Provisional suspension of dismissals: justifying legal doubt and imminent financial harm under administrative annulment procedures

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanței de fond.

Prin acțiunea înregistrată la data de 10 noiembrie 2009 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și Inspectoratul Școlar Județean D., anularea Ordinul din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării (M.E.C.I.), decizia nr. 1849 din 08 septembrie 2009 emisă de către Inspectoratul Școlar Județean D. (IȘJ D.) și decizia nr. 6409 din 31 august 2009 emisă de către Inspectoratul Școlar Județean D., suspendarea Ordinului din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și a deciziei nr. 1849 din 08 septembrie 2009 emisă de Inspectoratul Școlar Județean D. până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare și obligarea pârâtelor la repunerea în situația anterioară, la plata drepturilor salariale pe perioada 30 septembrie 2009 până la data reîncadrării efective, precum și la plata de daune morale.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 1849 din 08 septembrie 2009 emisă de Inspectoratul Școlar Județean D. a încetat contractul de management, iar prin Ordinul din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării s-a dispus eliberarea sa din funcția de director al Liceului Teoretic H.C. din Craiova, pentru faptul că prin decizia nr. 1849 din 08 septembrie 2009 emisă de Inspectoratul Școlar Județean D. îi fusese acordat un punctaj de 57,50 puncte, ceea ce a atras acordarea calificativului nesatisfăcător.

În opinia reclamantului, calificativul acordat nu corespunde stării de fapt reale, deoarece în anul anterior obținuse calificative maxime și îi fusese acordată o diplomă de excelență.

A arătat că actele administrative contestate sunt nelegale, deoarece nu i-au fost comunicate niciodată, ele fiind comunicate doar liceului, reclamantul aflându-se internat în spital și ulterior în concediu medical.

Aflând din presă de demiterea sa, a atacat actele în cauză, însă în procedura prealabilă i-au fost respinse ca tardive.

A solicitat suspendarea executării actelor administrative contestate, motivat de faptul că i-au fost produse prejudicii de natură morală și materială, apreciind că sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea suspendării.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, iar în ce privește cererea de suspendare a executării actului administrativ, a arătat că măsura luată față de reclamant este temeinică și legală, iar cererea de suspendare este practic nemotivată.

2. Soluția instanței de fond.

Prin încheierea din 7 decembrie 2009, Curtea de Apel a admis cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate, formulată de reclamantul D.M. și a dispus suspendarea Ordinului din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educație, Cercetării și Inovării și a deciziei nr. 1849 din 08 septembrie 2009 emisă de către Inspectoratul Județean D., până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea actului.

După examinarea cererii de suspendare formulată în cauză, Curtea de Apel a constatat temeinicia acesteia, reținând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv: cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Sub aspectul cazului bine justificat, prima instanță a constatat că reclamantul prin acțiunea introductivă invocă aspecte de nelegalitate a actelor a căror anulare se solicită, aspecte ce pot fi subsumate unor cazuri bine justificate în sensul art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, respectiv împrejurări legate de necomunicarea actelor administrative, care sunt de natură să creeze o îndoiala serioasă în privința legalității actelor administrative.

Sub aspectul existenței unei pagube iminente, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, drept prejudiciu material viitor, previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public, prima instanță a reținut că îndeplinirea acestei condiții nu poate fi analizată decât subsumat noțiunii de „prejudiciu material viitor, previzibil”, deoarece reclamantul solicită protejarea îndreptățirii sale la funcția ocupată, iar nu și sub aspectul perturbării previzibile și grave a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public, deoarece acest aspect excede interesului reclamantului afirmat în acțiunea introductivă.

A apreciat astfel prima instanță că eventuala executare a actului administrativ contestat prin care s-a dispus eliberarea din funcția este de natură să-i provoace o pagubă iminentă de ordin material, constând în lipsirea drepturilor salariale ce i se cuvin, acesta fiind singurul mijloc prin care reclamantul își asigură întreținerea, precum și prejudicii de natură morală.

Alături de argumentele expuse mai sus, instanța a avut în vedere și Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.

Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștri și pentru a evita excesul de putere din partea angajatorului, precum și în raport de circumstanțele cauzei, Curtea a apreciat că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe în patrimoniul reclamantului și în ceea ce privește imaginea sa publică.

Curtea a reținut că executarea propriu-zisă și efectivă a dispoziției de eliberare din funcție trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit legalitatea actelor administrative contestate.

