Validity of integrity agency notice of ineligibility for mayor; limits of absolute nullity under Law 144/2007
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the agency's appeal, quashed the lower court's judgment, and remanded the case for retrial, allowing the administrative authority to prevail at this procedural stage while leaving the merits to be re-examined. The dispute involved a challenge to an administrative notice of ineligibility issued by the National Integrity Agency, which alleged that a local mayor held an incompatible status as an individual merchant; the appellant argued the lower court erroneously granted the claim based on absolute nullity without addressing the substance of the case. Relying on Article 5(9) of Law No. 144/2007 and Article 105(2) of the Code of Civil Procedure, the court held that the absence of the individual's objections in the notice and the lack of specific notification regarding the notice's issuance did not constitute grounds for absolute nullity under the statute, nor did they prove irreparable harm justifying annulment, thereby requiring the re-trial to assess the legality and merit of the ineligibility finding.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 alin. (3) din Legea nr. 144/2007, art. 3041 C. proc. civ, art. 5 alin. (9) din Legea nr. 144/2007, art. 105 alin. (2) C. proc. civ, art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ; Validity of integrity agency notice of ineligibility for mayor; limits of absolute nullity under Law 144/2007: The dispute involved a challenge to an administrative notice of ineligibility issued by the National Integrity Agency, which alleged that a local mayor held an incompatible status as an individual merchant; the appellant argued the lower court erroneously granted the claim based on absolute nullity without addressing the substance of the case. Relying on Article 5(9) of Law No. 144/2007 and Article 105(2) of the Code of Civil Procedure, the court held that the absence of the individual's objections in the notice and the lack of specific notification regarding the notice's issuance did not constitute grounds for absolute nullity under the statute, nor did they prove irreparable harm justifying annulment, thereby requiring the re-trial to assess the legality and merit of the ineligibility finding.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the operative order to admit the appeal, quash the lower court's judgment, and remand the case for retrial.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.M.F. a formulat contestație împotriva actului de constatare din anul 2009 emis de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, prin care s-a constatat că începând cu data de 18 iunie 2008, s-ar afla în stare de incompatibilitate, întrucât deține simultan funcția de primar și calitatea de comerciant persoană fizică.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că nu au fost respectate dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 144/2007, republicată, în sensul că actul de constatare nu cuprinde mențiunile prevăzute cu caracter obligatoriu de textul de lege menționat, context în care a invocat excepția nulității absolute a actului de constatare. A mai susținut reclamantul că actul de constatare a fost încheiat la data de 4 noiembrie 2009, fără a fi încunoștințat despre acest fapt, iar actul nu cuprinde obiecțiile și explicațiile sale, motiv ce atrage nulitatea absolută.
Prin sentința nr. 22 din 1 februarie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.M.F., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat actul de constatare din 04 noiembrie 2009 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a reținut că intimatului- reclamant nu i s-a oferit posibilitatea de a se apăra, având în vedere că prin adresa din data de 9 septembrie 2009 reclamantului i s-a adus la cunoștință faptul că s-a dispus declanșarea procedurii de control cu privire la respectarea regimului juridic al incompatibilităților și al conflictului de interese. Potrivit art. 6 alin. (8) „După începerea verificării, persoana verificată are dreptul să fie înștiințată despre declanșarea procedurii de verificare și să ia cunoștință de actele și lucrările dosarului, să fie asistată sau reprezentată de avocat și să prezinte orice elemente justificative pe care le consideră necesare”.
Se precizează că aceste drepturi au fost aduse la cunoștință reclamantului prin adresa de înștiințare primită la 11 septembrie 2009.
În exercitarea dreptului său la apărare intimatul-reclamant s-a prezentat la sediul Agenției Naționale de Integritate la data de 14 septembrie 2009, dată la care a luat cunoștință de conținutul dosarului și a depus documente pe care le-a considerat utile cauzei.
În drept, recurenta și-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 5 alin. (9) din Legea nr. 144/2007 republicată, nulitatea de drept este prevăzută doar pentru „actele întocmite de inspectorii de integritate după începerea verificării fără ca persoana verificată să fie înștiințată despre declanșarea procedurii de verificare”.
În speță reclamantul-intimat a invocat lipsa, din actul de constatare, a obiecțiilor și explicațiilor sale, precum și încheierea, la data de 4 noiembrie 2009, a actului de constatare fără să fi fost încunoștințat despre acest fapt.
Față de faptul că nici una din împrejurările menționate nu este sancționată cu nulitatea absolută a actului atacat, iar reclamantul-intimat nu a dovedit o vătămare în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., respectiv o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza în baza unei excepții de nulitate, a actului atacat, fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
Pentru considerentele menționate, în baza art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, casând sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea verificării, pe baza actelor depuse de părți atât în cursul procedurii administrative, cât și în instanță, a legalității și temeiniciei actului de stabilire a pretinsei stării de incompatibilitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 22 din 1 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza la aceeași instanță spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.