Challenge to fiscal enforcement titles upheld as civil execution objection; jurisdiction declined to first-instance court
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal, upholding the appellate court's order to decline material jurisdiction and refer the case to the Tulcea Court of First Instance, leaving the initial declination of competence in force. The dispute centered on the proper jurisdiction for an action to annul enforcement titles issued by a local council during a forced execution procedure in a fiscal matter; the appellant argued the action was an administrative contestation under Law 554/2004 rather than a challenge to execution, while the lower courts characterized it as a standard objection to execution. Relying on Article 172(1) and (4) of the Code of Fiscal Procedure and the uniform interpretation established by Supreme Court Decision No. XIV/2007, the court determined that since the challenged acts constitute enforcement titles issued during forced execution, the case is a civil matter of jurisdictional specificity that must be resolved by the first-instance court where execution takes place, not by the specialized administrative-fiscal appellate section.
Legislator headnote
AI generatedart. 376 alin. (2) C. proc. civ; Challenge to fiscal enforcement titles upheld as civil execution objection; jurisdiction declined to first-instance court: Astfel, obiectul cererii cu care recurenta a învestit Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, îl constituie anularea titlurilor executorii emise de Consiliul Local Isaccea, acte ce fac parte din categoria celor prevăzute de art. 141 C. proc. fisc.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2999 din 11 mai 2010 a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Tulcea, cu motivarea că obiectul acțiunii fiind contestație la executare a unor acte emise în procedura executării silite, aspect nereglementat în legea specială, respectiv art. 172 alin. (1) C. proc. fisc., în speță sunt incidente dispozițiile C. proc. civ., respectiv prevederile art. 400 alin. (1) raportat la art. 376 alin. (2) C. proc. civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice „T.” SA cu motivarea că cererea sa de chemare în judecată are ca obiect o contestație administrativă, nu o contestație la executare așa cum în mod greșit, a reținut Curtea de Apel București, în condițiile în care, potrivit art. 119, coroborat cu art. 141 C. proc. fisc. nu este admisibilă începerea executării silite doar în baza unui titlu executoriu care nu a avut ca temei un titlu de creanță, respectiv a deciziei de impunere, în speță o decizie referitoare la obligații de plată accesorii, conform art. 86 alin. (6) C. proc. fisc.
Recurenta a mai susținut că este greșită calificarea cererii sale ca fiind contestație la executare și prin urmare și soluția de declinare la judecătorie în condițiile în care între părțile din dosar a mai avut loc un litigiu cu acest obiect, ce a formulat Dosarul nr. 6161/327/2008 al Judecătoriei Tulcea, iar prezenta acțiune are ca obiect anularea pe fond a titlurilor emise și a fost formulată în baza Legii nr. 554/2004.
Recursul este nefondat.
Astfel, obiectul cererii cu care recurenta a învestit Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, îl constituie anularea titlurilor executorii emise de Consiliul Local Isaccea, acte ce fac parte din categoria celor prevăzute de art. 141 C. proc. fisc.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, este corectă soluția Curții de Apel București întemeiată pe dispozițiile art. 172 alin. (1) C. proc. fisc. instanța competentă să soluționeze contestația propriu-zisă fiind judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, potrivit alin. (4) al aceluiași art., astfel cum acesta a fost interpretat prin decizia nr. XIV/2007 pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Litigiul este așadar de natură civilă, competența de soluționare a acestuia revenind în primă instanță judecătoriei, în speță Judecătoria Tulcea, astfel cum corect, a stabilit prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Compania Națională de Transport al Energiei Electrice „T.” SA împotriva sentinței civile nr. 2199 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2010.