3. Calea de atac exercitată.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, considerând-o netemeinică.

În motivele de recurs se critică soluția instanței de fond deoarece nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi admisă suspendarea actului administrativ emis.

Motivarea instanței privind îndeplinirea cerinței cazului bine justificat prin „necomunicarea actelor administrative” se consideră că nu se subscrie definiției date de legiuitor „cazului bine justificat” și legalitatea unui act nu poate fi contestată pentru aspectele legate de procedura comunicării.

În mod greșit, instanța de fond a considerat a fi îndeplinită condiția cazului bine justificat prin echivalarea legalității unui act de cerințele ulterioare emiterii lui, respectiv de comunicarea actului.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, a pagubei iminente, instanța de fond nu a constatat dacă din împrejurările cauzei rezultă un prejudiciu material viitor dar previzibil.

S-a susținut că nu poate fi reținută o pagubă iminentă nici în cazul reclamantului care s-a întors la catedra pe care a avut-o rezervată la unitatea de învățământ, nici în cazul unității de învățământ.

Referitor la recomandările la care se referă instanța, s-a opinat că nu sunt aplicabile speței pentru că recomandările nu se interpretează în sensul că suspendarea unui act administrativ se dispune prin simpla formulare a unei cereri de suspendare, ci recomandarea vizează producerea de daune grave particularilor, aspect care nu este incident în cauză, iar instanța de fond a considerat că simplele afirmații ale reclamantului sunt suficiente pentru admiterea acțiunii.

Ordinul a cărui suspendare se solicită se bucură de prezumția de legalitate care nu poate fi răsturnată prin invocarea unor argumente care țin de fondul cauzei.

Dacă se obține calificativ nesatisfăcător, prin „decizia administrativă” nu se face decât punerea în aplicare a legii, respectiv eliberarea din funcție.

S-a depus la dosar certificatul emis de Curtea de Apel Craiova nr. 2985/54/2009 din 18 iunie 2010.

4. Soluția instanței de recurs.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

În fața instanței de fond s-a solicitat, între altele, suspendarea Ordinului din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și a deciziei nr. 1849 din 8 septembrie 2009 emisă de Inspectoratul Școlar Județean D. iar prin încheiere atacată s-a dispus suspendarea acestora până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

Într-adevăr, actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu.

Suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea actului administrativ se poate solicita și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea actului atacat, dar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, cazul bine justificat și paguba iminentă.

„Cazul bine justificat” este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În speță, această condiție este îndeplinită pentru că reclamanta a invocat motive de nelegalitate ale actelor atacate.

În cadrul cererii de suspendare nu se poate face o analiză a acestor motive pentru că ele vor fi analizate de instanța care verifică legalitatea actului contestat, dar în cazul suspendării textul legii cere ca împrejurările de fapt și de drept să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

„Paguba iminentă”, cea de-a doua condiție cerută de lege pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Din probele administrate rezultă și îndeplinirea condiției „pagubei iminente” pentru că prin executarea actului administrativ s-ar produce reclamantului un prejudiciu material viitor și previzibil și nu este necesară îndeplinirea și a condiției privind perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice.

Referitor la critica din motivele de recurs ce vizează inaplicabilitatea Recomandării R/89/8 a Comitetului de Miniștri și Recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei se constată că acestea sunt nefondate.

Instanța de fond a făcut, în mod corect, referiri la acestea pentru că ele recomandă luarea de măsuri provizorii în cazul în care executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, astfel încât executarea deciziilor administrative să țină seama de interesele și drepturile persoanelor particulare.

Însă, aceste referiri au fost precedate de o analiză a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, care dau posibilitatea suspendării unui act administrativ în măsura în care se dovedesc cele două condiții cumulativ.

Mai mult, la dosar s-a depus și dovada soluționării acțiunii în anulare de către instanța de fond și prin sentința civilă nr. 230 din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea reclamantului, a fost anulat Ordinul din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și deciziile nr. 1849 din 8 septembrie 2009 și nr. 6409 din 31 august 2009 emise ale Inspectoratului Școlar Județean D. a fost dispusă reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și a obligat pârâtul Inspectoratul Școlar Județean D. la plata de drepturi salariale începând cu 30 septembrie 2009 și până la reintegrarea efectivă.

De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva încheierii din 07 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2010.