 - cu același obiect, în care însă reclamantul a renunțat la judecată (încheierea din 25 februarie 2010).

În consecință, Curtea constată că instanța de fond nu a cercetat și soluționat cererea principală constând în anularea actului administrativ atacat, motiv pentru care va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare.

În raport de soluția dată cauzei, Curtea nu va analiza și motivele invocate în recursul declarat de pârâtă, ce urmează a fi avute în vedere de instanța de trimitere, la rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței nr. 175 din 24 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.