Sentence merger upheld: 23-year term affirmed for murder, robbery, and related offenses.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 89 din 17 decembrie 1999, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, inculpatul L.I. a fost condamnat la:

-7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen.;

-5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., grațiată cu ½ potrivit Legii nr. 137/1997;

-5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.;

-20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. f) și art. 176 lit. a) și d) C. pen.

S-a dispus, în baza art. 33 și art. 34 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani, sporită cu 3 ani, în total 23 ani închisoare în condiții de penitenciar.

S-a dedus perioada executată în arest preventiv, începând cu 26 noiembrie 1997.

Sub aspectul laturii civile a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S.G. suma de 60.000.000 lei daune morale, părții civile Ș.V. suma de 60.000.000 lei daune morale, părții civile Ș.V. și Ș.G. suma de 114.000.000 lei despăgubiri civile globale, 50.000.000 lei daune morale și 3.000.000 lei despăgubiri civile globale părții civile Ș.E.N., 3.000.000 lei daune morale și 3.000.000 lei despăgubiri civile părții civile D.G., 44.365.000 lei și 350 dolari S.U.A. părții civile D.G., 44.375.000 lei și 350 dolari S.U.A. părții civile C.M. și 58.356.420 lei părții civile S.C. A., sucursala Vâlcea, toate sumele fiind acordate cu titlu de despăgubiri civile.

În fine, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanță a reținut:

Inculpatul L.I. este cetățean al Republicii Moldova și împreună cu alți cetățeni ai acestei republici, s-au stabilit în municipiul Râmnicu Vâlcea, asociindu-se într-un grup organizat cu scopul săvârșirii de infracțiuni pe teritoriul județelor Vâlcea și Sibiu.

Din grupul asociat făceau parte P.T.P., N.V.V., M.D.V. și D.N.

În acest context, în noaptea de 8 noiembrie 1996, taximetristul Ș.O. care-și desfășura activitatea de transport persoane cu autoturismul în municipiul Râmnicu Vâlcea, a fost solicitat de către inculpatul L.I. și ceilalți să-i transporte din municipiul Râmnicu Vâlcea în municipiul Sibiu.

Deoarece, taximetristul a observat comportamentul ciudat al persoanelor respective, a refuzat transportul în afara orașului, însă inculpatul L.I. l-a lovit, l-au legat cu un șnur și cu centurile de siguranță, după care au condus mașina în zona lacului de acumulare din Budești, format pe râul Olt, unde au luat bolțari de ciment pe care i-au legat de mâinile și picioarele victimei și l-au aruncat în râul Olt. Ulterior, au plecat spre municipiul Sibiu, iar în stația P. din Tălmaciu, jud. Sibiu, prin violență, au sustras bani de la partea vătămată C.I.

După comiterea tâlhăriei, s-au întors la locul unde aruncaseră taximetristul în râul Olt, i-au incendiat autoturismul pe care apoi l-au aruncat în același râu.

În drept, fapta inculpatului L.I. a fost încadrată în infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Sub aspectul laturii civile, prima instanță a stabilit că, inculpatul a adus multiple prejudicii părților vătămate, enumerate, acesta fiind obligat, în temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., la plata acestora.

Apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și inculpatul L.I., prin care a fost criticată sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, au fost respinse prin decizia penală nr. 156 din 4 iulie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Urmare recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și inculpatul L.I. la Curtea Supremă de Justiție, această din urmă instanță, a casat în parte decizia nr. 156 din 4 iulie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, trimițând cauza spre rejudecare numai sub aspectul omisiunii contopirii pedepselor aplicate în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 316/1998 a Judecătoriei Sibiu.

Cauza a fost trimisă spre rejudecare Curții de Apel Pitești, care prin decizia penală nr. 184 din 25 iunie 2002, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și inculpatul L.I., împotriva sentinței penale nr. 89 din 27 octombrie 1999, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

A desființat în parte sentința, în sensul că, a descontopit pedepsele de 20 de ani, 7 ani, 5 ani (grațiată 1/2) și 5 ani închisoare, iar în baza art. 36 C. pen., a contopit pedepsele executabile cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 316/1998, a Judecătoriei Sibiu, și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare, la care a adăugat un spor de 3 ani și 4 luni, în total, va executa 23 ani și 4 luni închisoare, în condiții de penitenciar.

A anulat vechile mandate.

A dedus perioada executată începând cu 25 noiembrie 1997.

Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că, instanța era obligată în temeiul dispozițiilor art. 36 C. pen., să dispună contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente, așadar și a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată de Judecătoria Sibiu.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul a cărei critică a vizat greșita condamnare, solicitând în esență achitarea sa.

Recursul este nefondat.

Prin decizia penală nr. 5467 din 11 decembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și inculpat împotriva deciziei penale nr. 156/A din 4 iulie 2000 a Curții de Apel Pitești și a casat decizia numai cu privire la omisiunea pronunțării asupra motivului apelului declarat de Parchet, vizând contopirea pedepselor aplicate în cauză, cu pedeapsa anterioară de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 316/1998 a Judecătoriei Sibiu.

A trimis cauza la Curtea de Apel Ploiești pentru rejudecarea apelului în limitele menționate.

Menținând restul dispozițiilor hotărârilor atacate, deci implicit vinovăția inculpatului și pedeapsa aplicată, acestea au intrat în puterea lucrului judecat, hotărârea rămânând definitivă sub aceste aspecte.

În consecință, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat, se va deduce perioada executată și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul l.I. împotriva deciziei penale nr. 184/ A din 25 iunie 2002 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 26 noiembrie 1997 la zi.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2003.